6,881 matches
-
bucurat de asta, îi răspunse povățuitor Lizaveta Prokofievna. La revedere, prințe; scuză-mă că te-am deranjat. Sper că vei rămâne convins de stima statornică pe care ți-o port. Imediat, prințul le făcu amândurora câte o plecăciune și ieși tăcut. Alexandra și Adelaida râseră și făcură un schimb de șoapte. Lizaveta Prokofievna le aruncă o privire severă. — Maman, râse Adelaida, nu ziceam decât că prințul s-a înclinat splendid; uneori e ca un sac, iar acum, deodată, parcă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
locului, femeia îi apucă mâna și i-o strânse cu putere... „Nu, nu e o vedenie!“ Și, iată, ea stătea, în sfârșit, față în față cu el, pentru prima dată după despărțirea lor; îi spunea ceva, însă el o privea tăcut; inima îi era prea plină de durere și începuse să geamă. O, niciodată după aceea n-a putut uita această întâlnire cu ea și și-o amintea mereu cu aceeași durere. Ea se lăsă în genunchi în fața lui, chiar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nou. Lebedev își luă o înfățișare plină de importanță. E adevărat că uneori era prea naiv și sâcâitor în curiozitatea sa; dar în același timp era un om destul de șiret și abil, iar în unele cazuri chiar prea perfid și tăcut; respingându-l necontenit, prințul aproape că și-l făcea dușman. Însă prințul nu-l respingea pentru că îl disprețuia, ci pentru că subiectul curiozității lui era delicat. Unele visuri ale sale, până acum câteva zile, prințul le considerase o crimă, iar Lukian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Și-a dat drumul la gură, ceea ce nu se mai întâmplase din dimineața zilei când, cu o jumătate de an în urmă, făcuse pentru prima dată cunoștință cu familia Epancin; după revenirea la Petersburg, fusese în mod vizibil și intenționat tăcut și, foarte recent, în prezența tuturor, i se destăinuise prințului Ș. că trebuie să se abțină și să tacă, deoarece nu are dreptul să-și discrediteze ideea, prezentându-și-o singur. Aproape numai el vorbise în toată seara aceea, povestise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și mai plăcută. De altfel, societatea era puțin numeroasă. În afară de doamna Belokonskaia și „moșulică-demnitarul“ (persoană într-adevăr importantă), în afară de soția acestuia, mai era de față un general de armată, foarte impozant, baron sau conte, cu nume german, un ins extrem de tăcut, cu reputația de a fi un uimitor cunoscător al problemelor guvernamentale, căruia, pe deasupra, îi mersese și vestea că ar fi aproape erudit; era unul dintre administratorii olimpieni, care cunosc totul, „poate doar cu excepția Rusiei“, un om care, o dată la cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
gândurile, înțelegea totuși că și fără el ea se va duce acolo și că, prin urmare, trebuie s-o însoțească oricum. Ghicise tăria cu care fusese luată această hotărâre; nu-i stătea în putere să curme acest avânt sălbatic. Mergeau tăcuți, fără să-și spună aproape nici un cuvânt cât ținu drumul. El observă doar că fata știe bine drumul și, când vru să ocolească pe o străduță mai îndepărtată, pentru că aceasta era mai puțin circulată, ea îi ascultă propunerea, încordându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
sticlă. Bucurându-se de această idee, plecă din nou spre Izmailovski Polk, la văduva învățătorului. Acolo era deja așteptat. Văduva fusese și ea în două sau trei locuri, trecuse chiar și pe la Rogojin: nici un semn de viață! Prințul o ascultă tăcut, intră în cameră, se așeză pe canapea și începu să le privească pe toate, parcă neînțelegând ce i se spune. Ciudat: ba manifesta un spirit de observație extrem de ascuțit, ba devenea deodată din cale-afară de distrat. Toată familia avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
această opinie, ci, ca și la anchetă, confirmă și își aminti clar și precis cele mai mici amănunte ale faptei comise. Acordându-i-se circumstanțe atenuante, a fost condamnat la cincisprezece ani de muncă silnică în Siberia. Ascultă sentința posomorât, tăcut și “îngândurat“. Toată imensa lui avere, fără o mică parte, relativ neînsemnată, pe care o cheltuise în chefurile de la început, îi reveni fratelui său, Semion Semionovici, spre marea satisfacție a celui din urmă. Bătrâna Rogojina mai trăiește încă și uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nimic, n-au învățat nimic, nu muncesc nimic și cari cu toate acestea vor să trăiască bine și de-a gata s-au stabilit o adevărată conspirație pentru a zădărnici orice progres real al poporului. {EminescuOpXII 70} O asemenea conspirație tăcută, dar puternică și solidară, există tot așa de bine dincoace ca și dincolo de Carpați. Din același lemn sunt ciopliți patrioții liberali din Buda și cei din București. [13 februarie 1881] ["SENTINȚA TRIBUNALULUI... Sentința Tribunalului Suprem de Comerț din Lipsca, care
