6,080 matches
-
adus acestuia favoruri și beneficii de la succesorii sultanului. Anvari s-a născut în provincia Khawaran la începutul secolului al XII-lea. El s-a bucurat de protecția sultanului Sanjar, pe care l-a însoțit inclusiv pe câmpul de luptă. În timp ce sultanul asedia fortăreața Hazarasp, a avut loc un aprig conflict poetic între Anvari și rivalul său Rashidi. Puterile sale literare sunt considerabile, după cum observă în celebra sa tragedie despre daunele provocate de membrii tribului Ghuzz în Khorasan. El a fost interesat
Anvari () [Corola-website/Science/331127_a_332456]
-
fost spălat și pregătit pentru ziua de vineri. Pe data de 15 septembrie, la rugăciunea de vineri, în prezența comandantului Lala Mustafa Pașa, catedrala a fost oficial transformată în moschee. După trecerea locașului la islam, edificiul a devenit proprietatea Fundației Sultanului Selim, fiindu-i adăugate și două minarete. În perioada otomană, aceasta era cea mai mare moschee din Cipru și locul unde guvernatorul turc și ceilalți funcționari participau la rugăciunea de vineri. Lângă moschee au fost construite și două medrese sau
Moscheea Selimiye din Nicosia () [Corola-website/Science/334051_a_335380]
-
au fost construite și două medrese sau școli islamice. În anul 1949, s-au folosit pentru prima dată difuzoare la minarete pentru adhan. Pe data de 3 august 1954, muftiul Ciprului a redenumit oficial locașul ca "Moscheea Selimiye", în onoarea sultanului Selim al II-lea, conducătorul imperiului în perioada în care a fost cucerită țara.
Moscheea Selimiye din Nicosia () [Corola-website/Science/334051_a_335380]
-
s-a convertit, așa cum era obligat, la islamism și a fost instruit în palatul imperial, ajungând la rangul de "silahtar". În cele din urmă s-a căsătorit, prima dată (1573) și apoi a doua oară (1576) cu o strănepoată a sultanului Soliman Magnificul. El și-a asigurat astfel avere, o funcție înaltă și protecție la Înalta Poartă. A participat la Bătălia de la Cahul (1574), fiind cel care l-a înjunghiat mortal pe domnitorul Ion-Vodă cel Viteaz în cortul otoman, deși beglerbegul
Iusuf Sinan Pașa Cigalazade () [Corola-website/Science/334086_a_335415]
-
protecție la Înalta Poartă. A participat la Bătălia de la Cahul (1574), fiind cel care l-a înjunghiat mortal pe domnitorul Ion-Vodă cel Viteaz în cortul otoman, deși beglerbegul Ahmed Pașa jurase să-i cruțe viața și să-l ducă în fața sultanului. Scriitorul Bogdan Petriceicu Hasdeu îl considera un „renegat (...): un june moale, desfrânat, nestatornic, mâncăcios, bețiv... dar cu atât și mai puternic la curtea unui sultan ca Selim II”, „un apostat; (...) un om îndobitocit prin excesul banchetelor și un dobitoc amețit
Iusuf Sinan Pașa Cigalazade () [Corola-website/Science/334086_a_335415]
-
otoman, deși beglerbegul Ahmed Pașa jurase să-i cruțe viața și să-l ducă în fața sultanului. Scriitorul Bogdan Petriceicu Hasdeu îl considera un „renegat (...): un june moale, desfrânat, nestatornic, mâncăcios, bețiv... dar cu atât și mai puternic la curtea unui sultan ca Selim II”, „un apostat; (...) un om îndobitocit prin excesul banchetelor și un dobitoc amețit prin furia opiului: (...) un monstru pentru a face un asemenea pas contra onorii și contra jurământului”. În 1574, el a condus cu succes o flotă
Iusuf Sinan Pașa Cigalazade () [Corola-website/Science/334086_a_335415]
-
