6,018 matches
-
în ) și chiar la cinci versuri (în ). Începând cu secolul al XV-lea, rondelul ia o formă nouă, mult folosită în următoarele două secole. Refrenul, (în ), conține în primul emistih al versului 1 revine la sfârșitul celei de-a doua strofe și a celei de-a treia a strofe. Rimele sunt tot în număr de două, iar numărul de versuri variază între 12 și 15. Cel mai reprezentativ poet care a compus rondeluri în această formă a fost Clément Marot. Lungimea
Rondel () [Corola-website/Science/297583_a_298912]
-
cu secolul al XV-lea, rondelul ia o formă nouă, mult folosită în următoarele două secole. Refrenul, (în ), conține în primul emistih al versului 1 revine la sfârșitul celei de-a doua strofe și a celei de-a treia a strofe. Rimele sunt tot în număr de două, iar numărul de versuri variază între 12 și 15. Cel mai reprezentativ poet care a compus rondeluri în această formă a fost Clément Marot. Lungimea versului este variabilă, dar repartiția versurilor pe strofe
Rondel () [Corola-website/Science/297583_a_298912]
-
strofe. Rimele sunt tot în număr de două, iar numărul de versuri variază între 12 și 15. Cel mai reprezentativ poet care a compus rondeluri în această formă a fost Clément Marot. Lungimea versului este variabilă, dar repartiția versurilor pe strofe este fixă. În cazul rondelului de 15 versuri, cele 3 strofe au câte 4, 5 și, respectiv, 6 versuri, ultimul vers din strofa a doua și a treia fiind mai scurt, reprezentând refrenul. Strofele pot avea și 5, 4 și
Rondel () [Corola-website/Science/297583_a_298912]
-
versuri variază între 12 și 15. Cel mai reprezentativ poet care a compus rondeluri în această formă a fost Clément Marot. Lungimea versului este variabilă, dar repartiția versurilor pe strofe este fixă. În cazul rondelului de 15 versuri, cele 3 strofe au câte 4, 5 și, respectiv, 6 versuri, ultimul vers din strofa a doua și a treia fiind mai scurt, reprezentând refrenul. Strofele pot avea și 5, 4 și 6 versuri, ca în exemplul următor: În rondel, refrenul joacă un
Rondel () [Corola-website/Science/297583_a_298912]
-
compus rondeluri în această formă a fost Clément Marot. Lungimea versului este variabilă, dar repartiția versurilor pe strofe este fixă. În cazul rondelului de 15 versuri, cele 3 strofe au câte 4, 5 și, respectiv, 6 versuri, ultimul vers din strofa a doua și a treia fiind mai scurt, reprezentând refrenul. Strofele pot avea și 5, 4 și 6 versuri, ca în exemplul următor: În rondel, refrenul joacă un rol primordial, în special din momentul în care acesta devine perfect autonom
Rondel () [Corola-website/Science/297583_a_298912]
-
este variabilă, dar repartiția versurilor pe strofe este fixă. În cazul rondelului de 15 versuri, cele 3 strofe au câte 4, 5 și, respectiv, 6 versuri, ultimul vers din strofa a doua și a treia fiind mai scurt, reprezentând refrenul. Strofele pot avea și 5, 4 și 6 versuri, ca în exemplul următor: În rondel, refrenul joacă un rol primordial, în special din momentul în care acesta devine perfect autonom și se detașează de muzică. Originalitatea și subtilitatea acestui gen liric
Rondel () [Corola-website/Science/297583_a_298912]
-
mai târziu la Magazin). Primul volum publicat a fost "Hronicul măscăriciului Vălătuc", aducându-i scriitorului prețuirea unor critici prestigioși, precum Paul Zarifopol. Activitatea literară a continuat însă mai mult intermitent. În anii '30 i-au apărut două volume de epigrame: "Strofe cu pelin de mai pentru/contra Iorga Neculai" și "Vin și apă", trei cărți de proză: "Mici satisfacții", "Un porc de câne" și "Bercu Leibovici" și două volume de publicistică diversă, sub genericul "Tămâie și otravă". Poeziile apar în volumul