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
la Berlin între acel bancher și un patriot de profesie și prin care Casa de bancă numită mai sus fusese însărcinată cu operația răscumpărării. Ei bine, nu-i aceasta. Lucrul e cu mult mai grav. {EminescuOpXII 71} O asemenea conspirație tăcută, dar puternică și solidară, există tot așa de bine dincoace ca și dincolo de Carpați. Din același lemn sunt ciopliți patrioții liberali din Buda și cei din București. [13 februarie 1881] ["SENTINȚA TRIBUNALULUI... Sentința Tribunalului Suprem de Comerț din Lipsca, care
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
în figuri în sufletele naive, a căror pricepere nu ajunge nicicând până la înălțimea geniului, nu se naște ideea unui soi de purtare gambettistă, ideea unui ministru neresponsabil, ce are parte de toate bucuriile zgomotoase, alături cu ministrul responsabil, care suportă tăcutele suferinți? Și nu se naște îndoiala dacă poate fi favorabil pentru activitatea ministrului de externe când, alături cu autoritatea sa, se mai arată o a doua autoritate, incomensurabilă și inaprehensibilă? Considerațiile acestea pot să se nască pe ici pe colo
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Daca poate fi cineva supărat e numai d. Boerescu. Arareori s-a văzut o atât de completă lipsă de idei în materie internațională ca în depeșa prin care marele om de stat recomandă o atitudine atât de espectativă și de tăcută încît nici să nu se bage de seamă că există o cestiune dunăreană. Surprins asupra profundității planurilor sale, pline de meșteșug și adâncime, d. Boerescu a și exprimat via sa indignare asupra acestei publicațiuni. Dar aceste supărări nu ne prea
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
ne solicita iubirea noastră. Încercați trupește de fierbințeala suferinței și Înghețați sufletește de răceala singurătății, unii semeni de‑ai noștri se sting singuri și Îndurerați, fără să aibă parte de mângâ‑ ierea unei mâini și de glasul sau de prezența tăcută a unui om căruia să‑i pese. De aceea suntem și trupești și duhov‑ nicești, ca nu doar să ajutăm fizic pe cineva, ci să‑l și mân‑ gâiem la vreme de boală, Încercare și necaz. Bunul credincios privește suferințele
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
cât de mult se poate Însenina și lumina fața unui suferind, a unui bolnav În stare terminală atunci când simte că cineva Îi este alături, că Îi pasă, că nu a rămas cu totul părăsit, al nimă‑ nui. Chiar simpla prezență, tăcută, lângă patul lor le aducea Înseninare și mângâiere. Despre această insolită experiență menționează și Mitropolitul Antonie de Suroj (1914‑2003) Compătimirea și Îngrijirea bolnavilor 105 următoarele rânduri, deosebit de patetice și răscolitoare de suflet : „La Începutul războiului, practicam medicina la secția
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
cazurilor, este epuizat și Într‑o stare fizică și psihică degradată. Bolnavii acceptă gândul morții, unii chiar o așteaptă. Nu este o acceptare Împletită cu depresie, cu tristețe sau jale, ci o acceptare a situației și a morții, o așteptare tăcută, liniștită a implacabilului. Din punct de vedere fizic, pacien‑ tul este tot mai obosit și tot mai slăbit. Pe durata derulării acestor etape, pacientul aflat În stadiul terminal imprimă acestor etape anumite trăsături personale Spiritualitate și sens În suferința bolnavilor
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
mare măsură și pentru modul cum Voronca își concepe poemele: „Numai declicul metaforic ne pasionează: doar prin el putem acționa asupra motorului lumii. Cuvântul cel mai exaltant de care dispunem e cuvântul CUM, fie că acest cuvânt e rostit sau tăcut. De aceea, vom respinge cu dispreț reproșul ignar ce i se face poeziei acestui timp că ar abuza de imagine și o va chema, sub acest raport, la o luxurianță tot mai mare”. Și mai departe: „imaginea analogică, în măsura în care se
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
li se oferă informații de cultură generală și despre civilizația universală. Literatura propriu-zisă, ca și studiile, ar trebui să reflecte caracteristicile sufletului basarabean, care, în opinia lui Pan Halippa, ar fi „cumințenia pilduitoare, bunătatea îngăduitoare, omenia neafișată și neoțărâtă, răbdarea tăcută și creștină, modestia sinceră și netrâmbițată”. Nu se propune o imagine nediferențiat luminoasă, pozitivă, ci se afirmă că țăranul basarabean, asemenea celor care muncesc pământul în sud-estul european, poartă „pecetea primitivității”; dincolo de nivelul etnografic, Basarabia contribuie la portretul românității și
