5,920 matches
-
mai degrabă în prelungirea tezei "Romaniilor populare" postulată de N. Iorga. Unitatea. Procesul de unificare a viziunile regio-centrice despre trecut într-o memorie națională românească a început după unirea principatelor danubiene din 1859, desăvârșindu-se până la sfârșitul secolului. Astfel că unificarea trecutului românesc a antecedat unificarea politică și facerea României Mari. În aceste condiții, a unei memorii naționale unitare deja configurată, obiectivul central al procesului de management politic al trecutului a devenit consolidarea memoriei naționale în cadrul statal. Încorporând, la pachet cu
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Romaniilor populare" postulată de N. Iorga. Unitatea. Procesul de unificare a viziunile regio-centrice despre trecut într-o memorie națională românească a început după unirea principatelor danubiene din 1859, desăvârșindu-se până la sfârșitul secolului. Astfel că unificarea trecutului românesc a antecedat unificarea politică și facerea României Mari. În aceste condiții, a unei memorii naționale unitare deja configurată, obiectivul central al procesului de management politic al trecutului a devenit consolidarea memoriei naționale în cadrul statal. Încorporând, la pachet cu teritoriile alipite Vechiului Regat, și
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ridica unul, apoi altul, cari vor începe să adune țările românești. Dar opera lor nu se va îndeplini decât peste 700 de ani" (Floru, 1923, p. 40). Instinctul unității va fi principiul motor care va propulsa destinul istoric românesc spre unificarea politică desăvârșită în 1918. Unitatea de destin istoric a neamului românesc se cuplează cu ideea unei unități fondatoare. Am văzut că o idee similară a fost avansată de Heliade Rădulescu, care a susținut că Negru Vodă și-a stabilit capitala
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
nu doar al Țării Românești. Prin Basarab, "un stat nou se ridicase între statele Europei, cu menirea de a cuprinde pe toți Românii și de aceea Basarab se intitula: "Domn a toată Țara Românească"" (Constantinescu, 1928, p. 61). Planul de unificare statală a românimii, urmărit încă de la ctitoria Țării Românești de către Barasab, s-a împlinit, efemer, trei secole mai târziu, prin Mihai Viteazul: "Unitatea țărilor române, așa cum o înțelegea Basarab întemeitorul, când s-a intitulat "Domn a toată Țara Românească", era
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
românească a Ardealulul maghiarizat. Aceasta este interpretarea lui I. Floru (1923), care, în manualul său, semnalează: "odată cu Mihai Viteazul, un început de romanizare a Ardealului înstrăinat" (p. 120). "Instinctul național" care pulsa în Mihai s-a concretizat astfel nu în unificarea politică (vremelnică și sortită eșecului datorită lipsei conștiinței naționale în epocă), ci prin unificarea eclezială. Înființarea Mitropoliei Ortodoxe a reprezentat fundamentul instituțional pentru desăvârșirea unității sufletești a românilor. Un secol mai târziu, unitatea eclezială, ca temelie instituțională a unității spirituale
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
său, semnalează: "odată cu Mihai Viteazul, un început de romanizare a Ardealului înstrăinat" (p. 120). "Instinctul național" care pulsa în Mihai s-a concretizat astfel nu în unificarea politică (vremelnică și sortită eșecului datorită lipsei conștiinței naționale în epocă), ci prin unificarea eclezială. Înființarea Mitropoliei Ortodoxe a reprezentat fundamentul instituțional pentru desăvârșirea unității sufletești a românilor. Un secol mai târziu, unitatea eclezială, ca temelie instituțională a unității spirituale a românilor, avea să fie scindată în urma acceptării de către Mitropolia Ardealului a trecerii formale
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
92,1 la sută, o performanță "fără precedent în istoria învățământului românesc" (Bârsănescu și Bârsănescu, 1978, p. 152). În al doilea rând, reforma socialistă din 1948 finalizează alte trei tendințe interrelaționate prezente în tradiția educației românești: i) uniformizarea programei și unificarea sistemului, alături de ii) laicizarea completă a educației prin desființarea învățământului confesional; iii) etatizarea totală a procesului educational, prin desființarea învățământului particular. Se poate contra-argumenta că desființarea învățământului particular a fost o măsura care a venit în contra tradiției învățământului românesc, dezvoltat
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
particular în paralel cu cel de stat, autoritățile române au luat măsuri încă din interbelic în sensul etatizării complete a procesului educațional. Sub acest unghi, desființarea învățământului particular apare ca o măsură coerentă atât cu programul general de uniformizare și unificare întreprins de autoritățile socialiste, cât și cu tendința generală a etatizării educației prezente încă din 1925. Ținând cont și de caracterul manifest de clasă care diferenția cele două tipuri de învățământ, desființarea educației particulare apare ca o necesitate ideologică aflată
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