Păstorel Teodoreanu () [Corola-website/Science/297591_a_298920]
-
lucrarea amintită mai sus). În anul 1912, în "Almanahul Societății Scriitorilor Români" apare poemul în proză "Mărturisire" (amintit de Fanny Rebreanu, în volumul " Cu soțul meu", ca discretă cerere în căsătorie); proza este o prelucrare a unui text maghiar, "Strófak" ("Strofe"), aparținând prietenului său Szini Gyula. Pe data de 20 aprilie, cu schița "Strănutarea", revista "Flacăra", condusă de Constantin Banu, deschide șirul colaborărilor cu Rebreanu; în paginile primei serii, vor mai apărea: "Vrăjmașii", "Baroneasa" și "Dumnezeu" (toate în 1912); în a
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
după introducerea sonetului italian poeții englezi au început să dezvolte o formulă proprie. Printre ei se numărau Șir Philip Sidney, Michael Drayton, Samuel Daniel și William Shakespeare. Această formulă poartă adesea numele lui Shakespeare, nu pentru Structura consista în trei strofe de patru versuri( catrene) și un cuplet de două versuri. Cupletul introduce de obicei o schimbare tematica sau imagistică bruscă. Schemă de rimare era de obicei a-b-a-b, c-d-c-d, e-f-e-f, g-g. Exemplul sonetului 116 ilustrează această formă: O variantă a acestei
Sonet () [Corola-website/Science/297633_a_298962]
-
un desen al autorului, un ovoid, sugerând un ou „roșu“, în care este dispus textul: În caligrama cu titlul «Porunca toporului», I. Golescu desenează un topor cu două tăișuri, poziția: înfipt în butuc; pe lama-muche-rozetă este dispusă „în trei semicercuri“ strofa: "Cea mai bună, cea mai tare / Unealtă spre lucrare / Este acest topor"; pe coada toporului stă rândul-ax: "Cu care șî verzi, șî uscate, la pământ dobor"; pe lama ca de bardă-i tristihul: Dă ești tare-n mână / nu-l
Caligramă () [Corola-website/Science/297636_a_298965]
-
își juca mai cu seamă glasul. Era făcut parcă pentru tragediile antice, decât pentru teatrul contemporan. Avea pe masca actoricească imprimată acea damnațiune caracteristică artiștilor luciferici, blestemați, înrăiți întru geniu cu spirite necontrolabile la prima investigație. A debutat cu poemul "Strofă ultimă" în revista lui Tudor Arghezi "Bilete de papagal" în 1929. Poetul a făcut parte din grupul intitulat „Corabia cu ratați”, din care s-au desprins și filozoful Emil Cioran sau dramaturgul Eugen Ionescu. A fost poetul preferat al generației
Emil Botta () [Corola-website/Science/297693_a_299022]
-
ș.a., iar în literatura română George Topîrceanu, George Ranetti, Cincinat Pavelescu, Radu D. Rosetti, Alexandru O. Teodoreanu (Păstorel), Tudor Arghezi, Alexandru Clenciu și mulți alții. Indiferent de mărimea sau întinderea ei, epigrama are două părți constitutive distincte: La rândul ei, strofa epigramică, funcțional vorbind, este compusă și ea din două părți: O epigramă este limitată la o strofă în care un anumit aspect al vieții este prezentat pe scurt și apoi pus în legătură cu ceva care stârnește hilaritatea. Aspectul respectiv este caracterizat
Epigramă () [Corola-website/Science/296599_a_297928]
-
Păstorel), Tudor Arghezi, Alexandru Clenciu și mulți alții. Indiferent de mărimea sau întinderea ei, epigrama are două părți constitutive distincte: La rândul ei, strofa epigramică, funcțional vorbind, este compusă și ea din două părți: O epigramă este limitată la o strofă în care un anumit aspect al vieții este prezentat pe scurt și apoi pus în legătură cu ceva care stârnește hilaritatea. Aspectul respectiv este caracterizat pregnant și imprimat în memoria cititorului prin poanta conținută de obicei în ultimul vers. Cincinat Pavelescu arăta
