8,375 matches
-
de culoare obținute cu lucrurile special aduse de acasă, am început să ne simțim bine. Ne-a preluat de la aeroport un tânăr coleg, atașat de presă, cu care în noua noastră locuință am închinat de bun sosit un păhărel de tărie, din unica sticlă salvată. Ne-a comunicat din partea ambasadorului că pentru "acomodare" după-amiaza respectivă suntem liberi, urmând ca a doua zi să fim preluați de o mașină și "prezentați" la ambasadă. Cum era cam vremea prânzului și ne era foame
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
decât 15 kg, restul făcându-l făină de pește, folosită ca aliment pentru vite, păsări etc. Atașatul comercial era un tip de 35 de ani, mărunțel, 1,50 m și 50 kg, deci categoria "pană". Mare fumător și "degustător" de tării, căsătorit cu o blondă "nefericită" (a dat divorț la întoarcerea în țară și bine a făcut), având un copil, o fetiță drăguță. Ca "pile" avea un frate redactor la "Scânteia", ceea ce nu era de neglijat! Cam asta era "fișa" omului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
care și primul colaborator. Fusesem coleg cu el la Cursul Postuniversitar de Relații Internaționale, era un om simpatic, excelent jurist și diplomat cu experiență. Precum coloniștii englezi, încerca însă din când în când să-și combată căldurile cu câte o tărie, efectul fiind în cazul lui contrariu și penibil, mai ales când experimentul se petrecea la câte o acțiune protocolară. Avea o fată studentă la Universitatea federală , pe care în lunile cât fusese "interimar" la conducerea Consulatului o ducea și o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cu o carne minunată, ca a sturionilor noștri, apoi pe la Tres Marias. De aici până la Brasilia, cale de 300 de kilometri, parcurși pe întuneric, n-am mai întâlnit nici o localitate, nici o casă, nici o mașină, doar "cerul înstelat deasupra noastră și tăria morală în noi", cum spunea un filozof, noi fiind cei patru pasageri inconștienți de pericolele care ne puteau pândi peste tot în acest teritoriu pustiu. Întrucât șoseaua era cum era, plină de gropi și denivelări, mărginită în dreapta și stânga de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
lucrări destinate serviciului religios (liturghii, concerte etc.ă - compoziții corale laice, reprezentând prelucrări de melodii populare. Împreună cu corul a întreprins turnee remarcabile. În afară de muzică corală religioasă și laică, creația sa cuprinde lucrări ocazionale ca, de pildă, monumentala piesă corală Cu tărie înainte, scrisă în 1885, cu prilejul jubileului de jumătate de veac al Academiei Mihăilene din Iași. În 1883, cu prilejul inaugurării statuii lui Ștefan cel Mare, Gavriil Musicescu scrie Cântecul lui Ștefan cel Mare, reluat și amplificat, în zilele noastre
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
În vechile noastre refugii, dar toată luna aprilie mama ei a oscilat Între alternativa de a Închiria aceeași vilă și aceea de a face economie rămânând la oraș. În cele din urmă, cu o anumită condiție (acceptată de Tamara cu tăria micii sirene a lui Anderson), vila a fost Închiriată și imediat ne-a Învăluit o vară superbă și iat-o pe Tamara mea, fericită, ridicându-se pe vârfuri, Încercând să tragă o creangă de racemosa pentru a-i culege fructele
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
care am hrănit-o an de an. Eram de-o șchioapă și prima mea amintire este fuga din Constantinopolul în flăcări. Și crezi că vor fi pedepsiți, undeva, cândva, pentru tot ce-au săvârșit? șoptește Maria. Cred!! își afirmă cu tărie Alexandru nestrămutata credință. Apusul și Răsăritul și-au dat mâna într-o "Ligă antiotomană" cu care îi vom zdrobi! Vinzi castraveți grădinarului? La "Congresul de la Mantova" s-a hotărât o mare "Cruciadă antiotomană" pentru recucerirea Constantinopolului și alungarea turcilor din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mărturisește! Nu cumva ți-ai clătit de dimineață gura cu niscaiva Cotnar din cel vechi, al Măriei-sale? Țamblac izbucnește în râs: Ce-i drept, e drept, mi-am clătit-o! Dar asta nu schimbă cu nimic credința mea. Cred cu tărie în fiecare cuvânt din toate câte le-am spus! Și eu cred! întărește Maria cu convingere. Copilul de casă, Chiribuță, intră și dă glas: Măria sa Domnul! Maria aruncă o fugară căutătură în oglindă, își aranjează o șuviță rebelă, își mușcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
