7,161 matches
-
bizarerie mizează și ea. Nu este un secret faptul că, astăzi, periferia a ajuns, sau tinde s-o facă, În centrul discursurilor artistice. Excentricii zilelor noastre nu mai sînt aristocrații dandy de pe vremuri. Nu, ei sînt frondeurii al căror Îndepărtat strămoș este Lafcadio al lui Gide, dar nici măcar atît: ei reprezintă generația societății de “hiper-consumație” (Gilles Lipovetsky), copiii excesului, dependenți de violență&drog&sex, a căror umanitate răzbate rar și parcimonios, ale căror acte “gratuite” venite din libertatea fără Dumnezeu și-
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de bani și atît de nefericit În fond - personajul negativ prin excelență al satirei franceze contemporane; un funcționar Într-o mare companie comercială. De partea cealaltă, Textot Texel, așadar, acest avatar mult mai eficace În plan diegetic al strălucitului său strămoș dostoievskian Ivan Karamazov (misterul nu persistă, nici nu se avîntă prea mult, tragedia e nerăbdătoare să se petreacă). Primul așteaptă un avion care Întîrzie. El e victima. Cel de-al doilea, un adevărat monstru - urît, antipatic, ranchiunos dar lucid, ca
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În opera lui Samuel Beckett și, apoi, În eteroclitul Nou Roman. Nu se poate omite, desigur, tradiția minimalistă din muzică, prima formă artistică minimală, Înaintea artelor vizuale dominate din anii ‘50 de pop-art-ul american. Erik Satie poate fi considerat un strămoș al minimalismului, Schoenberg și muzica serială, John Cage și Karlheinz Stockhausen cu muzica aleatorie În anii ‘50-‘80. Bucolic În primul caz, apocatastazatic sau mistic În ultimele, minimalismul muzical este reluat formal și tematic de cel literar. John Cage și
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
prezentului contemporan, nu este, În contextul cărții, antieuropeană. Europa lui Pascal Quignard slăbește o dată În 486, dar este Înjunghiată pe la spate abia În secolul XVII. Antiamericanismul lui Quignard este vindicativ În sens aristocratic: Clovis Își răzbună, prin uciderea lui Syagrius, strămoșii, iar regele Romei Îi blestemă progeniturile În vecii vecilor. Pascal Quignard este un European cu arma Americanului la gît. Ultimul are laserul În mînă, El contra-scoate din teacă literatura: ce potlatch! În primul rînd, cronologia. Cu grijă, excelentul romanist care
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
poet și traducător. Era al optulea din cei doisprezece copii ai Mariei (n. Avram) și ai lui Sebastian Coșbuc, preot. Crescut într-un climat al culturii folclorice și al respectului pentru tradiție, propriu familiei (cu numeroși ascendenți preoți, dar cu strămoși iobagi, fugiți pe vremea lui Mihai Viteazul de pe moșia unui grof din Ilișua, pentru a se stabili în ținutul liber al Năsăudului) și satului, C. vine în contact nu numai cu folclorul - prin mama sa sau prin povestitorii Ion Goriță
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
riguros, cu ritm și rimă utilizate cantabil - pe suprafața unui mare număr de obiecte, convenții, poze, amestecate într-o confuzie a regnurilor pentru a obține efect de burlesc: „Orele le anunță cocoșii electronici./ Îmi curăță armurile de praf stelar, păpușile./ Strămoșii, din tablouri, mă urmăresc ironici./ Mereu, spre alte camere, vântul deschide ușile./ De catifea e iarba în care-mi pierd monedele./ Bananieri de naylon îmi mângâie plafoanele./ Copite de argint au toate patrupedele:/ mesele, taburetele, fotoliile, scaunele./ Sunt regele castelului
IARIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287488_a_288817]
-
sat și a cărui reîntoarcere, chiar în planul comunicării, este imposibilă: „Am rămas departe, Oltenie, și strein,/ Cântecele mele până la tine nu vin”. Nostalgia este explicită, iar sentimentul copleșitor: singurătate, zădărnicie, izolare, bătrânețe. Poetul se simte rupt de glie, de strămoși, de propriul destin. La treizeci de ani, îi apare volumul intitulat Frunzișul toamnei mele (1938). Doi ani mai târziu, Scară la cer (1940) marchează apogeul creației sale; versurile sunt pline de substanță, tonul mai bărbătesc. „Nu mă îndoaie vântul, nu
CARIANOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286108_a_287437]
-
urmase clasele primare la Școala de Băieți „Petrache Poenaru” din București, este înscris ca elev bursier la Colegiul „Sf. Gheorghe”, unde studiază din 1896 până în 1902. Încă din anii adolescenței el se închipuia coborâtor din stirpe aristocratică și își căuta strămoșii în familii domnitoare din îndepărtate veacuri, spre iritarea tatălui. În noiembrie 1904, când I. L. Caragiale se așază provizoriu și apoi, în martie 1905, se autoexilează la Berlin, împreună cu familia, îl ia și pe Mateiu, determinându-l să se înscrie la
CARAGIALE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
