60,397 matches
-
de aproapele. Femeia văduvă care a dăruit la templu doi bănuți, singurii pe care-i mai avea, trece mult înaintea bogaților care puneau sume mari în cutia templului, dar numai de ochii lumii (Marcu 12, 42-44). Cuvintele mângâietoare și pașnice pornite dintr-o inimă lipsită de iubire și dăruirea unor bunuri oricât de mari, dar tot fără iubire, nu sunt de nici un folos, precum spune Sfântul Apostol Pavel: “De aș grăi în limbile omenești și îngerești, iar dragoste nu am, făcutu
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
prima se dobândește prin eliberarea de patimi, cea de-a doua prin învățătură. Scopul ultim al fiecărui om este tămăduirea sufleteacă, căci ea vine în întâmpinarea dorinței de mântuire într-o lume viitoare. Educația creștină, în concepția Sfântului Clement Alexandrinul, pornește de la ideea că omul a căzut în păcatul originar, motiv pentru care este necesară o puternică disciplină, nu impusă din exterior, ci bazată pe înțelegerea și voința copilului, disciplină care se manifestă în respectarea poruncilor divine și detașarea de lumea
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
a primit o educație aleasă, de aceea el trebuie format încât să aspire la sfințenia absolută, la a-l imita pe Hristos în actele sala, la perfecțiune. În lucrarea Pedagogul, autorul arată și ce înțelege el prin noțiunea de „pedagogie”, pornind de la etimologia inițială a cuvântului: „Pedagogia înseamnă educarea copiilor”<footnote id="24">Ibidem, p. 173<footnote>. Dar nu pedagogia de care uzează omul atunci când se ocupă de buna creștere a copilului, precizează Sf. Clement, ci „pedagogia cea după Dumnezeu”, care
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
importanța filosofei grecești pentru înțelegerea credinței creștine.El afirmă că toate eforturile depuse de gânditorii păgâni nu își găsesc împlinirea decât în ideea creștină de grație divină și că educația păgână trebuie considerată ca un prolog indispensabil înțelegerii adevărurilor creștine. Pornind de la astfel de considerații, Sfântul Augustin elabora „programul unui umanism creștin fondat pe credința în unitatea întregului adevăr pentru că întregul adevăr are o origine divină. Artele liberale sunt utile cu condiția să se dezică de erorile morale, prejudecățile filosofice și
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
nu există un corp de metode de gândire științifică suficient de general acceptate, absorbite în modul standard de gândire al comunității sociologilor, și care să reprezinte o paradigmă în jurul căreia să se constituie o disciplină științifică matură. Întreaga lucrare a pornit de la o ipoteză generală: în ciuda aparenței, sociologia actuală a început să constituie deja o paradigmă coerentă de gândire. Aceasta nu este însă evidentă la suprafața spectaculoasă a teoriilor sociologice, care fură privirea datorită coloritului unic al fiecăreia dintre ele, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Structura explicației cauzaletc "Structura explicației cauzale" Deși conceptul de cauzalitate pare unul dintre cele mai simple și mai clare, definirea sa nu este totuși lipsită de controverse. Deoarece discuția diferitelor definiții propuse nu este importantă pentru obiectivele analizei noastre, voi porni de la o definiție mai simplă a cauzalității care pare să întrunească un consens destul de larg: cauzalitatea reprezintă o relație între două fenomene, caracterizată prin aceea că unul dintre ele îl produce pe celălalt. Primul fenomen, cel care produce și care
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
integrează într-un corp teoretic mai general. Funcțiile modelului explicativ. În procesul de constituire și verificare a ipotezelor cauzale, modelul teoretic explicativ al acestora nu reprezintă un simplu lux, ci un element vital, indispensabil. El are multiple funcții. • Funcție euristică. Pornind de la cunoștințele acumulate se pot face ipoteze asupra unor posibile relații cauzale. Legea ierarhie/diferențiere a satisfacției muncii este o bună ilustrare. Ea a fost formulată ca ipoteză pe baza imaginării unui model teoretic al relației de asociere între poziția
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
în timp: cauza precedă efectul. Această caracteristică decurge logic din însăși definirea relației de cauzalitate ca un proces de producere a efectului de către cauză. Ca orice proces real, și acesta se desfășoară în timp, are nevoie de o anumită perioadă. Pornind de la această proprietate, putem considera că dacă avem o relație de covariație, despre care avem temeiuri să presupunem că este o relație cauzală, fenomenul anterior este cauza, iar cel posterior, efectul. Cel mai adesea însă, pentru sociolog este greu, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
și deci și imaginea de sine va fi mai bună. Într-adevăr, analizând variația practicilor educative în interiorul aceleiași clase (controlând așadar clasa socială), efectul dispare: practicile educative nu se mai corelează cu imaginea de sine. În ambele exemple s-a pornit de la o presupoziție falsă asupra cauzelor, precizându-se însă corect o corelație empirică. Analizele ulterioare au scos în evidență însă că explicația cauzală a regularității empirice este în realitate alta. Acest risc, de a fi corect din rațiuni false, evidențiază
