6,621 matches
-
Dumistrăcel dădea din deget, ca dintr-o labă de țânțar, a adio, spre mulțimea de care se despărțea, ca un fulg de nea, adâncindu-seîntr-un ocean fără fund și fără margini. FOTOLIUL DE VECI Da, gândi Mațoschi,în timp ce cobora, mândru, de la tribuna, de la al cărei microfon rostise primul său discurs, de învingător,în cursa pentru purtătorul de imagine al partidului său, aflat la putere. Da!, rosti, așezându-se pe fotoliul, de pe care se ridicase,înainte de a se urca la pupitru. De-acum
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
capul în jos, ca semn al deznădejdii unei țări întregi. A sărit de la balcon, în mijlocul parlamentarilor, oprind din măcinarea nesimțită a vorbelor goale, acea mașinărie teleghidată numită Boc. Parlamentarii, care deja se pregătiseră să moțăiască, atât timp cât va vorbi individul de la tribună, s-au trezit deodată parcă dintr-o transă, unii parlamentari, mai fără experiență politică, au început să plângă, alții care își prețuiesc pielea mai mult decât face la prețul pieței, au luat-o la fugă. A fost un moment neașteptat
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
aruncându-se de la balconul Parlamentului. Iepurașul cel viteaz, investit de Băsescu personal cu rangul de prim ministru, a trecut repede peste acest așa zis incident, de parcă autobuzul comunal ar fi călcat un câine comunitar și a vorbit mai departe de la tribună. Că un om se zbătea acum în chinurile morții, ce conta pentru el. Ce-i pasă lui de omul acela, când are la dispoziție o cohortă de medici și psihologi, care vor spune și chiar jura la comandă, că individul
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
li se adreseze: Haideți acasă, măi băieți, că aici s-a stricat atmosfera! după care, salutându-i pe toți cu un mucalit "noroc, băi, și la gară!" coborî în pas săltăreț treptele pe care stătuse până atunci ca la o tribună și o șterse pe ușă afară, urmat imediat de un grup de admiratori, fără ca haidamacul cu costum să încerce să-l rețină. În urma lui mai rămaseră vreo zece studenți, care nu păreau încă hotărâți să plece. Vigilentul care le stricase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și, când trebuie să ne controleze polițiștii, Nică îi spune unuia: Ce-ai, măi, urâtule? Nu ți-e bine? Atunci, aceștia încearcă să ne prindă, dar și eu și el ne strecurăm printre ei și o luăm la sănătoasa spre tribune. În drumul nostru și ceilalți polițiști de pe stadion încercară să ne oprească, dar nici ei nu reușiră.. După ce ne liniștim și ne așezăm la locurile noastre, Nică exclamă nemulțumit: Măi! Muzica asta mă surzește! Dă-o mai încet! Timp de
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Sub semnul Aspidei EDITURA JUNIMEA IAȘI 2009 Prefață Roxana Pavnotescu, domiciliată în New York, din 1990, scrie în limba maternă, ca pe vremea când era studentă și elevă. Iau apărut versuri și povestiri, cronici de teatru și de film în Steaua, Tribuna, România Literară, Conexiuni, Cultura și Nordul Literar. În 2005 a debutat editorial cu un volum de poeme: "Despre ningiri și ningele". Iatăi acum debutul editorial în proză! În ce fel de proză? Convențional vorbind, Sub semnul Aspidei conține proză narativă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Literare „PĂSTOREL” Iași; *Președintele cenaclului Academia Liberă „PĂSTOREL” Iași. *Director al revistei „Booklook” , Iași. *Redactor coordonator la revista de cultură Cronica, din Iași. *Redactor la revista Rapsodia din Sibiu *Colaborator la revistele de cultură: Observatorul, (Toronto) Canada; Niram Art, Israel; Tribuna, Cluj Napoca; Ateneu, Bacău; Ecouri Literare, Vaslui; Fereastra, Mizil; Convorbiri literare, Iași; Oglinda Literară, Focșani; precum și la diferite reviste de umor (Epigrama, București; Spinul, Satu-Mare; Acus, Sibiu; Urzica Vieneză, Gura-Humorului; Ag pe Rime, Pitești;) dar și la rubricile cu specific ale
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
abilități tehnice le dovedește și în calitate de percuționist, având o slăbiciune pentru toba mică, toba mare, falțul din os, mistrie și dalta cu zimți. A debutat cu proza scurtă „Pătratul de sârmă“, în revista Vatra (1997), dar a colaborat și la Tribuna. Momentul afirmării sub semnul scrisului îl constituie însă obținerea Premiului pentru Proză la Concursul de manuscrise al Uniunii Scriitorilor din România (2006) pentru romanul Conspirațiile imposibile (Ed. Cartea Românească, București, 2007). părinților mei, Laurențiu și Maria JOS DICTATORUL, scrie mîzgălit
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
