KorAP: Find »[drukola/base=urla & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...234 235 236 ...268 >

6,679 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927

de o briză lină spre miazăzi. Deodată Utnapiștim își dădu seama încotro pluteau, și strigă să se strângă pânzele. Dar în aceeași clipă năvăli peste corăbii un vânt sălbatic dinspre miazăzi, apoi își schimbă mersul spre răsărit. Vântul începu să urle ca o mie de fiare rănite. Marea se cutremură, aruncîndu-și valurile spre cer. Cele două corăbii se învîrteau pe coame de talazuri, gata să-și sfarme lemnăria. Soarele, care se pregătise să răsară, nu mai răsări. Acum trebuia să fie

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-i dă copilului? întrebă Nefert, Auta cunoștea destule obiceiuri din țara Ta Kemet. Începu să rîdă: - Îi dă lapte amestecat cu fiere de bou și cu ou de struț... ca să nu plîngă! Nefert și străinul începură să râdă, în timp ce copilul urla ca la început. La ieșirea din piață le veni înainte din întîmplare un băiat care se văicărea în gura mare. Spinarea copilului era vărgată: semne de nuia. Auta îl opri. Speriat de veșmintele argintii nemaivăzute, copilul dădu să fugă, dar

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
aproape, cu cuțitele întinse spre el. Povața lui Hor trebuia uitată. Auta ridică din nou țeava albastră, și mai doborî unul. Abia acum cel rămas viu își dădu seama ce armă groaznică avea străinul și începu să fugă înăuntrul țărmului, urlând. Venindu-și în fire după această întîmplare, cei doi prieteni se îmbrăcară iarăși cu hainele lor argintii și porniră spre liman, unde corabia lor se pregătea de plecare. Când se aflară pe punte, putură zări pe fugar oprit în câmp

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891

mai urneai. Creștea peste tot, peste el, de-o palmă, fierul vechi... ...Doi ani a zăcut meșterul Calistrat anturat cu cele mai vestite și îndrăgite cântărețe ale Operei. Dar își pocnea degetele... Și astea (care are în gâtlej cîte-un megafon) urla de sus, de la etajul zece, peste opt străzi, la responsabilul de la Alimentara... care înțepenea și percuta, pe brânci, să-i aducă lui meșterul Calistrat kilogramul lui de vin pelin, din care ăsta își extrăgea învățăturile lui despre strung... De abia

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
lor îmbrăcate, la mironosițele de languste, numai pe stâncă de gheață servite sau la îmbîrligăturile de pe la noi, la mititei, la țepuși, muscalii, dîrdăveici sau pastrame? În câteva zile, nu toți studenții din București își modificaseră din mers formulele de salut, urlând peste tot, pentru a se identifica între ei, numele învingătorului ce știuse cu atâta talent a le topi inimile? "Ura, Galopenția!" bubuia prin parcuri. "Ura, Galopenția!" se intona pretutindeni din grădinile de vară, sălile de disecție, saloanele cu felinar roșu

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
ochi cu mormane de cioburi, pământ clisos și pietriș, amestecate și cimentate împreună. Rolul său arheologic e să scurme și să pescuiască în tot acest gunoi, transformîndu-l, cât mai curând, într-o impecabilă și, bineînțeles, imposibil de reconstituit, ceramică picatată. Urlă douăzeci de minute chiar pe locul pe care se află, își rearanjează ținuta și se întoarce la lucru supus. Campusul, încrucișare elocventă între o întreprindere arheologică, peșteră de tâlhari și punct de contrabandă, conduse toate de făptura energică a Cosiției

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
tubul de medicamente și a început să se înnegrească... Ai încercat s-o scoți de acolo, s-o faci să vomite, dar leșinase. Iar când nu leșina, se înnegrea și mai tare, și deșteptîndu-se și luptând cu moartea, începuse să urle... Tu atunci te-ai speriat, n-aveai decât 17 ani. Ți-era groază să fiți anchetați de procuratură și condamnați. Erați împreună la primul vostru avort. Și, în loc să chemi Salvarea, ai fugit la tine acasă. Credeai c-o să moară... - Cine

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-se, viața era frumoasă. ...Să nu care cumva să fumăm, că ne cauzează. Iar dacă nu am fost măcar în stare să spargem ușa de la cabină și să-l anihilăm pe descreierat, baremi să tăcem dracului, să nu mai tot urlăm ca niște disperați... Pe întreg parcursul cât ăștialalți lansau apeluri despre ceea ce să înterprindem noi cu viețile noastre, domnul Anghel Raicopol, de la stația lui, i-a acompaniat extrem de bine dispus, făcând remarci spirituale. Alipind jocuri de cuvinte. Și, în final

