6,105 matches
-
imediat. Vorbești o franceză cam ciudată, din ce ținut ești? E o insulă, nimeni nu știe de ea, e foarte departe de-aici. Nu spuse numele, făcu un gest vag cu mâna și se opri. Vechiul instinct de apărare îi sufla să fie prevăzător, chiar dacă nu erau opreliști de vreun fel să-și vadă de drum. Cârciumarul se supără oleacă, cuvintele lui Tommaso i se păruseră a fi nemeritate și nu se abținu să-i spună pe un ton de reproș
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
-vă. Nu vă va veni să credeți ce sunt în stare să facă decât dacă aveți și dumneavoastră un copil de această vârstă. Băieții își pun etichetele cu numele pe cap, cad intenționat de pe scaun, se întrec în a-și sufla nasul cât de tare pot și folosesc orice obiect de pe masă pentru joacă. Ridică mâinile cu disperare în timp ce vorbesc alți copii, doar pentru a spune „A, am uitat” atunci când sunt numiți. Par să își dorească atenție din partea celorlalți. Când o să
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
prevăzut cu un dop special prin care trec două tuburi de sticlă. Unul din tuburi este mai lung și se introduce până în capătul balonului capătul din afară fiind efilat și îndoit. Celălalt tub este mai scurt și servește pentru a sufla aer necesar realizării unei presiuni. Baloane cu fund rotund, se utilizează pentru fierberea și distilarea lichidelor, pentru efectuarea reacțiilor, determinarea unor constante fizice. Se utilizează: baloane obișnuite, baloane cu două gâturi și teacă pentru termometru, baloane cu trei gâturi pentru
Aplicaţii practice privind sinteza şi caracterizarea compuşilor anorganici by Prof. dr. ing.Daniel Sutiman, Conf. dr. ing. Adrian Căilean, Ş.l. dr. ing. Doina Sibiescu, Ş.l. dr. chim. Mihaela Vizitiu, Asist. dr.chim. Gabriela Apostolescu () [Corola-publishinghouse/Science/314_a_634]
-
nevoie de o corecție de viață pentru a deveni mai realiști În autoaprecieri. De altfel, un alt proverb ne spune: „Cine păgubește se Înțelepțește”.) „Trebuie să roșim când săvârșim o greșeală, dar nu atunci când o Îndreptăm.” (J.-J. Rousseau) Pățitul suflă și-n iaurt. (Pățitul devine atât de temător, Încât ajunge să fie circumspect chiar și față de oamenii binevoitori sau față de situațiile favorabile, nou-apărute: „Omul nepățit, chiar văzând, nu vede”.) Socoteala de-acasă nu se potrivește cu tocmeala din târg. (Adeseori
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
prelegeri de morală.) Paza bună trece primejdia rea. (Cei prudenți rareori greșesc: „Răul prevenit e pe jumătate Îndepărtat”; „Rănește mai ușor ceea ce se știe din timp”; „A cunoaște răul Înseamnă a-l micșora”; „Un om prevenit face cât doi”.) Cine suflă-n foc Îi sar scânteile În ochi. (Cine se amestecă, de exemplu, În certurile sau dușmăniile altora se alege cu Înjurături sau chiar cu lovituri.) Întâi gustă, apoi mănâncă. (Acțiunea trebuie să urmeze anticipării, și nu invers: aceasta cu atât
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
rău, dar nici să nu mai poată trăi fără a face rău.) „Pentru Îndrumarea vieții deprinderile au mai multă valoare decât maximele, pentru că deprinderea este o maximă vie, devenită instinct și carne.” (H.Fr. Amiel) Cine s-a fript cu ciorbă suflă și-n iaurt. (Cel care a trecut printr-o experiență de viață traumatizantă devine Într-atât de precaut, Încât vede pericole chiar și acolo unde ele nu există.) Vulpea nu se prinde de două ori În capcană. (Pe omul viclean
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
nu, îți explic. Gh. P. doi: Bravo, profesore, bravo! Atunci ia spune, cînd un coleg, un prieten, un prieten bun, un prieten în care ai încredere, mă rog, ce mai, un prieten adevărat, ei, cînd prietenul ăsta vrea să-ți sufle nevasta, este el un om demn? Gh. P. unu: (evident, a priceput aluzia; pauză plină de priviri și de mișcări care, parcă, ar promite ceva...) Păi..., uite ce-ți spun eu... Eu îți spun că n-am vrut să-ți
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
nevasta, este el un om demn? Gh. P. unu: (evident, a priceput aluzia; pauză plină de priviri și de mișcări care, parcă, ar promite ceva...) Păi..., uite ce-ți spun eu... Eu îți spun că n-am vrut să-ți suflu nevasta..., eu doar m-am îndrăgosti de ea... Atât numai... Gh. P. doi: Hm!, numai atât, ai! Gh. P. unu: Da tu ce-ai vrea acum, să-ți spun că m-am culcat cu nevastă-ta..., că-i șopteam pasionat
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
