6,283 matches
-
așteptat. Forța mecanică s-a ivit imediat. O voce de bărbat dădu o scurtă, aproape imperceptibilă, dar limpede comandă: Stinge! Pentru a da un asemenea ordin specific, unui boss obișnuit să comande, dacă nu e os de rege sau de sultan, ci un muritor obișnuit, are nevoie de experiență îndelungată în domeniu și de foarte multe exerciții făcute de unul singur în fața oglinzii. După ce farurile s-au stins, se puteau distinge clar siluetele a două persoane. Un bărbat cam de vârsta
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
săli de clasă prin care girafele s-ar plimba în voie fără teamă că se vor lovi cu capul de bagdadie, adăposteau mai multe dulapuri si rafturi de lemn pline cu cărți. Aici, între filele acestor cărți, își dădeau întâlnire sultanii și voievozii, regii și împărații, conducătorii de oști, pirații de rând și corsarii; toți marii navigatori care au înconjurat, au cercetat întreaga lume și au adunat bogății imense. Ca să ajungă la ele, era cel mai simplu lucru; îi comunicau verbal
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ieftinit câte ceva. Aluzia la faptul că vor rămâne fără lenjereasă, declanșă în sufletul ei o reacție la care nimeni nu se aștepta. În primul rând simți cum, cu o viteză amețitoare, de sub turbanu-i strâns pe cap asemănător cu al unui sultan medieval, ieșise cei doi drăcușori despre care auzise atâtea grozăvii. Nu a mai avut timp să se ferească din calea lor. Aceștia i se înfipse, în aceiași fracțiune de secundă, în tot organismul său: creier, inimă, ficat, chiar și în
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de atunci și ministrul afacerilor străine, V. Boerescu, au conservat o politică pașnică, pentru a realiza năzuința noastră pe cale L Gheorghe TESCU 68 pașnică, fără zguduiri și tulburări, în perfectă înțelegere cu Înalta Poartă<footnote Poarta otomană, denumire dată curții sultanului și a Imperiului otoman. Această denumire provine de la titulatura de Sublima Poartă, denumită în relațiile diplomatice și în tratatele oficiale. footnote>. Ziarul „Timpul“ de marți, 23 martie 1876 publica în articolul Carte neagră: „Ziarele opoziției nu s-au sfiit a imputa
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
nu și-a aflat liniștea... După aceea a învățat-o un cântec... o doină; doinea bunicul cu lacrimi în ochi... plângea și ea, fără să știe de ce... poate, de dragul lui. Fericirea ei cea mai mare, însă, era să călărească pe Sultan, un murg jumătate arab, de o inteligență și frumusețe rare. Tot pe atunci, bunicul începu s-o învețe să scrijelească buchiile, pe o bucată de scândură, cu un tăciune din sobă. Prietenia lor ajunsese atât de mare, încât bunicul își
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
suna rugător, schițând și un zâmbet. - Hm?! făcu învățătorul, pe gânduri. - Și, ai venit singură, fată curajoasă? o întrebă Anuca, fata pădurarului 125 el, crezând ca a venit cu Anton, văzându-i calul și câinele la poartă. - Nu, Domnu... cu Sultan și cu Pârvu, am venit!... Învățătorul, pentru o clipă rămase ca perplex... o fetiță să taie pădurea în două, ca să vie la școală, nu era un lucru obișnuit. Anuca se așeză într-o bancă, în rând cu băieții, și urmărea
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Încă de mică, fata avea un anume fel de adult, de a sta de vorbă. * 1888... Anuca, la 11 ani. Au trecut patru ani... doar, patru. Pe ploaie, pe vânt și ger... pe orice fel de vreme, Anuca străbatea cu Sultan și cu Pârvu, pădurea și n-a lipsit o dată de la școală. Astfel, în scurt timp, în toată făptura ei se observă o mare schimbare... Îi punea uneori învățătorului, întrebări în afara lecției, de o complexitate care îl uimea. „... I‟adivărat, Domnu
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
unde bătea bătrânul, își amintea aceleași vorbe din urmă cu 14 ani... și-a luat pușca pe umăr, și dând doar din cap, porni în pădure. Anuca a ascultat vorba celor doi, și pe furiș, să nu afle bătrânul, cu Sultan și Pârvu, a dat fuga Gheorghe TESCU 128 plângând la „Doamna“, și i-a spus tot... Învățătoarea a înțeles-o și știind cât este de vrednică, s-a hotărât s-o învețe „gospodărie“, așa cum și ea a învățat la „Școala
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