o viziune particulară, subiectivă, de personajele zugrăvite simțindu-se, parcă, legat prin sânge, ereditar. Întreg ciclul Pajere este o dramatică mărturie a atașamentului său structural față de personalități de rang superior din trecut. Poetul își caută într-o vastă epocă istorică strămoșii, se întreabă din cine descinde, încercând să descifreze, în glasuri necunoscute, șoaptele sângelui. Căci: „Nu-n file-ngălbenite / Stă-mbălsămată taina măririi strămoșești” (Clio). Versurile lui se circumscriu ariei parnasianismului, autorul fiind obsedat de frumusețea exterioară, de formele de versificație impecabile, de
CARAGIALE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
unei poete cu o sensibilitate nedisimulată, care, pe un ton confesiv, feminin, se declară „soră cu stâncile,/ cu stelele, cu iarba...” Acest sentiment de fericită integrare și reverie în natură este explicabil printr-o remarcabilă forță vitală, primară, moștenită de la strămoși, și dă naștere unei lumi armonioase în care nu încape nici un fel de îndoială mai consistentă sau nu se surpă nimic. Cutremurul albastru (1973), Ziua și noaptea cuvintelor (1977), În fața luminii (1981), continuă - fără obsesia timpului - zidirea universului poetic pe
CETEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286182_a_287511]
-
să-și atragă chiar înainte de debutul în volum sancțiunile criticilor proletcultiști, care îl enumeră fie printre suprarealiștii de categorie inferioară, fie printre autohtoniștii condamnabili pentru că „ajung la o comuniune stranie interioară cu întreg cosmosul, cu duhul pământului sau cu spiritele strămoșilor” (Ov. S. Crohmălniceanu). În volumul Zumbe, al unui poet din familia ironiștilor protestatari și nonconformiști de după 1940 (Dimitrie Stelaru, Constant Tonegaru, Geo Dumitrescu), numai titlul rămâne ludic-provocator. C. este un bun versificator de teme și atitudini-ecou din Lucian Blaga, din
CHIVU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286218_a_287547]
-
Ci iată, prinse-ncet, parcă de-o mână, / Aripi îmi bat pe umeri din țărână”), în toamna lumii și a vieții va citi în ruginiul frunzelor moartea vânătorului Acteon. Poet inegal, banal în inspirația patriotică și în solidaritatea mitică cu strămoșii, C. se distinge în felul cum privește și admiră nudul feminin („Cu flori veniși, cu sânii purtați în mâini pe flori, / Masivă și frumoasă ca mamele de piatră”) și în proiectarea peisajului într-un metaforism erotic. Imaginile expresive, versurile memorabile
CHIVU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286218_a_287547]
-
cantitative”, constituindu-se într-un adevărat metodolog. Printre altele, folosind metoda sa de „bilanț”, a descoperit în 1614 „perspiratio insensibilis”, fenomen rămas valabil până în zilele noastre și înscris în cărțile de fiziologie. A făcut măsurători termometrice, a construit un pulsologiu (strămoș al tensiometrului) și a introdus în medicină noțiunea de „bilanț”, care va fi larg utilizată ulterior în primele studii de nutriție. Este aproape incredibil de constatat cât de multe observații pertinente au putut fi făcute de acest adevărat fiziolog în
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
în acord cu nevoile și motivația copilului sau a persoanei, în general, în acord cu psihismul acesteia. Sub aspect general, capacitatea complexă care asigură supraviețuirea și dezvoltarea ființei umane este o trăsătură generică. în antropologie se vorbește despre marele Supraviețuitor, strămoșul comun al omenirii. Evoluția speciilor se bazează tocmai pe indivizii rezilienți ai speciilor, cei care au un potențial mai bogat de adaptare. Așadar reziliența nu este doar un apanaj al speciei umane, ci al vieții, așa cum ne demonstrează numeroase cercetări
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
măsură să legitimeze aspirațiile contemporane ale națiunii. Studiul lui Bălcescu pune problema diferit. Istoria funcționează aici nu ca un instrument de restituire a unei origini sau a unei înrudiri avantajoase, ci a unei misiuni. În loc să se întrebe cine au fost strămoșii iluștri care îndreptățesc existența și recunoașterea națiunii române, Bălcescu încearcă să înțeleagă ce menire ne-a atribuit ordinea cosmică. Legitimitatea noastră vine din ceea ce avem de realizat în viitor, într-un plan mistic al expansiunii universului. Dincolo de aspectul anticipator, de
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Sus, că eu mă gândesc acum că poate am avut de plătit ceva, că poate a trebuit să plătim pentru păcatele altora din familie. C. I.: Dumneavostră credeți că a trebuit să suferiți și să fiți pedepsiți pentru faptul că strămoșii familiei au fost bogați? Ați ajuns să vă considerați vinovat pentru că aveați avere. R. R.: Eu așa m-am întrebat: de ce să fim persecutați fără să fi făcut nimic? Poate vreun blestem de vreundeva... C. I.: Poate doar dacă considerăm