1593-1595) al lui Koca Sinan Pasha a fost promovat ca al patrulea vizir. La acea vreme, otomanii se aflau în război cu Austria începând din 1593. Cağaloğlu Yusuf Sinan Pașa, numit pe atunci al treilea vizir, l-a însoțit pe sultanul Mehmed al III-lea în campania maghiară din 1596. El a încercat în zadar să apere cetatea Hatvan, care a căzut în septembrie 1596. El a fost prezent la asediul otoman cu succes al Egerului ("Eğri") (septembrie-octombrie 1596) și la
Iusuf Sinan Pașa Cigalazade () [Corola-website/Science/334086_a_335415]
-
ea să fie executată a doua zi. Pe când făcea niște cercetări de orientalistică, naratorul nenumit a descoperit o lucrare practic necunoscută în Europa și America denumită "Tellmenow Isitsöornot". Răsfoind câteva pagini din acea lucrare, el a aflat că poveștile spuse sultanului Șahriar de către Șeherezada au continuat și în cea de-a o mie și doua noapte, când i-a fost relatat sfârșitul poveștii lui Sinbad Marinarul. După ce s-a bucurat mai mulți ani de liniștea de acasă, bătrânului Sinbad i-a
A o mie și doua poveste a Șeherezadei () [Corola-website/Science/334364_a_335693]
-
munte înalt de pe care curgeau puhoaie de metal topit. El descoperă legume care cresc în aer, păsări pricepute la geometrie și cai ce au oase de metal și apă clocotită în loc de sânge (metaforă pentru tren). Auzind descrierile realizate de Șeherezada, sultanul își exprimă disprețul față de poveștile incredibile pe care nu le crede a fi adevărate (singurul lucru pe care îl crede este ținerea unui continent pe spinarea unei vaci albastre cu 400 de coarne - pentru că ar fi citit ceva asemănător într-
A o mie și doua poveste a Șeherezadei () [Corola-website/Science/334364_a_335693]
-
crede a fi adevărate (singurul lucru pe care îl crede este ținerea unui continent pe spinarea unei vaci albastre cu 400 de coarne - pentru că ar fi citit ceva asemănător într-o carte), considerându-le niște bazaconii. În cele din urmă sultanul devine prea neîncrezător și, înțelegând că toate femeile sunt niște mincinoase, hotărăște ca Șeherezada să fie executată. În timp ce i se strângea ștreangul de gât, ea se consolează totuși cu faptul că neastâmpărul și brutalitatea soțului ei îl vor lipsi de
A o mie și doua poveste a Șeherezadei () [Corola-website/Science/334364_a_335693]
-
este o moschee din orașul Istanbul, Turcia. Ea este situată lângă Bosfor, în apropiere de renumitul Palat Dolmabahçe. reprezintă unul dintre principalele edificii construite sub domnia sultanului Abdul-Medjid (1839-1861). Ctitorită de către sultana Bezmi Alem, mama sultanului, aceasta este o combinație între arhitectura otomană târzie și stilul european baroc. Moschea este operă a arhitecților Garabet Balyan și Nigoğos Balyan, renumiți și pentru alte edificii precum Palatul Dolmabahçe sau
Moscheea Dolmabahçe () [Corola-website/Science/334386_a_335715]
-
este o moschee din orașul Istanbul, Turcia. Ea este situată lângă Bosfor, în apropiere de renumitul Palat Dolmabahçe. reprezintă unul dintre principalele edificii construite sub domnia sultanului Abdul-Medjid (1839-1861). Ctitorită de către sultana Bezmi Alem, mama sultanului, aceasta este o combinație între arhitectura otomană târzie și stilul european baroc. Moschea este operă a arhitecților Garabet Balyan și Nigoğos Balyan, renumiți și pentru alte edificii precum Palatul Dolmabahçe sau Moscheea Ortaköy. Structura clădirii este una simplă, similară cu
Moscheea Dolmabahçe () [Corola-website/Science/334386_a_335715]
-
similară cu cea de la Ortaköy, cu un singur dom și două minarete înalte de aproximativ 40 de metri. Interiorul este bogat decorat cu marmură albă și vișinie în special. Moscheea Dolmabahçe nu este cuprinsă în incinta palatului, dar a servit sultanului și demnitarilor pentru rugăciuni.