grămada de gunoaie ardea mocnit cu fumul drept în sus, ca o coloană... Mirosul înțepător de oaie și fum, îi năvăli în nări de departe. Anuca își simți sufletul răscolit de aceasta lume plină de mister. Trecu mai departe cu Sultan la pas, urmată de aproape de Pârvu care, mai că și-ar fi încercat colții cu lățoșii. De sus de pe culme se mai auzea doar... „cling-cling... cling-cling...“, și ecoul vălurit al flăcăului: „Fa Anucă, faaa...!“ Sus, în limpezimea cerului, un norișor
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de băț, apare pâlcul de salcâmi înalți. Acolo‟i cimitirul. Satul, viu... cu toții trăiesc învecinați cu morții lor. Soarele de sus de pe cer, parcă nepăsător, privește trecerea lor, sus pe deal, ca ceva firesc pentru el, dar înfricoșător pentru om... Sultan rămase legat de unul din cei doi salcâmi înalți, care țineau loc de poartă. Anuca, urmată de Pârvu, intra în cimitir, cu bunul simț al țăranului, cu respectul românului pentru morți. În cimitir, vântul mângâia ierburile și frunzele salcâmilor înalți
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
desișuri... După ce trecu de cei doi salcâmi, afară din cimitir, atunci simți cum aerul se schimbă brusc și cum i se topea greutatea pe care o avusese pe inimă; capul nu-i mai vâjâia... uitase de coșmar. Se îndepărtă... cu Sultan la pas. Își întoarse privirea. Cimitirul rămăsese în urmă, o lume plină de mister; în vale, se întrezăreau primele case din cătun. Imaginea lui Suru și a căpriorului îi alungă ultimele umbre ale coșmarului lăsându-i numai o amintire îndepartată
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cătun. Imaginea lui Suru și a căpriorului îi alungă ultimele umbre ale coșmarului lăsându-i numai o amintire îndepartată, vagă. Numai Suru și Nică aveau această putere fermecată de a face să uite pe moment atâtea amărăciuni din viața ei. Sultan sforăi încet pe nările-i mici, să nu tulbure gândurile. Toamna purta nori albi pe sus, pe un cer frumos și senin, parcă spălat cu lacrimi decurând.. La horă Era de Sf. Maria Mare... Arșița nu mai contenea... Cerul neclintit
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
să spuie... „Hai, fa... ș‟om juca“. Dar, flăcăul trecu prin fața codanelor, înfoindu-se ca un cocoș, chiar și pe lângă Profirica lu‟ Baltag, cu care era „în vorbă“, și se duse direct la Anuca, s-o ia de mână de lângă Sultan și Pârvu: - Hai, fa Anuco... hai, ș‟om juca! a zis el cu pălăria trasă pe ochi; nu cuteza s-o privească în lumina ochilor, simțea că l-ar fi biruit. - Nu, nu pot Lisandri! ..zise ea după o clipă
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
a-i bate nebunește... gândurile i se învălmășeau ca apele căzute într-o cascadă, și lumea parcă se învârtea cu el, amețit în mijlocul ei. Totul s-a petrecut într-o clipă. Când și-a venit în fire, ea sprijinită de Sultan, ca o zeiță sta și îl privea cu un zâmbet șăgalnic. Ar fi îmbrațișat-o sălbatic... dar, se stăpâni. Inima i se zbătea în piept ca o sălbăticiune. Ea râse ușor și smalțul dinților ei albi și mărunți ca de pisică
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
voluptate, picioare desăvârșite cu glezne delicate. Era de o perfecțiune copleșitoare. Și, fără să-i spuie o vorbă, zâmbindu-i fermecător, îi puse în palmă, drept mulțumire, o floricică... și cu un salt, ca o plutire în aer, fu pe Sultan și urmată de Pârvu, porni direct într-un galop prăpădul lumii, dispărând într-un nor de colb, lăsând în urmă uimire. Anuca călărea bărbătește un murg, jumătate arab, ca o vijelie, cu cozile galbene lăsate pe spate. Galopa prin sat
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
aici...gata!.. O vezi? Țiganca îi arătă o linie imaginară. Ochii ei negri îl înțepau în inimă, ca două pumnale... Contemplație și groază Soarele aluneca încet spre asfințit... Marea sărbătoare a Sfintei Măria Mare, era pe sfârșite... Când Anuca cu Sultan la pas și Pârvu, ținând aproape, se îndepărta de sat, de horă... de zgomotul infernal făcut de oameni, de alămuri și tobe, pășea în altă lume... într-o lume unde se simțea în largul ei. Soarele se lăsa spre asfințit
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
la 20-30 de pași, tot mai limpede, se deslușea a fi silueta unui animal mare. „Lupul..!“ gândi cu voce tare Anuca, să pară că nu-i singură. Pârvu mârâi amenințator și i se umflă părul pe gat și pe spate... Sultan sforăi pe nări, nervos, de nestăpânit, simțind în apropiere fiara. Anuca, cu stăpânire de sine, îl struni și-i liniști, pe amândoi cu glas blând și calm. Știa de la tatăl și bunicul ei ce să facă, față în față cu