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Cr. Bohotinului..., p. 63). „1663 martie 20. Evstratie Dabija Vv. dă volnicie lui Vasile și lui Ignat din Bărgăuani să ție și să oprească a lor dreaptă ocină și moșie din sat din Bărgăuani, precum au ținut-o moșii și strămoșii lor și să ia de a zecea din tot locul și din tot hotarul" (Uricar, XXV, p. 133). Taxele au constituit o sursă importantă de venituri încă de pe timpul lui Ștefan cel Mare și al Curții sale. Astfel, pentru mărfurile
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Moldovei... Acestora li s-au dat ranguri de boierie și moșii întinse dintre care, însă, durere, numai pe cele dintâi le-au păstrat. Așa erau mazilii și răzeșii pe vremurile acelea... În mâna slavismului cotropitor ei și-au uitat limba strămoșilor iar factorii competenți nu s-au ocupat de soarta lor"... Aceasta o făcea acum, în 1910 Gazeta mazililor și răzeșilor de la Cernăuți care apărea de 2 ori pe lună. Așa avea să facă 30 de ani mai târziu și „Revista
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
o strângeau de la tătari, nu se opreau numai la domeniile statului, ci dijmuiau și ogoarele ocupate de tătari pe moșiile particularilor. Matei Ghica pune capăt unor asemenea abuzuri. De vreme ce aceste moșii sunt miluire de la vechii repaosați - al căror moși și strămoși le obținuseră pentru dreapta lor slujbă și credință de la Domnie, iar altele erau cumpărate, și măcar de le ară sau le cosesc tătarii și turcii, nu este cu drept a strânge ușurelul în seama Domniei, ci cu dreptate este ca să
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
cel bun, Vlad I și Mircea I, pentru a ne convinge că amândouă Principatele trăiau o viață economică de sine, strâns legată cu o dezvoltare independentă? Au, nu e important a cunoaște că chiar atunci când viețuirea timpului a silit pe strămoșii noștri să recunoască supremația unuia din vecini, fie aceea a Ungurilor sau a Polonilor, fie aceea a Turcilor, - ei nu au aplicat la viața lor proprie? Nici pretențiunile regilor Ungariei și ai Poloniei, nici atotputernicia sultanilor nu au împiedicat pe
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
am găsit destule care să confirme tradițiile nobile ale poporului român în acest domeniu, susțin Constantin Botez și Adrian Pricop în volumul „Tradiții ale ospitalității româneștiprin hanurile Iașilor", București, 1989, p. 9. „Vechea ospeție românească este un dar sfânt de la strămoși, să-l păstrăm ca unul ce onorează caracterul nației și niciodată să nu-i pară rău străinului că a venit de s-a așezat la vatra noastră", omagia Al. I. Cuza străvechiul obicei al ospitalității (C.C. Giurescu, Istoria românilor, vol
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
de găzduire dar și de odihnă, în coasta lașului. Mai târziu vor exista chiar regulamente pentru primirea oaspeților la mânăstiri. Iată o prevedere înscrisă într-un astfel de regulament (ziarul „Opinia", 8 iunie 1907): „Mânăstirile fiind înființate de pioșii noștri strămoși, iar noi urmașii lor având datoria creștină de a le întreține ca pe niște monumente de pietate strămoșească, suntem datori cu toții să contribuim fiecare, după puterea sa, pentru menținerea lor în bună stare. De aceea superiorul sau superioara fiecărei mănăstiri
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
cu boi, având încărcătura de 3 merțe, apoi aceeași greutate s-a deplasat la „pasul calului". Rezultatul a fost că deplasarea cu cabalinele a fost mai rapidă, „de o dată și jumătate fată de cea a bovinelor" (N. Stoicescu, Cum măsurau strămoșii noștri, Ed. Științifică, 1971, București, p. 95). Despre ospeția la Hanul lui Coroi (care se găsea pe ulița Sfântului Spiridon la nr. 180, construcție realizată în prima parte a secolului al XlX-lea de către spătarul Vasile Coroi și lăsată după
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Monitorul oficial nr.82 din 7 aprilie 1933. Mihail Kogălniceanu Datele biografice ale lui Mihail Kogălniceanu ne spun că Vasile Kogălniceanu, căpitan al ținutului Iași înainte de 1741, este un străbun al său. Fiul lui Vasile Kogălniceanu, Constantin Kogălniceanu, stolnicul, era strămoșul lui Mihail, ajuns pe timpul ocupației rusești de la 1769 ispravnic al ținuturilor Botoșani, Hârlău și Dorohoi. Fratele mai mic al lui Constantin a fost Enache Kogălniceanu, sub a cărui nume a apărut în Letopisețe Cronica Moldovei de la 1733 până la 1774, deși
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
zilei și ne-am încălzit sufletele privind în ochii mamei ori a bunicii, a fraților și a surorilor mai mari, n-a fost locuit de înaintații noștri, că n-am avea baștină, că alte semeții ne-au populat localitățile, iar strămoșii noștri au fost „plantați" mai apoi, prin „transhumanță", cioburile istorice, descoperirile arheologice ne ajută să clarificăm că, încă cu multe mii de ani înainte de timpul de când anii se numără după „zodia" nouă, noi am fost aici, că însăși începuturile civilizației
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]