Moscheea Dolmabahçe () [Corola-website/Science/334386_a_335715]
-
Azi, Vechiul Oraș este împărțit (în sensul invers al acelor de ceasornic din partea nordică) în Cartierul Musulman, Cartierul Creștin, Cartierul Armean și Cartierul Evreiesc. Zidurile defensive monumentale ale Vechiului Oraș și porțile acestuia, au fost construite în anii 1535-1542 de sultanul turc Suleiman Magnificul. Populația actuală a Vechiului Ierusalim locuiește mai mult în cartierul musulman și în cel creștin. În 2007 populația totală număra 36,965 locuitori; în 2006 erau 27,500 musulmani (cca. 17,000 în 1967, peste 30,000
Ierusalimul Vechi () [Corola-website/Science/335052_a_336381]
-
cruciaților până a fost recapturat de musulmanii arabi conduși de Saladin, pe 2 octombrie 1187. El i-a chemat pe evrei și le-a permis să se restabilească în oraș. În 1219, zidurile orașului au fost distruse de Mu'azzim, sultan al Damascului; în 1229, prin tratatul cu Egiptul, Ierusalimul a trecut temporar în mâinile lui Frederick II al Germaniei. În 1239, a început să reconstruiască zidurile, dar ele au fost dărâmate din nou de Da'ud, emirul Kerakului. În 1243
Ierusalimul Vechi () [Corola-website/Science/335052_a_336381]
-
1239, a început să reconstruiască zidurile, dar ele au fost dărâmate din nou de Da'ud, emirul Kerakului. În 1243, Ierusalimul a ajuns din nou temporar sub controlul creștinilor, iar zidurile au fost reparate. au preluat orașul în 1244, iar sultanul Malik al-Muattam a distrus zidurile. Actualele ziduri ale Orașului Vechi au fost construite în 1535-42 de sultanul otoman Suleiman Magnificul. Zidurile s-au extins la aproximativ 4,5 km, și au ajuns la o înălțime între 5 și 15 metri
Ierusalimul Vechi () [Corola-website/Science/335052_a_336381]
-
Kerakului. În 1243, Ierusalimul a ajuns din nou temporar sub controlul creștinilor, iar zidurile au fost reparate. au preluat orașul în 1244, iar sultanul Malik al-Muattam a distrus zidurile. Actualele ziduri ale Orașului Vechi au fost construite în 1535-42 de sultanul otoman Suleiman Magnificul. Zidurile s-au extins la aproximativ 4,5 km, și au ajuns la o înălțime între 5 și 15 metri (16.4-49 ft), cu o grosime de 3 m la baza zidului. În general, Orașul Vechi conține
Ierusalimul Vechi () [Corola-website/Science/335052_a_336381]
-
mult mai mică la vest de Eufrat de doar una sau două tumene (10.000-20.000 de trupe, dimensiunea unei divizii militare moderne) sub comanda celui mai bun general al său, Kitbuqa Noyan. După ce a primit vestea plecării lui Hulagu, sultanul Qutuz a asamblat o armată numeroasă în Cairo și a invadat Palestina. La sfârșitul lunii august trupele lui Kitbuqa au avansat la sud de baza lor din Baalbek, trecând la est de Lacul Tiberiada în Galileea. La acea vreme sultanul
Bătălia de la Ain Jalut () [Corola-website/Science/335031_a_336360]
-
sultanul Qutuz a asamblat o armată numeroasă în Cairo și a invadat Palestina. La sfârșitul lunii august trupele lui Kitbuqa au avansat la sud de baza lor din Baalbek, trecând la est de Lacul Tiberiada în Galileea. La acea vreme sultanul Qutuz era aliat cu mamelucul Baybars, care a ales să se alieze cu Qutuz în fața unui inamic mai puternic, după ce mongolii au capturat Damascul. Mongolii au încercat să formeze o alianță franco-mongolă (sau, cel puțin, să ceară supunerea) cu rămășițele
Bătălia de la Ain Jalut () [Corola-website/Science/335031_a_336360]
-
