6,807 matches
-
taine hărăzită. Și-mi place să mai cred că voi învinge Pe cei ce nu m-au vrut în versul triumfal Cămașa de iubire prin frigul ce-mi traduce O șoaptă de poem, prin nopțile din van. 02-03-2008 LA SFATUL VEȘNICIEI lui Mihai Eminescu Un glas prin timpuri, răsună-n spații, Iar visele adormite n taina unei mări, Un murmur se-nfioară-n alte generații Prin rana unei stele, corabie de zări, Un glas suspină-n trupul alb de vânt, Iar cerul trist
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
-n trupul alb de vânt, Iar cerul trist îngenunchiază-n geruri, Pământ al suferinței și-al dorului flămând În care lacrimi ard prin clipe de Edenuri. Ascult cum univesrul se destramă, Prin codrii de aramă și peste vârfuri luna, La sfatul veșniciei izvoarele-i sunt mamă, La steaua ce a răsărit, El va veghea întruna. 14-01-1999 (ADEVĂRUL - anul X, nr. 943, 2-4.02.1999) FLUVIU DE VEAC STRĂMOȘESC în memoria lui Ștefan cel Mare și Sfânt Venim la tine ȘTEFANE, să ne
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
rătăcesc În ghețare de doruri cu brațele ninse. Unde ești tu, înger, din timpul regesc Să-mi iubești însingurarea din glasurile stinse. 15-12-2007, 2035h AMURGUL UNOR CLIPE Eu n-am să vreau să mor prieteni Presimt că voi trăi o veșnicie, Că port în mine vise despre lumi EDENE și URMA mea, e o CENUȘĂ VIE, Din care vântul se îmbată peste mări Cu trupul lui rătăcitor prin stele, Frumoase buze ce-mi vor fi prin ierni O tinerețe rece de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
seceta ce-nnebunită e-o continuă gândire, Ce cutremură o lume, și n trăiri mi te visează. 18-09-2007, 1300h TEMPLU DE CUVINTE E toamnă-n suflet și-n vise mă apasă O despărțire-n timp, cu zările pierdute Erai o veșnicie de sărutări prin oaze, Când din iubiri terestre priveai la ore mute. Cum se ducea prin patul de ceruri suferind Că mi-am pierdut iubirea din morminte Și cerul meu de stele dansa pe-un veșnic vânt Din doruri sfâșiate
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Pe brațul tău de somnuri din sărutări știute Sunt chinul legendar, în plapuma de nor. Și-n noaptea albă prin ciutura de scrum Mai dezveleam doar florile de ere Printr-un veșmânt de stele, făceam un legământ Să fiu o veșnicie de dragoste-n poeme. 30-10-2007 AȘCHIA DE SUFLET Mi-e plânsă iubirea în zdrențe de vis, Și lumile de AER sunt despărțite-n noapte mi se cutremură viața în care El e nins De-o puternică umbră arzândă de șoapte
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
zâmbet adunat prin zgura de noroaie. Și-n frământări iscate în cruzime Am scris cu mâna dreaptă pe trupuri fără glas Și-n umbrele de AER, destinul ars de spume Mă însoțea prin așteptarea aceluiaș POPA’S, Și-n ceața veșniciei, mă alina ușor, Uitării să îi spună de clipa ce se pierde, Și-n albia, de noapte, am vrut atunci să mor, Să fiu de-alungul vremii un vis ce-o să dezmierde... O taină omenească pe disperări de seară, Când vântul
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
oase și nu am decât tăcerile lumilor blânde în care am văzut spânzurat blestemul răului și scufundat într-o haotică fântână de urlet... Am văzut și ritualurile nebunilor cum își căutau prin așternutul de umbre acel pătul de aer unde veșnicia stă la sfat cu nopțile de cuvinte având martori doar sufletele reci... Poate-ntr-un vis, Doamnă, voi strecura iubirea de aer și voi stăpâni toate nopțile din trupul lacrimă a puterii de veci. PE PLETELE ALBE ALE NEVĂZUTULUI SOMN
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
un oraș ideal. La capătul timpului dureri nevăzute Se făceau că-mi ascunde-n haosul mut Oameni de carne îmbrăcați în veșminte Traversând în grabă o stradă în vid. Și uite-așa eu nu mai sunt, Am plecat în altă veșnicie Și am rămas la sfatul cel sfânt Blestemând peste veacuri o nefastă urgie, Și uite-așa prostimea se va ferici Căci au scăpat de un ideal al dreptății; Vor trece viața lor, iar eu voi putrezi Pentru liniștea ideală din jurul
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