bulucbășia". Da' stați! Stați! "Că nu dau turșii!" V-am chemat să mai punem țara la cale; avem multe de dezlegat. Ne-o blagoslovit Dumnezeu drăguțu' cu răgazul aista. Să nu ne culcăm pe-o ureche, ci, cu mai multă tărie, să înfiripăm oastea, cetățile, ca să-i primim cu tot "ighemoniconul" cuvenit unor așa oaspeți de samă; să nu facem de râs mult lăudata "ospeție moldovenească". Aferim! Cataroaia să-i... se repede Mihail, dar Ștefan îl sâsâie: Zât!! Să întărim straja
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Aron mi-a trimis carte cu poruncă să lovim de moarte fiara încolțită, de vrem să ne întoarcă vechile noastre drepturi: "Pregătiți calea Domnului". Drept pentru care ne poruncește să semănăm vestea în țară, precum: "Turcii nu vin cu atâta tărie împotriva poporului, ci asupra ghiaurului Ștefan, un așa strașnic călău chinuitor al neamului moldovenesc. Să fie lăsat singur. Măritul Padișah vă aduce domn nou, mai bun, mai drept. Însutită va fi răsplata credinței voastre!" Așa scrie. Deci, padișahul a hotărât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Mi-s aripile obosite însă, rămân pe pământ. Timpul lui Ștefan Vodă nu s-a sfârșit! se aruncă cu elan Daniil, Răbdare fiule! Nici o împărăție n-a durat numai prin sabie. Istoria ne-a tăbăcit cu atâta suferință, că avem tăria de a îndura, de a răbda... Timpul meu n-are răbdare! spune Ștefan plin de neastâmpăr. N-am stofă de mucenic să aștept "Plinirea vremii"... Eu vreau ca vremea aceea să vină aici, azi, acu! Să te audă Dumnezeu. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de o deosebită bunătate și blândețe. (Mai târziu, V.T. s-a dovedit, cel puțin față de mine, capabil de maliție și a ținut minte până la moarte o imaginară jignire pe care i-aș fi adus-o. Regret că nu am avut tăria să mă explic cu el.) Într-o după-amiază, la Gazeta literară și-a făcut apariția un ofițer care a inspectat îndelung spațiile redacției în căutarea celui mai bun loc pentru amplasarea unei „guri de foc”. Se pare că, până la urmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de greu și ce modest trăiam. Doar Dumnezeu de sus vedea. în acele clipe grele de durere și suferința L-am văzut pe Dumnezeu lângă mine. Era dincolo de lacrimile mele și-L vedeam prin ele. Duminică îmi găseam refugiu și tărie. Le primeam în Sfântă Biserică. Îmi luăm copiii cu mine, chiar din fașa. Stăteam toată slujba cu ei. Erau foarte cuminți, ca niște sfinți. Nu se foiau, nu deranjau, nu vorbeau în biserică. Ne înțelegeam prin semne sau șoaptă. Doamne
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
picioarele lui proorocii mincinoși care duceau lumea la idolatrie. Se spune ca pe acest munte Sf. Prooroc Ilie adună popor la rugăciune. Aici a făcut altar din pietre, a pus jertfă, a turnat apă, apoi s-au rugat cu toată tăria și toată credință și Dumnezeu i-a auzit. Și a primit Domnul jertfă lor, s-a aprins foc și a mistuit tot. Că au avut credință puternică. Să dea Domnul să avem și noi credință lor. Iar proorocii falși s-
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
picior sau mai știu eu ce mi s-ar fi putut întâmpla. Și uite așa, dragii mei, cu picioarele și mâinile mă ajutăm să urc și cu inima și gură mă rugam. Fiecare suflare sau of! era îndreptat cu multă tărie și nădejde la Milostivul Dumnezeu, Care m-a ajutat și nu m-a părăsit. Urcarea a fost parcă un examen de credință și curaj. Dar ce spun eu de credință, că sunt atât de slabă încât uneori îmi zic: „Am
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
în al unor Eminescu, Hasdeu, Caragiale, Sadoveanu, Pallady, Enescu, Brâncuși, odinioară Cantemir. Adică în cazul tuturor celor care, în țara noastră ca și în toate țările, au dat și dau nației nu numai bucurie, alinare, încredere, dar și dreptul și tăria de a-și revendica locul ̀ în lume. Iorga a fost un exemplu impresionant nu numai de uriașă muncă intelectuală, dar și de conștiință a necesității absolute pe care o reprezintă cultura în viața unui popor. Cu cât anti-cultura se
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
ele, cât se poate de repede, fără trăirea concretă, dureroasă, ca lumea al cărei fel de simțire și gândire nu se poate decât imita. Dintre acești „tineri” m-a impresionat și mi-a plăcut Mircea Cărtărescu, marea lui modestie tipică tăriei de caracter. Chiar și tăcerea lui spune mult. L-am văzut la masă cu soția lui, era intens concentrat, profund. Am citit la hotel deja pagini obsedante, de un oniric care-i aparține numai lui, din cartea Nostalgia. Am primit