se spune că le știi pe toate..., spune-mi ce știi despre mine... (pauză); hai, nu te jena... că poate am făcut ceva rău și nu știu... (pauză) Măi spiritule... hai, zi... (ia floarea în mînă, o plimbă pe deasupra mesei, suflă în ea ca într-un microfon) Alo! Dom'le, nu intră... ori doarme... ori e plecat... ori... (duce floarea la ureche) e ruptă legătura cu lumea cealaltă... am pierdut legătura cu iadul... Trimisul lui Dumnezeu: Nu-ți răspunde pentru că nu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
se ferește să facă teorie, mărginindu-se la a arbitra meciuri În care n-a jucat, dar i-au plăcut, așa cum Luc Ferry și Alain Renaut se feresc să facă măcar numai aluzie la metafizică. Cine s-a fript o dată suflă și-n iaurt. Dar tocmai În această prudență extremă rezidă și cel mai regretabil defect al cărții lui. Convertit la bunul simț, la o luciditate extrem-realistă, care să nu pună cititorului nici o problemă de validare, Compagnon Îngroapă pînă și proiectul
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
emoției a avut un rol important în procesul evolutiv al poeziei de după 1944: "Înapoiază-te chiar numai pentru o zi/ de sărbători, când toată lumea se duce acasă,/ când masa e un iaz foșnind de lumini,/ când paharele sunt păsări cântătoare./ Suflând în palma ta încremenită,/ să ți-o încălzesc cu sărutări,/ lumini de lebede să-și ia zborul/ din singuraticele lumânări" (Sărbătoare") Poetul ține făclia unei creații de substanță de-a lungul a patruzeci de ani de existență poetică, dimensionând lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
dar mai pe urmă/ spunea Suzana (povestește ea mai departe), se face o cotitură și scapi." O suită de versuri aduc obsesiv ideea alegerii vorbelor, cuvântul devine substanța universului, lumea este palpabilă, prin cuvânt: "cuvântul îl putem așeza, ca și cum am sufla pe geam", apoi, "când ei se vor apropia, îi vor vedea,/ și poate îl vor șterge". După ce ne mărturisește că poezia nu are subiect, ci "vorbire interioară", ne convinge de contrariul, povestind întâmplări: "Adică tot eu să vorbesc despre fața
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
genericul "Ritualuri") sunt poeme-descântec care invocă o iubire pură: "Îl cheamă Ion și-i fecior de om/ Cum n-am cunoscut, cum n-am mai văzut/ Dacă nu-i mai ai trupul să mi-l dai/ Fă-l de la început suflând peste lut.". Motivele folclorice autohtone fac casă bună cu cele de inspirație germană: Hons, Crimhilda, Isolda, Lenore, ielele, șarpele, comoara, Natanael etc. Registrul tematic include și obiceiul dezgropării morților "La șapte ani se dezgroapă morții/ Se pune os lângă os
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
mai țin interesul treaz. Exemplu: "Cum", "Cu vârful degetelor", "Alfabetul", "Ou", "Semne". Dar iată-l și liric: Iar când pe zbârciturile de pe frunte/ încep să-nainteze ghețarii,/ atunci îngenunche prin cimitire/ Bărbatul în fața femeii,/ Fiul în fața tatălui/ Încercând să-și sufle unul altuia/ câte un fir de iarbă verde" ("Frescă"). În unele poeme din volumul " Tușiți",spectacolul, spunea un critic, este de estradă, în el bufoneria își dă mâna cu absurdul într-un dans amețitor și mustind de haz, sau sec
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
48, la 34, la 54, la 64, la 74 asemenea și la 84 și 94, și ețetera, întru cât ne privește... pentru ca să dăm exemplul chiar surorilor noastre de ginte latine însă! (foarte asudat, se șterge, bea, iar se șterge și suflă foarte greu. Trahanache a urmărit cu mâna tactul sacadelor oratorice ale lui Farfuridi. Bravo și aplauze în fund, conduse de Brânzovenescu; râsete și sâsâituri în grupului lui Cațavencu. Clopoțelul lui Trahanache de abia se mai aude. După ce s-a mai
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
din literatura epocii: „Plopii din marginea drumului își plîngeau frunzele în vînt și triști își încovoiau vîrfurile țuguiate” (Ion Popovici-Bănățeanu, „în lume”, în Muncitorul în literatura romînă, p. 90); „Și cu cît mă duce gîndul/ Peste vremuri înapoi,/ Tot mai suflă-n vînt icoana/ Unui car cu patru boi./ Uite-l cît de-ncet coboară,/ încărcat cu galbeni snopi,/ Pe drumeagul de pe culme,/ Străjuit de-un șir de plopi”. (Vasile Militaru, „Car frumos cu patru boi”, în Romanțe, Ed.Muzicală, 1984
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a citit și din poemele sale în proză (Cubul negru și alte cîteva fragmente) comentîndu-le cu poantări fin ironice. A recitat, din memorie, și cîteva epigrame (între care una despre un bețiv care a ingurgitat atîta spirit încît, dacă ar sufla într-o cofă cu apă, ar preface apa în rachiu)” (epigrama figurează în Opere, Ed. Univers Enciclopedic, 2001, p. 316 - n. m.). Iată și o observație care confirmă ceea ce am remarcat scriind despre discul cu poeziile înregistrate la Radio și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