VIAŢA BASARABIEI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290517_a_291846]
-
te îndepărta, căutare tensionată ca un monolog hamletian sau pierdere între „gândurile [...] de noapte/ de nesomn și de drum către moarte”. Recunoscându-și păcatul cu permanente trimiteri biblice, poetul își permite să „glumească” în mărturisirile de credință către un Dumnezeu tăcut și absent. Revelația e însă clară: „Doamne, sunt convins că exiști...”. Cum s-a remarcat, principala caracteristică a acestor versuri este desolemnizarea interlocutorului sacru, cu care autorul „tratează” amabil, pe un ton șugubăț, uneori ca un alt Ion Creangă. Familiaritatea
VISAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290584_a_291913]
-
Observați că Înțelepții chinezi nu vorbesc despre creațiune, ci despre generare. În concepția lor, Înainte de a fi fost cerul și pământul exista, pur și simplu, o masă primordială nediferențiată, numită wuji sau, În traducere literală, „nimic”. Wuji clocotea și spumega, tăcut, izolat, evoluând etern, până ce, chiar În centrul masei lui nebuloase, s-a format o picătură din respirația primordială, care nu este nimic altceva decât acum celebrul taiji, Absolutul. Pe parcursul evoluției universului s-au format yin și yang. La momentul potrivit
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
niște fâlfâituri de aripi moi de păsări și zgomot, glasuri subțiri, ca de clopoței de argint . Ursitoarele vin de ursesc copilului umbletul, soartea și norocul În lume . Boierul aude cum cea dintâi ursitoare Îi menește copilului să fie voinic, frumos, tăcut, Înțelept și cuminte , a doua, să fie isteț, ager și norocul i se arată , iar a treia ursitoare că va moșteni Întreaga avere a boierului ce doarme sub fereastră . Surprins de prevestirile celor trei ursitoare, boerul Încearcă să modifice soarta
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
moral și fizic greu de egalat, a rostit: «Spune oamenilor că ușile palatului vor fi deschise larg imediat, și că oricine dorește poate intra în camera regelui. Dar informează-i că maiestatea sa doarme și cere să fie cât mai tăcuți posibil»“ (trad. n.). Ritmul povestirii devine dramatic, iar descrierea este amplă, detaliată. Propozițiile sunt scurte, pentru a mări impactul emoțional.„M. Souches s-a supus. Ușile s-au deschis. Mulțimea a năvălit. Cu toate acestea, contrar tuturor așteptărilor, imediat ce au
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
cea mai mare liniște. În timp ce fluxul uman întra în palat, li s-a oprit până și respirația. Aceeași mulțime care a urlat, care a strigat și care a amenințat dincolo de porți, aflată acum în camera suveranului a devenit calmă, respectuoasă, tăcută. Însăși regina a oficiat. Stătea lângă perna fiului său, frumoasă, cu o grație regală. Palidă, calmă și demnă, ca și cum ar fi îndeplinit un ceremonial al curții obișnuit, a adunat faldurile draperiei de catifea și a arătat poporului pe tânărul lor
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
sau timpul. Limbajul poetic organizează, strunește resursele limbii vorbite și uneori chiar le siluiește în strădania lui de a ne face să înțelegem, de a ne cuceri atenția. Multe dintre aceste resurse scriitorul le găsește formate și preformate de munca tăcută și anonimă a multor generații. In unele literaturi foarte dezvoltate, și în special în anumite epoci, poetul se poate mulțumi să folosească o convenție stabilită: limba, ca să spunem așa, poetizează pentru el. Totuși, fiecare operă literară impune o ordine, o
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
Câtva timp, cei doi rămăseseră încremeniți, uitându-se la salcâmul doborât, neștiind parcă ce mai aveau de făcut. Duțulache ieșise din gaura lui făcută sub șira de paie și se uita peste grădină, parcă nedumerit și el. Numai caii stăteau tăcuți, nepăsători, cu buzele lăsate în jos. - Ei, acuma ce-ai rămas cu capul între urechi?! se miră Moromete, călcând încet printre crăcile salcâmului. (Marin Preda, Moromeții) 1.Rezumă, în 4-5 rânduri, fragmentul de mai sus. 2.Evidențiază sensul conotativ al
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
în șir, punând aparatul pe fețele mulțimii citadine, femei, bătrâni, șmecheri, tineri tâmpi, boschetari, o duduie drăguță. Prim- planurile repetate pe chipuri omenești ordinare, evitate sistematic în deceniul 6, când legea o face planul mediu, aparent „inutile”, constituie un contrapunct tăcut, realist și sarcastic la replicile „corecte politic”. De obicei, discutarea misiunilor și planurilor comuniștilor din rețeaua ilegală se făcea în interioare conspirative, mai mult sau mai puțin sordide. Pintilie o scoate în aer liber, de fapt nu liber, sunt spații
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]