la sarea și piperul situației, spune Sena. — Și spectatorii? își amintește domnul Președinte să întrebe. A fost plin stadionul? — Arhiplin, spune Sena. Gazonul impecabil, atmosferă de finală adevărată de Cupă. Primul fluier al arbitrului abia se aude din cauza hărmălaiei din tribună. Jucătorii ambelor echipe încep meciul timorat, cu multe pase înapoi, se tatonează atent la fiecare contact individual. Spectatorii încep să-și piardă încet-încet răbdarea, se aud mai întîi scandări și înjurături răzlețe dinspre o galerie spre cealaltă, care pînă la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
coruri de mii de guri care urlă la unison și sar în același ritm în sus zguduind întreg stadionul. Nimic nu poate fi mai împotriva sistemului decît o dispută între cele două peluze pe 23 August. întărîtate de atmosfera din tribune echipele încep să riște, să deschidă jocul pe extreme, să tragă la poartă aproape din orice poziție. Și tocmai cînd în cele două apărări încep să apară spații, arbitrul fluieră prima repriză, iar jucătorii intră la vestiare. Pe timpul pauzei rezervele
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
partiturile rămîn aceleași ca înainte de pauză. Se joacă la fel de prudent ca la începutul meciului, așezarea celor două echipe pare trasă la indigo, spectatorii încep din nou să se înfurie. Pe pista de atletism aterizează tot felul de obiecte aruncate din tribune, de la monede, tirbușoane, tocuri de ochelari, pînă la umbrele și pălării. Forțele de ordine încep să se agite, să devină mai vigilente. Sînt minutele cînd atacul Ceaușeilor are o sclipire care este de ajuns să facă șah-mat defensiva Milițienilor. Unu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Unul din secunzi, echipat într-un trening cu dungi, se ridică de pe bancă, înaintează pînă la linia de tușă și începe să dea indicații cîtorva jucători. Așa trebuia să joci de la început, dacă ești mare antrenor, se aud voci din tribună. Ochi bulbucați privesc noile acțiuni ale Milițienilor care încep să-și înghesuie adversarii în propria jumătate de teren, să-i sufoce într-un pressing ucigător. Golul plutește în aer, e doar o chestiune de timp. Milițienii bat toate loviturile libere
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Ceaușeilor de la oficială, care au spus că nici în ruptul capului nu pot fi de acord cu un astfel de furt pe față și au făcut semn echipei să părăsească terenul în semn de protest. Unde ați mai pomenit așa ceva? Tribunele au reînceput să huiduiască, o parte abandonul Stelei, cealaltă parte pe jucătorii dinamoviști care zăceau trîntiți pe gazon. Pînă la urmă toată lumea a trebuit să-și ia tălpășița, cazul urma să fie rezolvat la comisii. Ei, și cînd spiritele păreau
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
spiritele păreau că se potolesc și fotbaliștii dinamoviști începeau să se ridice din iarbă și să se îndrepte spre cabine, ce credeți că-i vine în minte să facă fundașului central Andone, stîlpului apărării echipei roș-albe? Să se îndrepte înspre tribuna oficială, să-și dea jos pantalonii și să le arate celor de acolo ostentativ dosul. — Asta da atitudine, zîmbește domnul Președinte, cred că asta l-a costat întreaga carieră pe individ, că a fost exclus pentru totdeauna din viața sportivă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
un om obișnuit. Chiar dorea acest lucru. Din păcate, Îi reușea foarte rar. O femeie frumoasă, de pildă, Întruchipa doar sănătatea și frumusețea națiunii, În timp ce un câmp de maci roșii se confunda cu o coloană de flamuri văzută de la Înălțimea tribunei oficiale, toropită de căldură și gata să se prăbușească peste șuvoaiele de manifestanți ce purtau de-a valma ca un râu În vremea inundațiilor, steaguri, portrete, flori, copii, lozinci, aplauze și urale. Ca să fii om obișnuit, domnule Moduna, Îți trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
care, la o adică, Îi scutea de impozite și chiar de vize În caz că ar călători din Raiul Catolic ori Reformat În cel Ortodox, cum povestea Petru Cain. La asemenea defilări nu se aplaudă și nu se strigă lozinci. Nu există tribună oficială, ci doar un glob de aur spre care se mărșăluiește cu smerenie de două mii de ani cel puțin, fără ca un singur pelerin să Îl fi putut pătrunde măcar cu privirea și fără a fi din această pricină dezamăgit. Dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Ea Îi reproșa că se risipește, că se mulțumește să fie o vedetă de provincie, o speranță eternă a artei, chiar dacă la 16 ani Împliniți a Împlântat un mic monument În Piața Carolina. I se publicau poezii În Luceafărul, În Tribuna, În Convorbiri literare și