de acord ca mamelucii egipteni să mărșăluiască spre nord prin teritoriile cruciate fără să fie atacați și chiar li s-a permis să își ridice tabăra în apropiere de Acra. Când au sosit veștile că mongolii au traversat Râul Iordan, sultanul Qutuz și-a condus trupele spre sud-est, spre Ain Jalut. Primii care să avanseze au fost mongolii, a căror forță includea și trupe din Regatul Georgiei și circa 500 de trupe din Regatul Armean al Ciliciei, ambele fiind supuse autorității
Bătălia de la Ain Jalut () [Corola-website/Science/335031_a_336360]
-
descrisă în manualele militare și de chimie arabe la începutul secolului al XIV-lea. La întoarcerea spre Cairo după victoria de la Ain Jalut, Qutuz a fost asasinat de câțiva emiri într-o conspirație condusă de Baybars. Baybars a devenit noul sultan. Succesorii săi vor captura ultimul stat cruciat din Țara Sfântă în 1291. Conflictul devastator l-a împiedicat pe Hulagu să exercite putere deplină asupra mamelucilor pentru a se răzbuna pentru înfrângerea de la Ain Jalut. Berke Han, hanul Hoardei de Aur
Bătălia de la Ain Jalut () [Corola-website/Science/335031_a_336360]
-
Căderea Ierusalimului și recuperarea definitivă a orașului de către musulmani în 1267 a schimbat destinația mănăstirii. Noii stăpânitori, mamelucii, au acționat cu energie in direcția restrângerii prezenței creștine în Ierusalim , și au confiscat loculul în folosul islamului. Cronicarii musulmani relatează cum sultanul Baybars I (1260-1277) a înființat în perimetrul fostei mănăstiri o moschee și un cămin pentru derviși, punând-o sub conducerea unui cleric musulman „persan” Sheih Khaidar. Acesta i-a izgonit și închis pe călugări, ceea ce l-a făcut pe starețul
Mănăstirea Sfintei Cruci din Ierusalim () [Corola-website/Science/335057_a_336386]
-
oferta lui Sheih Haidar de a se converti pentru aceasta la islam, el a fost decapitat și corpul său a fost ars. În anul 1305 la insistențele Imperiului Bizantin și la cererea unei delegații georgiene care s-a prezentat în fața sultanului mameluc cu daruri și cu o epistolă oficială din partea regelui David al VIII-lea, mănăstirea a fost restituită ultimului său proprietar, Biserica ortodoxă georgiană. Aceasta din urmă a consimțit să recunoască la Ierusalim patronajul sultanului mameluc. Un pelerin catolic din
Mănăstirea Sfintei Cruci din Ierusalim () [Corola-website/Science/335057_a_336386]
-
care s-a prezentat în fața sultanului mameluc cu daruri și cu o epistolă oficială din partea regelui David al VIII-lea, mănăstirea a fost restituită ultimului său proprietar, Biserica ortodoxă georgiană. Aceasta din urmă a consimțit să recunoască la Ierusalim patronajul sultanului mameluc. Un pelerin catolic din Irlanda venit in Palestina în 1323 scria: Am sosit la o mănăstire locuită de călugări asceți denumiți cumani... În loc de altar crește în biserica lor pomul cel mai scump din care a fost făcută Crucea. Functionarul
Mănăstirea Sfintei Cruci din Ierusalim () [Corola-website/Science/335057_a_336386]
-
Regatul Ungariei a fost împărțit în două părți. Partea de vest a țării a intrat sub stăpânirea împăratului Ferdinand I din Casa de Habsburg, în timp ce partea de est a fost stăpânită de nobilul maghiar Ioan Zápolya. Zápolya a solicitat ajutorul sultanului Soliman împotriva lui Ferdinand. După moartea lui Ioan Zápolya în 1540, i-a succedat fiul său de numai o lună, Ioan Sigismund Zápolya. Ferdinand a încercat în 1541 să ocupe Buda, capitala regatului, dar a fost învins de armata lui
Asediul Timișoarei (1552) () [Corola-website/Science/335110_a_336439]