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
firesc să urmăresc și să apreciez cum se cuvine evoluția fenomenului cultural și să pledez pentru revigorarea culturii ieșeane. Cultură care a dat, de atâtea ori, tonul în evoluția devenirii națiunii noastre, onorând prestigiul de capitală a culturii. Cred cu tărie că, trecând indiferenți pe lângă multe valoroase inițiative, nu contribuim cu nimic la revenirea la normalitate, condiție esențială a evoluției generale pe toate planurile, de care are atâta nevoie acest popor greu încercat. Zilele trecute am primit cu plăcere și m-
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
a susținut corespunzător partitura. Dirijorul Ciprian Ion a condus cu siguranță întregul spectacol, stăpânind cu autoritate profesională ansamblurile mai dificile, de care nu duce lipsă opera respectivă. PREMIERĂ INEDITĂ LA OPERĂ Aflându-ne în săptămâna patimilor, credem cu mai multă tărie că nimic din ce se întâmplă pe lumea aceasta nu este întâmplător. Totul se face după voia divină. Când privim retrospectiv anumite fapte, de multe ori spunem, pe drept cuvânt, că așa a fost voia lui Dumnezeu. Și iată că
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
spun că pe unii chiar îi stânjenesc), anumite calități pe care le are în plus colegul de alături. Abia ne dăm seama adesea, după mult timp de la despărțire, că avem surprize plăcute despre unii, constatări pe care le apreciem după tăria noastră de caracter, cu admirație sau cu invidie, ori poate chiar cu sinceritate nemărturisită (în timp ce ei sunt departe)! În timpul vacanței din acest an, mi-a fost dat să aflu despre anumite succese ale unor colegi tineri, plecați pe alte meleaguri
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
foile de drum ale celor care urmau să plece la muncă. Biroul era încălzit, iar șefii stăteau relaxați la o gustare, cu o cafea fierbinte în față și cu pachetul de Kent pe masă. Evident că nu lipsea paharul de tărie. Secretarul cu agricultura povestea impresii din recenta vizită în America, din care tocmai se înapoiase. Eram vânătă de frig și aveam picioarele înghețate. M-am apropiat de caloriferul încins pentru a mă încălzi puțin. Secretarul cu agricultura de la județ, când
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
pentru a-i oferi sau a-i sări în ajutor la nevoie. Oricine venea în control la primărie era bine primit în casa ei unde găsea o masă caldă îmbelșugată, o cafea sau un pahar de vin bun sau de tărie. Gospodină vrednică, toamna se ocupa cu pregătirea conservelor. Colinda cu șareta primăriei, însoțită de guard, grădinile de zarzavat din fiecare sat taman când acestea erau coapte. Făcea sute de borcane cu dulcețuri, zacuscă și alte bunătăți din care împărțea tuturor
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
pregătirii plecării bagajele. Am discutat cu "cadrele cu experiență" despre "inventar", primind sfaturi care mai de care mai originale: ia-ți medicamente, ia-ți lucruri groase că acolo e frig, ia-ți telemea și mălai, nu uita o sticlă-două de tărie, că băutorii ăștia de bere așa ceva nu au... Pregătirea "garderobei" mi-a luat mai mult timp, întrucât la capitolul ăsta eram cam "descoperit", fiind fericitul proprietar doar a două costume, un sacou și un pantalon, 8 cămăși albe, câteva cravate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
kg, restul făcându-l făină de pește, folosită ca adaos în hrana pentru vite, păsări etc. Atașatul comercial era un tip de 35 de ani, mărunțel, 1,65 m și 55 kg, deci categoria "pană". Mare fumător și "degustător" de tării, căsătorit cu o blondă (a dat divorț de el la întoarcerea în țară și bine a făcut), având un copil, o fetiță drăguță. Ca "pile" avea un frate redactor la "Scânteia", ceea ce nu era de neglijat! Cam asta era "fișa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
politica Rusiei, sublinia că aceasta a urmărit „veșnicul ei scop”, acela de a cuceri Constantinopolul și că nu dorea decât un război care să-i asigure accesul la Turcia. În același timp a arătat că Rusia s-a opus cu tărie actului de la 11 februarie 1866, deoarece nu-i convenea unitatea statului român, afirmând cu tărie că politica externă a României trebuia orientată spre Puterile Centrale și nu spre Rusia. La 20 aprilie 1870 Carp a fost numit ministru de externe
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]