public obligatoriu simpatetic și reverențios, ademenit să participe la spectacolul poetic ca la un ritual inițiatic. Dacă subteran guvernează o lege a ficțiunii compensatorii și a fanteziei nelimitate, la suprafață ceea ce domnește este o lene aproape autarhică: Mi-e sufletul suflat în lene fină/ În praf de mușețele și-n rouă roz"; Și-atât de mult doream în bulioane/ Să lenevesc, visând sub celofane" Elegie; " Fecioarele se încurcau în gene,/ Motanii se frecau de damigene/ Și ne era la toți atât
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
întotdeauna mizeria și falsitatea, inconștiența și concupiscența ce îi "violează" sistematic atât ziua, cât și... bunul simț: "după-masă încep violurile asupra ei:/ "lume-eeee, lu-meeee, soro lu-meeee!!"/ cântă Nino, cerșetorul, scormonind în lada/ de gunoi (iar copiii/ "nii-i-noo,/ nii-i-noo/ nii-i-noo!" îi suflă în ceafă);/ "aoleo, aoleo!" făcu insul ca porcul la tăiat/ într-o zi când șomerul de la unu, cu nevasta/ plecată în Spania și o fiică puberă pe post / de nevastă, l-a-colțit cu sabia ninja,/ fioros ca Ștefan cel Mare și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și scoici golite/ de vorbăria perlei surdomute/ și chiciura de sulf certând ciracii/ ce vin la stupi de-albine prohibite.// mai lasă-mi turnul vechi și athanorul/ în care focul alt siliciu cerne/ să-nregistrez pe benzi și noaptea-aceea/ când suflă geniu-arghezian și bombe/ cu hidrogen iradiază osul/ boltitei frunți lucind spre cimitire// nimicul confundat de orbi cu bronzul" (Viața, moartea și spațiul dintre ele). Ei bine, aproape fără excepție, în acest spațiu atât de fragil dintre viața și moartea textului
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
strălucea un rastel cu tuburi strălucitoare. Copilul apucă unul din ele și îl învîrti pe toate părțile plin de uimire. Se uită prin gaură și nu văzu nimic. Este un os, se gîndi el, din care zeii au supt măduva. Suflă în tub așa cum Thôs făcea cu cornul său de război; dar nu ieși nici un sunet. Atunci văzu că, la capătul celălalt, tubul era ceva mai îngroșat, numai bun să poată fi ținut zdravăn în mînă; ba chiar avea și niște
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
cu obraji rotunzi, privire fixă și sigură, umeri lați, burta înainte, pasul ferm și hotărît.] Vorbește răspicat; îi cere să repete celui care îi adresează cuvîntul și nu gustă mai niciodată ceea ce i se spune. Își scoate batista și își suflă nasul cu zgomot; scuipă foarte departe și cască foarte tare. Doarme ziua, doarme noaptea și încă adînc; sforăie cînd iese în lume. Se remarcă aici că, după o descriere a fizicului lui Giton, se trece treptat (printr-un procedeu metonimic
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
de toate formele, pînză ruptă în fîșii, piele năclăită, bălegar uscat amestecat cu praf abia așezat, frînghii ce atîrnau, zdrențe de o mizerie lucie, jeg pe om, rîie pe animal, unul puțind și asudînd, celălalt piele și os și abia suflînd, cel dintîi trăgînd cu biciul, celălalt tremurînd; toate acestea făceau un singur tot, de-o singură culoare și cu aceleași mișcări, executînd aproape aceleași gesturi slujind aceluiași interes, iar acest tot se numea poșta d'Auray. Flaubert, Par les champs
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Pentru cavaler: sfoară ham ață roșie sau neagră pete de toate formele petece de toate culorile piele năclăită pînză deșirată bălegar uscat praf abia așezat funii care atîrnă zdrențe de o mizerie lucie rîie jeg piele și os și abia suflînd puțind și asudînd tremurînd cu biciul său Ultima izotopie este argumentativă: întreaga secvență argumentativă urmărește să arate cît de lamentabilă este starea poștei d'Auray. Semnalăm în special cele două COMPARAȚII atribuite cavalerului: ghemuit ca o maimuță, ridat și uscat
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
sau ale Abisiniei, ceaiul din ceașca mea a fost cules în îndepărtatul Yunnan, sucul meu de fructe a fost stors din grepfruturi din Florida sau din Israel. Cămășile mele de bumbac indian au fost fabricate în Taiwan sau Macao. Îmi suflu nasul în batiste din Egipt sau în șervețele Kleenex provenite din pădurile canadiene. Ascult știrile la aparatul meu japonez, scriu ciorna acestei cărți europene cu aurul siberian sau sud-african al peniței stiloului, o bat la mașina mea japoneză Canon în
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]