păcate, Căci veacul nemuriri și-a lui Dumnezeu, E-nchis în nebunia hăului de moarte. Eu nu mai am putere deci Căci sunt în norii de morminte Și vă privesc prin gânduri seci Cum o s-aprindeți lumânări și lacrimi sfinte. VEȘNICIA DE PE UMERII NINȘI recviem pentru prof. Iancică Dobriță L-am întâlnit într-o noapte târzie, Ochii-mi căutau pe străzile pustii Orașul culcat pe-a mea poezie. A întins un braț ce voia să rămâi. Noaptea îmi arunca capcane de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
El prin oceanul de vis, mai departe Naviga vindecat și iubit De-o ființă plecată la moarte prin pătulul dorit al hârtiei de scris. Toamna venea ca o disperare tăcută, Săruta întunericul plâns. Amintiți-vă de același Dobriță Și iubiți veșnicia de pe umărul nins. Vaslui, 23.10.1994 PESTE TIMPUL DE AZI, PESTE TIMPUL DE IERI recviem pentru prof. Iancică Dobriță Arderea timpului s-a dus Cu un sărut de mare, Un petec de nor neînvins Într-o culoare de zare
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ar fii ca Dumnezeu să poată să șteargă lacrima uscată sub pământ Omenirea din dureri mai iartă Floarea întunecată de mormânt. Și de-ar fi ca îngerul de pază Să lumineze nopțile de dor Când trupul de țărană se-ncarnează Prin veșnicia albului fior. Eu aș veni alături de tritețe Îngenuncheată-n florea de pământ Când bătrânețea ninsă-n dimineți Aprinde-n taină o CANDELĂ DE VÂNT. DURERE DINTRE VEȘNICIE în memoria mamei, Elena Costea S-au scuturat salcâmii. E toamnă și e
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de pază Să lumineze nopțile de dor Când trupul de țărană se-ncarnează Prin veșnicia albului fior. Eu aș veni alături de tritețe Îngenuncheată-n florea de pământ Când bătrânețea ninsă-n dimineți Aprinde-n taină o CANDELĂ DE VÂNT. DURERE DINTRE VEȘNICIE în memoria mamei, Elena Costea S-au scuturat salcâmii. E toamnă și e trist. Când mă despart de viață și merg spre neființă Să mă-ngropați sub umbra unui nuc bătrân, Să-mi fie locul meu de veci și de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
îngerii din ceruri vor auzi prin umbre Cum trupul mi se face țărână sub pământ. Și sufletu-mi îmi va pleca la ceruri Unde e liniște și duioșie, Nu voi mai avea nici frigul dintre geruri Și nici durerea dintre veșnicie. NU PLÂNGEȚI în memoria mamei ELENA COSTEA Să nu mă plângeți, mamă, Să mă purtați în suflet, Să îmi aprindeți lumânări Când eu voi fi-n departe... Să nu mă plângeți, mamă, Vă las cuvintele de-o viață; Purtându-vă
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
oră îngenuncheată pe podea, văitându-se și șoptind în interfon. Timp de mai multe zile după asta, de fiecare dată când cineva se găsea singur în sufragerie, Helen urca pe scări și venea la mine în cameră, unde stătea o veșnicie spunându-i persoanei respective că e subconștientul ei sau îngerul ei păzitor sau alte chestii de genul ăsta și că trebuie să fie foarte amabilă cu sora/fiica/prietena ei (bifați varianta corectă), Helen. Helen a continuat să facă chestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
știam. Poate pentru că toată relația nu mai era chiar inocentă. Sau poate nu fusese niciodată. Capitolul șaisprezecetc "Capitolul șaisprezece" Ziua următoare mi-a dovedit cât se poate de limpede - nu că nu observasem deja - că viața mea fusese modificată pentru veșnicie de nașterea lui Kate. Mai ales una dintre cele mai importante zone din viața mea. Mă refer, desigur, la partea cu cumpărăturile. Asemenea picăturilor de rouă care se evaporă în soarele amiezii, fosta mea viață la cumpărături dispăruse pentru totdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
covorul din dormitor, încântate să revină la locurile lor. Ce ți-a luat așa de mult timp? îi strigă cu veselie una dintre șosete seducătorului acoperit de succes. S-a cam împotrivit, ai? — Am crezut c-o să rămânem acolo o veșnicie, glumește bine dispusă o pereche jegoasă de pantaloni de crichet. Ți-ai cam pierdut îndemânarea. În drumul către pat, Adam mi-a ușurat trecerea peste podeaua curată ca oglinda sărutându-mă. Așa, ca să nu fiu nevoită să mărșăluiesc pân-acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