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pe o creangă, rupându-i gândul. Lupul stătea liniștit și aștepta... Doar, cu ochii, în neclintirea lui, le urmărea mișcările, le cântărea intențiile. Privirea și-o fixă în ochii fetei, fără să ia în seamă mârâielile câinelui, ori sforăitul lui Sultan. În ochii lui fosforescenți se vedea o liniște desăvârșită. „Ce mare și frumos e !“, gândi Anuca, copleșită de admirație pentru frumosul animal. „Cât de puternic îi este capul, pieptul îndesat, spinarea lungă, părul lung... Cât îi de frumos!“, se minuna
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
al lui Pârvu. Anuca se trezește brusc. Simte că nu mai doarme... doar somnul îi mai încătușa simțurile; ca prin vis se întreba, ce se petrece afară... Se trezi de-abinelea într-o horhăială, învălmășită; schelălăieli gâtuite ale lui Pârvu, iar Sultan în grajd, necheza și lovea cu copitele podelele, tropotind zgomotos. Câinele parcă turbase. A schimbat lătratul lui gros într-o schelălăială ca o implorare... parcă ar fi cerut ajutor. Fata înspăimântată se repezi afară. Doi lupi mari îl împresurară pe
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
botul lui Parvu fu sfâșiat de la ochi până la falca de jos. Pârvu rămase prăbușit, sfâșiat în bucăți pe zăpada bătătorită și însângerată. Când Anuca se dezmetici, cei doi lupi, mari cât niște viței, cu Pârvu în colți fugeau spre lizieră. Sultan necheza disperat și lovea cu copitele în podele. Anuca alergă la grajd... ușa era deschisă... Din întuneric apăru un cap enorm, și, două puncte arzând gălbui o străpunse. În ușa grajdului, tot mai limpede se deslușea a fi silueta unui
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
profesionist; peste șira spinării sau în boașe. Strâmbă din nas și-și șterge pantoful cu un prosop. Zice: "Fitness complet, până la cip-cirip sau somn adânc". Nu cred că-i place meseria. E puțin scârbit. Cred c-ar vrea să fie sultan; cu harem de harem"... Ninetistele, din nou cu pudoarea la purtător. Descoperă un nea Onuț nou. Mama toarnă vin în pahare... Dumnezeu să-l ierte... Că bun om a mai fost! Dumnezeu să-l ierte... Prietenii devotați s-au întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și l-a recuperat cu aceeași grijă cu care eu dezlipeam foaia de pe antenă. Câteva minute mai târziu, taximetristul m-a lăsat exact de unde mă culesese și a părăsit scena cu o recompensă care l-ar fi făcut și pe sultanul Bruneiului să se Înece de emoție. Șoferul avusese dreptate. Niciodată nu știi ce surprize ascunde o foaie de hârtie. Pe aceasta, de pildă, atât cât se mai putea citi, fiindcă partea de jos fusese smulsă, stăteau scrise următoarele rânduri: „Erau
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
că-mi plesnește capul. Să nu mai aud că mi se vorbește vreodată de filosofie; conversațiile de acest gen sunt nesănătoase. Ieri m-am dus la culcare cu capul plin de idei găunoase, și-n loc să dorm ca un sultan ce sunt, mintea mea a trudit toată noaptea mai mult decât vor trudi cele ale miniștrilor mei Într-un an de zile. Îți vine să râzi; dar pentru a te convinge că nu exagerez câtuși de puțin și pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
numele cel mai potrivit pentru un asemenea personaj) tot găsise astfel de pretexte la fiecare kilometru de cale ferată și tot povestise ținându-l pe bietul director cu gura căscată mai abitir decât reușise cândva Șeherezada să-l țină pe sultan. Treceau pe lângă un câmp pe care mai mulți țărani semănau cu călcâiul pepeni și Subalternul deducea imediat (nu atât pentru el Însuși cât pentru tovarășul director) că aceia seamănă pepeni, așa că Începea să-și amintească de copilăria lui și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
forța apei la moară, la joagărele de tăiat scânduri sau la piua unde se prelucra postavul de lână, necesar pentru sumane și cioareci, ori "straiele" mițoase cu care ne acopeream iarna. Încă nu pătrunseseră hainele de oraș și covoarele cu sultani și cadâne. Toate articolele de îmbrăcăminte, cu excepția opincilor, erau făcute în sat. Pâinea nu se aducea de la oraș. În cuptorul mare din tindă, mama cocea, o dată pe săptămână, pâini mari, din făină de grâu amestecată cu cartofi. Uneori, veneau în
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]