în sensul internaționalismului proletar, în fapt, un sinonim pentru doctrina antinaționalismului comunist. Într-un articol din 1896, Rosa Luxemburg a condamnat eforturile de dobândire a libertății politice a Poloniei ca fiind utopice, insistând în schimb asupra faptului ca lupta pentru unificarea proletariatului să nu se împiedice de "o serie de lupte naționale sterile", care sunt oricum cauze pierdute (Löwy, 1976, p. 86). Cel care a dat o soluție practică unei probleme teoretice aparent ireconciliabile a fost V.I. Lenin, prin a sa
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
sale de istorie sunt desființate pentru a se crea un institut unic în București cu filiale în teritoriu). Tot în 1948 este realizată reforma învățământului, care instituie principiul manualului unic. Toate acestea sunt ecourile răsfrânte ale procesului mai amplu al "unificării comunismului" simbolizată de adoptarea Constituției din 1948 care a legiferat unipartidismul în politica românească. Strângerea controlului exercitat de autoritățile statale asupra sistemului educațional, în special prin impunerea principiului manualului unic, a făcut ca literatura didactică ce s-a dezvoltat atât
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a trecutului românesc. Cazuistica proletarizării unirii naționale nu se oprește aici. Finalul celui de-al Doilea Război Mondial, sfârșit prin "eliberarea națională a României de către glorioasa armată sovietică", a ocazionat două evenimente cu valențe simbolice divergente, naționale, respectiv sociale: i) unificarea național-teritorială, prin redobândirea Transilvaniei de Nord, atribuită Ungariei prin Dictatul de la Viena din 1940, în urma Tratatului de Pace de la Paris din 1947; ii) unificarea sindicală, prin crearea organului sindical central Confederația Generală a Muncii din România înființat în ianuarie 1945
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de către glorioasa armată sovietică", a ocazionat două evenimente cu valențe simbolice divergente, naționale, respectiv sociale: i) unificarea național-teritorială, prin redobândirea Transilvaniei de Nord, atribuită Ungariei prin Dictatul de la Viena din 1940, în urma Tratatului de Pace de la Paris din 1947; ii) unificarea sindicală, prin crearea organului sindical central Confederația Generală a Muncii din România înființat în ianuarie 1945 (Roller, 1952, p. 704). Dintre cele două expresii ale unității, realizarea unității sindicale este privilegiată în fața reunificării național-teritoriale. Elementele prezentate sunt suficiente pentru a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
politice în direcția constituirii monarhiei dinastice, a primit o lovitură de grație. Ideea monarhică este abolită din memoria istorică românească la fel cum monarhia a fost abolită din organizarea politică statală. Motivele de soteriologie și martirologie, elaborate în perioadele de unificare și consolidare a memoriei naționale, continuă să pigmenteze memoria românească, doar că sunt evacuate de ideea națională și injectate în schimb cu ideea socialistă. Soteriologia națională, dezvoltată în perioadele anterioare sub forma unei doctrini a mânturii neamului românesc, este înlocuită
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de a fi stăpîn în propria țară" (p. 29). În lipsa existenței proletariatului, a cărui apariție a fost determinată istoric doar de izbucnirea revoluției industriale, țărănimea este creditată ca forța progresistă care a propulsat țara în direcția eliberării naționale și a unificării românității: "țărănimea a dus greul bătăliilor împotriva cotropitorilor străini, pentru unirea țărilor române, pentru cucerirea independenței de stat, pentru închegarea statului unitar român" (p. 31). Totuși, odată cu dezvoltarea capitalismului, povara luptei revoluționare a fost preluată de proletariat, care devine nu
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
făurirea unității naționale și a cuceririi independenței de stat" (p. 32). Revoluția "burghezo-democratică" din 1848, precum și înfăptuirea statului național din 1859 sunt "momente cruciale", "de o deosebită importanță istorică" atât în perspectiva dezvoltării capitalismului, cât mai ales al luptei de unificare și eliberare națională. Cucerirea independenței de stat în 1878 a împlinit "lupta eroică desfășurată de poporul român împotriva exploatării și asupririi, pentru eliberare națională" (p. 35). Începând cu ultima parte a secolului al XIX-lea, destinul istoric al românilor devine
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a continuității etnice pentru care s-au bătut eroic cărturarii Școlii Ardelene nu mai era suficientă. Simpla afirmare a continuității populaționale în epoca post-aureliană nu mai putea satisface imaginarul politic al românilor, din ce în ce mai revendicativ în direcția articulării statale și a unificării politice. Astfel, încă de la I. Heliade Rădulescu (1861) este detectabilă configurarea tezei continuității statale a românilor. Motivat de același desideratum politic, N. Iorga a elaborat teza "Romaniilor populare", iar Programul... din 1975 a decretat existența paradoxalului "stat neorganizat". Discursul istoric
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
civilizațională, lingvistică, culturală și religioasă a poporului român, care a dezvoltat în Evul Mediu deplina "conștiință de neam". Infrastructura relațiilor economice stabilite între țările române, la care se adaugă și solidarizarea celor trei principate în lupta antiotomană, au creat premisele unificării politice, care a răspuns, așadar, unei "necesități istorice" (Daicoviciu et al., 1984, p. 176). Ideea necesității istorice este reiterată compulsiv în sentința apodictică potrivit căreia "unirea a fost un fapt obiectiv, necesar, așa cum vor fi și împlinirile ulterioare" (p. 179