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
nu se vânzolească, de dimineața până seara, stârnind bănuieli, prin același cartier). 291 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI ...Aluzia cu urlatul nu era mai puțin adevărată. Întrucât ai mei își dăduseră, într-o anumită clipă, în petec. Întrecîndu-se să urle. Care bărbați, care femei... Dar a intervenit tot bătrânul Raicopol, explicîndu-le că, dacă nu lasă ciocurile mici, se va vedea obligat să execute pas sportiv cu ei, că ne va pune să-l aplaudăm în ritm ori chiar să recităm

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
la baia publică, unde se spăla și plângea. Cică ăla, care-și adusese tot timpul și alte femei, sfârșise prin a-i da, celei mai noi dintre ele, papucii. "Foarte bine", zic automat și mă pregătesc să închiriez omașină. "Nu - urlă ea - că i-a dat târâturii ăleia papucii ca să aibă grijă de ei". "Să aibă" aprob eu și mă străduiam s-o scot de acolo. "Nu-nțelegi? strigă ea. I-am promis că-i scrie și-un poem, despre ea

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
să încingă o horă! Multe lucruri mă așteptam să mi se-ntîmple în această dimineață, nu însă să mă urecheze și telefonul. D-asta și intrasem sub duș, cu speranța secretă că nici un telefon din lume n-o să aibă plămânii să urle până la mine în momentele triste în care îmi fac singur baie. Am întrerupt apa rece, mai zgomotoasă, mai anglo-saxonă, iar telefonul, într-adevăr, suna. 325 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - Iar dumneata n-o mințeai... Nu-i ziceai: "Dragă

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-ți fleanca, neputinciosule! Vorbești de Adânc. Doar ai ajuns de nu-ți mai poți vîrî nătărînga nici măcar într-o pitulice de femeie! trânti, neiertătoare, cucoana. - Dar nu-i nimic. Că ți-o croi-o nentă-tu, Genel, pe-o zgărdiță, să urli de plăcere, când i-oi simți curelușa flencănindu-ți pe beregăți!... Și când oi schelălăi mai cu foc, nu-ți fie grijă, te plesnește și mandea, pe sub masă, cu piciorul. Să nu zică polițaii că te-au cărat, de la cantonament

Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231

fi putut să închege și laptele. Deci, asta înseamnă la tine să mergi în parc, da? Sofia a ignorat-o pe Alison și s-a uitat sfidătoare la Luca, care a ridicat din umeri cu nonșalanță. —M-ai mințit! a urlat femeia, împingându-și fața spre înainte, astfel că nasul îi ajunsese la doar câțiva centimetri de cel al lui Luca. Acesta s-a tras puțin înapoi, dar chipul i-a rămas impasibil. —Trezește-te la realitate, Sofia... Luca a rostit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
fața aia cretină și iresponsabilă a copleșit-o pe Fiona, dar femeia era conștientă că asta i-ar fi oferit un avantaj moral în ochii maică-sii și ai lui taică-su. Așa că s-a abținut. — Când am intrat, Jessica urla de să dărâme casa. Prin contrast, vocea Fionei era periculos de scăzută - semnul că putea să-și piardă controlul în orice secundă. —A încercat să iasă din scaun și e un miracol că n-a căzut în apă și nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
întorcându-se către Fiona de parcă ar fi așteptat ca ea să-i mai dea și alte explicații. —Bine, a zis ea însuflețită. Acum să ascultăm și versiunea mai detaliată, da? Eu am intrat pe ușă, am auzit-o pe Jessica urlând de să dărâme casa și-am găsit-o chinuindu-se să iasă din scaunul de baie, în timp ce Jake dormea dus în camera de alături c-o muzică de rahat bubuindu-i în căști. Jessica ar fi putut foarte ușor să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
și-o să ieșim mai ieftin, judecând situația pe termen îndelungat. Dar când o să înceteze? Oare Sofia o să se înfrupte bucuroasă din contul tău pentru restul vieților noastre? Alison și-a păstrat tonalitatea înțelegătoare, cu toate că, de fapt, ar fi vrut să urle cuvintele cu toată energia unei adolescente cu hormonii răsculați, aflată la concertul unei trupe de băieți. Mă tem că asta e ceea ce se întâmplă atunci când ai copii cu altcineva, a spus Luca ridicând din umeri. Am știut întotdeauna că așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
prost executată încât cei doi erau obligați să plătească pe cineva care să vină și să repare „reparația“. Susan a oftat din rărunchi. Lăsând-o pe Milly să se uite la una dintre emisiunile pentru copii, în care prezentatorul omniprezent urlă „înțelegeți?“ la fiecare trei secunde, femeia a tropăit în sus, pe scări, vrând să verifice starea dormitorului de oaspeți, înainte de venirea lui Jenny și Bill. Cu câteva seri înainte, Nick se furișase acolo ca să scape de vizita nocturnă a lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
Majoritatea păreau dominate de „clipurile publicitare“ frenetice care făceau reclamă la orice: de la un aparat de făcut floricele de porumb până la o mașină pentru tonifierea mușchilor abdominali. Dumnezeule! a exclamat el strâmbându-se. Ăștia nu obosesc niciodată. Și de ce trebuie urle tot timpul? Te ia cu durere de cap. Julia s-a dus lângă pat, după care s-a suit pe el și a început să se târască în patru labe, capturând telecomanda din mâna lui James. Apoi a apăsat pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
ceea ce însemna că orice distanță era parcursă în de două ori mai mult timp decât în mod normal. După câteva trepte, Fiona și-a pierdut răbdarea, a luat copila în brațe și-a coborât-o ea. Fetița a început să urle furioasă. —Trebuie să ne grăbim, altfel se închide la Muzeul Științei, a murmurat mama mângâind cu tandrețe poponețul învelit în scutec. Apoi femeia a intrat în sufragerie, tocmai când David încheia convorbirea cu Belinda. —Bine. Vin în cinci minute. Bărbatul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
prin fanta cutiei, Alison a văzut că holul era pustiu. —Sofia, ce sens are să nu răspunzi la ușă, când știu clar că ești în casă? a tunat ea. Nici un răspuns. —OK. Dacă așa vrei, atunci o să stau aici și-o să urlu prin cutia de scrisori până când toți vecinii de pe stradă o să afle exact de ce am venit încoace. Tăcere. Singurul sunet care se auzea venea de la ceasul de pe măsuța din hol - o piesă veche, foarte frumoasă, din mahon. Deasupra mesei era agățată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
că Deborah avusese un răspuns deosebit de demn atunci când se trezise cu dușmanca ei de moarte la celălalt capăt al firului de telefon. —Julia! Ce plăcere neașteptată, exclamase ea pe un ton măsurat. Desigur, fusese sarcastică, dar măcar nu începuse să urle și să spumege. Julia se lansase într-o ofensivă plină de șarm, spunând cât de minunată fusese Deborah în circumstanțele date, că trecuse mult timp de la momentul separării și cât de plăcut ar fi pentru James dacă ele două s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
motiv era acela că, spre deosebire de Julia, care considera orice încăpere plină de oameni era un podium menit să-i expună incontestabila frumusețe, Deborah era aproape invizibilă - se deplasa complet neobservată, cu umerii căzuți și cu capul plecat. Limbajul trupului ei urla „vă rog să mă scuzați“. Femeia a fost ușurată, la modul tangibil, atunci când a ajuns la masă și s-a lăsat să alunece pe scaun. Ce pereche ciudată suntem, s-a gândit Julia. Două femeie foarte diferite, care nu au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
mută, la periferia conversațiilor celorlalți, cu un rânjet crispat aninat pe buze. Susan nu avea absolut nimic în comun cu oamenii ăia și unica ei tentativă de a sparge gheața se dovedise un dezastru. — Muzica e groaznică, nu-i așa? urlase ea în urechea unei femei cu față de cal, încercând să acopere acordurile melodiei „Come on, Eileen“. Nu zic că tipul e bătrân, dar cred că tot el juca rolul de DJ la petrecerile din antichitate. Femeia s-a întors și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
atunci? După care James a escortat-o pe Julia afară din bar, în acompaniamentul aplauzelor spontane ale bărbaților rămași în urmă. Unii oameni nu te aud până nu începi să urlitc " Unii oameni nu te aud până nu începi să urli" — Ce vrei să faci? Ești sigură că nu e periculos? Fiona își ștergea ceafa cu un prosop, după o ședință obositoare de yoga, pe parcursul căreia se contorsionase mai ceva decât un balon din ăla pe care copiii îl flexează ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
despre cum fetița sensibilă, de numai zece ani, care fusese ea atunci, auzise nenumărate certuri din miez de noapte, certuri legate de viața sexuală aproape inexistentă a părinților, ar fi putut să-i spună cum îl auzise pe taică-su urlând că el nu-și mai dorise încă un copil și pe maică-sa strigând că era epuizată și nu avea nevoie de „rahatul ăsta“. Julia știa că ar fi putut încerca să-i explice lui James că mult iubitul ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]