chiar În ziarul local. O dată În România literară. El asculta calm critica constructivă a Violetei pentru că avea un motiv bine Întemeiat: vremea lui nu sosise Încă. Venise prea devreme Într-o lume nepregătită să Îl primească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ar fi alunecat pe hârtie cu atâta ușurință și cu o moliciune care lui Îi dădea amețeli. Nu degeaba i se zicea Nemțoaica. Rasă pură. Ar fi trebuit să fi fost orb și surd să nu o fi văzut În tribune când trăia Klaus. El l-a iubit pe Klaus. Tot orașul l-a iubit. Își spuneau că atâta timp cât Klaus era printre ei era Încă bine. Îi ceru În gând iertare pentru că a Îndrăznit să-i privească femeia altfel decât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lacome ale celor care ieșeau din cluburile de noapte și se adunau pe chei, cu obrajii Îmbujorați nu doar de soarele arămiu răsărit din explozia rezervorului. Am Înconjurat Plaza Iglesias, plină de localnici care Își beau cafelele matinale citind Herald Tribune sau Financial Times. Am ochit din mers principalele titluri și am remarcat: — Restul lumii pare departe rău. Scena de aseară a fost de-a dreptul bizară, mi-aș fi dorit s-o filmez. Se animase tot țărmul. Oamenii erau de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de către HBO într-un documentar, făcuse înconjurul lumii. Nici bărbații și nici femeile din astfel de cercuri n-o iubeau pe Shirin Ebadi. Peste tot se comenta bănuiala că ea ar fi colaborat cu „forțe imperialiste“, așa cum spusese la o tribună un fanatic religios. Nici măcar Sanaz, o colegă de școală, acum farmacistă și divorțată, n-o cruța și refuza să-nțeleagă: fără intervenția lui Ebadi în Consiliu, care modificase principiile dreptului de tutelă, nu și-ar fi păstrat băiețelul - un copil
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Franța nu se lasă mai prejos și, pe urmele unei tradiții deja Împământenite la Paris spre finele veacului al XVIII-lea de către Lord Seymour sub Charles al X-lea, reia cursele de cai, dar și cursurile de echitație, amenajează trasee, tribune mobile, iar la capătul tuturor strădaniilor, fondează, În 1833, o societate pe model și cu nume englez, „Jockey Club”. Firește că nu toți membrii săi sunt dandy, dar nu-i mai puțin adevărat că a fi inclus În prestigiosul club
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
feudalități rizibile și decăzute, acea triplă aristocrație a banului, a puterii și a talentului, care, oricât de legitimă ar fi, continuă să reprezinte pentru masă o povară imensă, impunându-i patriciatul băncii, ministeriatul și balistica jurnalelor și a discursurilor de la tribună, trambuline pentru oamenii de talent? Astfel, deși prin Întoarcerea ei la monarhia constituțională a consacrat o egalitate politică mincinoasă, Franța a continuat fără Încetare să generalizeze răul: căci suntem o democrație a celor bogați. Să o spunem deschis, marea bătălie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
rugăciunile astea era pentru că acceptase în cele din urmă să fie operat, ceea ce se întâmplă, la cererea sa, într-o zi de vineri, chiar după rugăciunea de la amiază. Rămase închis în camera sa până în vinerea următoare. Se duse atunci la tribunele de la Așrafiah, puse să fie aduși prizonierii închiși în cele patru închisori, în donjonul citadelei, cât și în Arkana, temnița palatului regal, și semnă un mare număr de eliberări, mai ales pentru apropiații săi căzuți în dizgrație. Cel mai celebru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
un cetățean, doi... această sală s-ar lumina, s-ar rotunji, s-ar lipi mai repede de noi... pentru că sufletul e și el un copil care așteaptă ceva... GARDIANUL (Indecis.): Hm. ARTUR (Propulsat de acest „hm”.): Nu? Am putea aranja tribuna, am putea împrumuta câteva fotolii... Uite, chiar aici, am putea ridica un eșafod discret, simplu, grațios... Și din resturile astea... am încropi un baldachin... Și dac-am aduce un covor roșu, închipuiește-ți ce efect... Și putină mătase, pe eșafod... și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
nu știți, domnule, să vindecați rănile? ARTUR (Iritat.): Hai, nu mă mai lua așa tare. GARDIANUL (Recade în reverie.): Păi, eu vă iau tare? Păi, numai pentru adunatul hârtiilor aveam zece oameni. Păi, când veneau vopsitorii și tapițerii și ridicau tribuna și se zvonea în oraș și se rostogoleau rulourile de postav roșu... Ați văzut vreodată postav roșu? Și când începea fanfara și cum mai cânta, încă de dimineață, în așteptarea osânditului... Și tobele, cum răpăiau tobele și tot orașul, îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]