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
deschis noi piețe de desfacere, unirea din 1859 este acum interpretată ca împlinirea politică a voinței entuziaste a "maselor populare". Nimic mai puțin surprinzător ca faptul că și Unirea din 1918 este tratată în spiritul determinist al necesității istorice de unificare a statului național. Istoriografia rolleriană a obscurizat complet orice motivație naționalistă (de "reîntregire a unității naționale") a participării României la Primul Război Mondial, catalogat după indicațiile leniniste drept "război imperialist". În plin național-comunism, se revine la versiunea prevalentă în perioada
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
al revoluționarilor în Muntenia, respectiv natura și miza diferite ale luptei revoluționare din Ardeal (Giurescu, 1942, pp. 354-360). Versiunea socialistă interpreta evenimentele din 1848 ca "revoluție burgheză", urmărind traseele lor distincte în Moldova, Țara Românească și Ardeal. Istoriografia național-comunistă realizează unificarea celor trei instanțe revoluționare, fuzionându-le în "Revoluția română din 1848- 1849" (Hurezeanu et al., 1988, p. 41). Se insistă puternic asupra "caracterului unitar al revoluției române", arătându-se că acesta decurge logic din comunalitatea principiilor programatice și a revendicărilor
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
trei instanțe revoluționare, fuzionându-le în "Revoluția română din 1848- 1849" (Hurezeanu et al., 1988, p. 41). Se insistă puternic asupra "caracterului unitar al revoluției române", arătându-se că acesta decurge logic din comunalitatea principiilor programatice și a revendicărilor formulate. Unificarea evenimentelor revoluționare de la 1848 în "Revoluția română" evidențiază din plin efectul totalizator și acțiunea integratoare ale ideii de unitate. Independența. Repriza internaționalistă a socialismului românesc a reliefat lupta perenă a poporului muncitor pentru eliberare socială, înțeleasă în sensul emancipării din
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
identitar românesc face ca principiul totalizant al unității să fie aplicat și civilizației dacice, apreciată ca un monument al unității civilizaționale. Civilizația dacică este "remarcabil de unitară pe întreg teritoriul locuit de daco-geți" (Daicoviciu et al., 1992, p. 35). Succesul unificării statale înfăptuite de Burebista poate fi explicat prin prisma unității totale a universului dacic: "unitatea politică era expresia unității etnice și lingvistice fundamentale a neamului daco-get, precum și a unității sale de civilizație (ibidem, p. 31). Această unitate dacică totală își
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
cele mai gingașe simțiri ale oamenilor. În cuvintele ei se aude (sic!) parcă vuietul luptelor, foșnetul pădurilor, murmurul izvoarelor, legănarea holdelor, cîntecul mamei la leagănul copiilor" (Daicoviciu et al., 1992, p. 18). O altă expresie a unității totale românești este unificarea identitară a românilor transilvăneni, munteni și moldoveni prin românizarea acestora. Această românizare identitară presupune impunerea identității și categoriei de "români" peste cele de români "moldoveni", "munteni" și "ardeleni" care cu siguranță aveau o proeminență net superioară în mințile acestora decât
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Daicoviciu et al., 1992, pp. 112-116). Fapta lui Mihai Viteazul din 1600 continuă să fie celebrată ca o împlinire a destinului istoric al unității politice românești. În formule apodictice preluate din vechiul discurs național- comunist, manualele declamă necesitatea obiectivă a unificării politice a Țărilor Române: "Unirea a fost un fapt obiectiv, necesar, așa cum vor fi și împlinirile de mai tîrziu" (Daicoviciu et al., 1992, p. 151). Discursul istoriografic difuzat de manualul de Istoria românilor din cele mai vechi timpuri... schițează chiar
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
1848 din țările române, desincronizate temporal și având destine istorice diferite în funcție de conjucturile specifice Moldovei, Țării Românești și Transilvaniei, au fost integrate în "Revoluția Română de la 1848" (Almaș, 1994, p. 84; Cristescu et al., 1994, p. 30). Avem astfel o unificare revoluționară a pașoptismului românesc, prin care mișcările desincronice temporal, disparate teritorial și disjuncte programatic (în special în cazul Transilvaniei) sunt fuzionate în același cadru temporal, spațial și revendicativ în care dominantă este ideea unificării naționale. II. Discursul polifonic (post-1998). Tema
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
1994, p. 30). Avem astfel o unificare revoluționară a pașoptismului românesc, prin care mișcările desincronice temporal, disparate teritorial și disjuncte programatic (în special în cazul Transilvaniei) sunt fuzionate în același cadru temporal, spațial și revendicativ în care dominantă este ideea unificării naționale. II. Discursul polifonic (post-1998). Tema unității, sacralizată în mitologia națională, este deconstruită odată cu noua programă școlară pe baza cărora au fost redactate manualele alternative. Programa școlară de Istorie pentru clasa a XII-a adoptată de Ministerul Educației Naționale în
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]