Epigramă () [Corola-website/Science/296599_a_297928]
-
tradiției istorice. Imnul conține acest sublim „acum ori niciodată”, prezent și în alte imnuri naționale, de la „paion”-ul cu care grecii au luptat la Marathon și Salamina până la „Marseilleza” Revoluției franceze. Imnul de stat al României este alcătuit din unsprezece strofe. La ocazii festive se interpretează strofele 1, 2, 4 și 11. Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,<br> În care te-adânciră barbarii de tirani!<br> Acum ori niciodată, croiește-ți altă soarte,<br> La care să se
Deșteaptă-te, române! () [Corola-website/Science/296604_a_297933]
-
acum ori niciodată”, prezent și în alte imnuri naționale, de la „paion”-ul cu care grecii au luptat la Marathon și Salamina până la „Marseilleza” Revoluției franceze. Imnul de stat al României este alcătuit din unsprezece strofe. La ocazii festive se interpretează strofele 1, 2, 4 și 11. Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,<br> În care te-adânciră barbarii de tirani!<br> Acum ori niciodată, croiește-ți altă soarte,<br> La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani.<br
Deșteaptă-te, române! () [Corola-website/Science/296604_a_297933]
-
în pază pe împăratul Franz"). Cântecul a devenit imn național oficial german abia în 1922. Imediat după al Doilea Război Mondial el a fost interzis. După 1952 el redevine imn național, dar numai de-facto. La ocazii oficiale se cântă numai strofa a treia. Aceasta este situația și până în ziua de azi în Germania reunită. Cântecul este cunoscut în general prin primul său vers, ""Deutschland, Deutschland über alles"", chiar dacă acest vers nu este rostit/cântat des, din motivele explicate mai jos. Fallersleben
Lied der Deutschen () [Corola-website/Science/296609_a_297938]
-
lui Fallersleben, acest text a avut și o conotație revoluționară, de vreme ce dorința pentru o Germanie unită era mai mare decât cea pentru libertatea presei sau pentru alte drepturi liberale. După ce aceste drepturi au fost stabilite în urma Primului Război Mondial, toate cele trei strofe au fost folosite în Imnul Național German de la 1922. În anii ce au urmat, totuși, partidele naționaliste precum Partidul Nazist al lui Hitler au impus în interes propriu și abuziv reinterpretarea a primului vers ""Deutschland, Deutschland über alles"". Interpretarea impusă
Lied der Deutschen () [Corola-website/Science/296609_a_297938]
-
Al Doilea Război Mondial. În 1949, când Germania de Vest ("Bundesrepublik Deutschland" - Republica Federală Germania) a început să se reconstituie ca o nouă țară democrată, a apărut ideea că toate aceste conotații ar face imposibilă continuarea existenței imnului cu toate strofele, și de aceea a fost interzis. Totuși, cântecul nu a fost șters din memoria statului democratic. Astfel, cu ocazia participării Germaniei la Jocurile Olimpice de vară din 1952, cântecul acesta a devenit din nou imn național, dar numai de-facto, adică fără
Lied der Deutschen () [Corola-website/Science/296609_a_297938]
-
din memoria statului democratic. Astfel, cu ocazia participării Germaniei la Jocurile Olimpice de vară din 1952, cântecul acesta a devenit din nou imn național, dar numai de-facto, adică fără o bază legală formală. La ocazii oficiale se cântă numai a treia strofă din el. De fapt, primele două strofe nu sunt interzise, însă nu se cântă la ocazii oficiale, deoarece ele mai sunt încă deseori percepute ca o expresie a naționalismului și nazismului. După reunificarea Germaniei în 1990, " Das " a fost adoptat