eram genul care să danseze prin casă goală pușcă. Cât fusesem cu James, totul era în regulă. Cu el nu aveam nici o problemă. Adică, într-un final, nu mai avusesem nici o problemă. Dar chiar și cu el, fusesem timidă o veșnicie. Adam îmi tot spunea că sunt frumoasă. Era așa de bucuros că eram acolo și mă tot mângâia, mă alinta, mă ținea în brațe și mă săruta. După o vreme, m-am relaxat complet. Puteți să ziceți că sunt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Jack! l-a apostrofat mama cu o voce tăioasă. Claire e femeie în toată firea și... —Dar, Mary... a întrerupt-o tata. —Încetați! am strigat din prima. Știam că trebuia să pun punct conflictului. Altfel cearta putea să dureze o veșnicie. Și să degenereze etc. Amândoi m-au privit surprinși. Aproape de parc-ar fi uitat că eram acolo. — Vreau să mă întâlnesc cu el, am spus pe un ton ceva mai scăzut. Ai dreptate, mamă. Sunt femeie în toată firea. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nu voiam să mă întorc cu James. Nici un moment nu e mai bun decât cel prezent, nu? mi-a făcut el cu ochiul. Cât îți ia să-ți faci bagajele? —Of, James, nu știu, am răspuns îngrozită. Probabil că o veșnicie, din cauza lucrurilor lui Kate. A, da, Kate, a zis el de parcă atunci și-ar fi adus aminte de ea. O să trebuiască să-i fac și ei rezervare la avion. — Deocamdată nu face nimic, i-am spus. Lasă-mi ceva timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
jumătate din apartament. Dar după aceea mi-am spus că, fir-ar al naibii, asta e casa mea. O să intru singură. Mâna îmi tremura când am început să pipăi prin geantă în căutarea legăturii de chei. Mi-a luat o veșnicie până când am reușit să bag cheia în broască. Mirosul evocator și familiar al holului de la intrare m-a lovit direct în stomac. Mirosea a acasă. M-am străduit din răsputeri să-l ignor - nu era momentul să devin sentimentală. Liftul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
morți, Încît nu mai are nici un rost să Încercăm să avem sentimente sau orice altceva, gripă, de pildă. Pe de altă parte, groaza absolută și pînă-n ultima clipă a lui Eugen Ionescu În fața morții zgîlțîie și vatămă rău speranța În veșnicie chiar și a geniilor. Se pune Întrebarea ce este veșnicia, dacă nu se pune Întrebarea ce sînt geniile. Fără noi. Pe spinarea cărora stau ei și sug sîngele poporului creator din liga a doua. Nu s-a inventat nici un geniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
avem sentimente sau orice altceva, gripă, de pildă. Pe de altă parte, groaza absolută și pînă-n ultima clipă a lui Eugen Ionescu În fața morții zgîlțîie și vatămă rău speranța În veșnicie chiar și a geniilor. Se pune Întrebarea ce este veșnicia, dacă nu se pune Întrebarea ce sînt geniile. Fără noi. Pe spinarea cărora stau ei și sug sîngele poporului creator din liga a doua. Nu s-a inventat nici un geniu pe o insulă pustie, Robinson poate fi liniștit. Robinson Crusoe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
gajurile ba, dar nu le mai jucam În curtea școlii, crescusem, nu mai eram la școală cu fetele cu sîni de 12 ani fierbinți, pe care le sărutam pe gură, eram la țară, acolo unde cu siguranță s-a născut veșnicia stupidității absolute. În ’79 mi-a murit un prieten, avea 21 de ani, a făcut un seminom și s-a prăpădit În șase luni. Era muzician. Prin urmare groparii n-au Înțeles de ce-am pus un casetofon pe mormînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Don Kleckner Îi urară noroc. Așa amețit cum era, le citi gîndurile: voiau posturile de adjuncți. Dudley Smith Îi făcu cu ochiul, iarăși ușor de citit: „Eu o să fiu următorul șef al detectivilor, nu tu“. Scuzele pentru că pleacă durară o veșnicie. Ajunse la casa ei pe cînd amețeala se risipea dureros. Ora 6.00 - Inez ajungea acasă În jur de 7.00. Ed intră și așteptă, cu luminile stinse. Timpul se scurgea chinuitor. Ed urmărea mișcarea limbilor ceasului. 6.50 - o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de vânt furtuna se-atârnă de vis călare pe nor nebuna Trec vremurile pierdute în van pe cărări clipă cu clipă am sufletul plin de-ntrebări Tăcute umbre cutreieră timp prin jalea și jarul nestins vrând să culeagă uitarea Spre veșnicie curge izvorul de viață tremură zarea dorul de ceruri se-agață
Pierdute zile by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83300_a_84625]