Lied der Deutschen () [Corola-website/Science/296609_a_297938]
-
participării Germaniei la Jocurile Olimpice de vară din 1952, cântecul acesta a devenit din nou imn național, dar numai de-facto, adică fără o bază legală formală. La ocazii oficiale se cântă numai a treia strofă din el. De fapt, primele două strofe nu sunt interzise, însă nu se cântă la ocazii oficiale, deoarece ele mai sunt încă deseori percepute ca o expresie a naționalismului și nazismului. După reunificarea Germaniei în 1990, " Das " a fost adoptat ca imn al Germaniei reunite. Până în 1990
Lied der Deutschen () [Corola-website/Science/296609_a_297938]
-
Das " a fost adoptat ca imn al Germaniei reunite. Până în 1990, RDG a avut un alt imn, intitulat Auferstanden aus Ruinen - (Ridicați dintre ruine). Acestea sunt versurile "" asa cum au fost scrise de Hoffmann von Fallersleben. Doar a III-a strofă este folosită ca imnul național al Republicii Federale Germane. "Notă: Ultimele două fraze care au semne de repetiție ( |: și :| ) sunt cântate de două ori."
Lied der Deutschen () [Corola-website/Science/296609_a_297938]
-
revoluție a reușit în înfrângerea monarhiei, stabilind Republică Portugalia. În anul următor, 1911, o lege a proclamat "A Portuguesa" că și imnul de stat al Portugaliei. Acestea sunt versurile complete ale poemului lui Henrique Lopes de Mendonça. Doar primele două strofe sunt cantate." Heróis do măr, nobre povo, Naçăo valente, imortal, Levantai hoje de novo O esplendor de Portugal! Entre aș brumas da memória, Ó Pátria sente-se a voz Dos teus egrégios avós, Que há-de guiar-te à vitória! Às armaș, às
A Portuguesa () [Corola-website/Science/296614_a_297943]
-
scop provocarea bunei dispoziții și a hazului, dar și o atitudine critică față de cei doi ipocriți, lacomi, proști, infatuați etc. În ceea ce privește versificația, fabula nu respectă regulile stricte ale poeziei clasice, luându-și o mare libertate referitor la ritm, rimă, măsură, strofe, narațiunea fiind, de cele mai multe ori, continuă. Ca specie literară, fabula s-a dezvoltat în Orient încă din secolul al VII-lea î.Hr. și a fost pusă în circulație de culegerile indiene "Panciatantra" și Hiptopadesa compuse în sanscrită de Bidpay și
Fabulă () [Corola-website/Science/297137_a_298466]
-
de îngeri) au intrat în cameră. Acesta își imaginează că serafimii încearcă să-i ia amintirile cu Lenore, folosindu-se de „licoarea de uitare”, un drog menționat în "Odiseea" lui Homer pentru a induce uitarea. Poemul este structurat în 18 strofe de câte șase versuri. În general, piciorul metric este trohaic, fiind octometru - opt versuri trohaice, fiecare având o silabă accentuată urmată de una neaccentuată. Primul vers, spre exmplu (unde / reprezintă silaba accentuată și x reprezentând silaba neaccentuată): Poe a declarat
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
declarat, totuși, că poemul a fost o combinație între octametru acatalectic, heptametru catalectic și tetrametru catalectic. Rima este ABCBBB sau AA,B,CC,CB,B,B când este rimă interioară în varianta originală și ABCBBB în limba română. În fiecare strofă, versurile B rimează cu „nevermore” și sunt catalectice, accentuând silaba finală. Poemul conține de asemenea multe exemple de aliterație („Doubting, dreaming dreams...”). Poetul american Daniel Hoffman a sugerat că structura poemului și metrul sunt atât de convenționale încât par artificiale
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]