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
din localitate analiza unei probleme sociale dificile cu care acesta se confrunta: o creștere dramatică a delincvenței juvenile, însoțită totodată de înregistrarea unei atitudini ostile a adolescenților față de sistemul curent de educație, control, socializare. Specialiștii au pus următorul diagnostic: totul pornește de la o decizie politică luată cu aproximativ 25 de ani în urmă - construirea respectivului cartier de locuințe pentru familiile tinere. Atribuirea rolului de cauză a creșterii delincvenței juvenile unei asemenea decizii atât de îndepărtate în timp pare stranie. Această senzație
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
vieții. Când, împreună cu un grup de colegi, am fost în situația de a imagina o strategie de analiză a calității vieții și a factorilor responsabili de variația sa în contextul particular al societății noastre, ne-a fost clar că trebuia pornit de la o teorie abstractă a calității vieții și a surselor sale de variație, a factorilorsăi determinanți. Calitatea vieții am definit-o ca pe un concept evaluativ: rezultatul evaluării condițiilor de viață, a „stării vieții” prin prisma unor criterii de valoare
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
a surselor sale de variație, a factorilorsăi determinanți. Calitatea vieții am definit-o ca pe un concept evaluativ: rezultatul evaluării condițiilor de viață, a „stării vieții” prin prisma unor criterii de valoare (sistemul de necesități și aspirații al fiecărei persoane). Pornind de la o asemenea definire a calității vieții, apar două categorii distincte de variabile cauzale abstracte: a) variabilele referitoare la starea vieții, la condițiile de viață și b) variabilele referitoare la necesitățile, aspirațiile persoanelor - configurația necesităților și nivelul de aspirații. Pe
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
inspirat încă de la început din această caracteristică. Schema finalistă, în fundamentele sale, o găsim în cunoașterea comună și filosofică tradițională, cu o clară referire nu atât la organismul biologic, cât la realitatea socială și umană. Analizele schemei funcționale din sociologie pornesc de cele mai multe ori de la, și se opresc la una sau mai multe dintre formele sale particulare: a lui Parsons sau Merton, Malinowski sau Radcliffe-Brown. Pentru unii sociologi, „funcționalismul” a devenit chiar un termen peiorativ, identificat cel mai adesea cu sistemul
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
și incertă. De unde și nivelul ridicat de anxietate asociat cu această din urmă activitate. Dezvoltarea practicilor religioase în sfera pescuitului avea funcția de a restaura echilibrul psihologic grav afectat de neputința în fața forțelor incontrolabile ale oceanului. Alfred R. Radcliffe-Brown (1965), pornind de la analiza unui alt tip desituații, avansează o interpretare a funcțiilor religiei care, în aparență opusă celei a lui Malinowski, în fapt, o completează. Funcția religiei este de a marca afectiv importanța unor momente sociale (nașterea, căsătoria, moartea, primirea adolescentului
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
poate mulțumi însă numai cu acest tip de sisteme. Există și alte sisteme difuze în masa vieții sociale, ale căror contururi nu sunt vizibile cu ochiul liber. Pentru determinarea lor există un procedeu eficient: delimitarea funcțională. Sistemele pot fi identificate pornind de la funcția generală pe care o au de îndeplinit. Pe această bază sunt identificate și elementele care contribuie larealizarea acestei funcții și deci constituie respectivul sistem. Producerea de cunoștințe reprezintă o cerință funcțională importantă a fiecărei colectivități. În vederea realizării acestei
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
producerii de cunoștințe poate să pună în evidență existența unui sistem coerent, pe care nimeni nu-l poate „vedea”. Este, de asemenea, cazul sistemului de „control social”, al sistemului „educativ” etc. Procedura delimitării funcționale a sistemelor este așadar următoarea: se pornește de la o cerință funcțională/funcție și se determină totalitatea elementelor care contribuie la realizarea acesteia. Problema apartenenței multiple. Schema funcțională postulează faptul că orice fenomen social reprezintă un element al unui sistem, trebuind să fie analizat, în consecință, în perspectiva
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
este necesar sau dezirabil pentru buna funcționare a unui sistem. În această calitate, cerința funcțională este o stare complexă, sintetică a unui sistem. De aici și dificultatea determinării sale. Pentru a identifica cu claritate o cerință funcțională este necesar să pornim de la o bună cunoaștere a structurii și mecanismelor de funcționare ale respectivului sistem, a legilor care îi guvernează funcționarea. Determinarea cerințelor funcționale nu poate premerge decât în mod excepțional cunoașterea amănunțită a sistemului ca atare, fiind în fapt o consecință
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
clar că fenomenele sociale nu apar în același fel cu cele naturale, ci prin mecanisme specifice. Structura funcțională presupune că ele sunt în mare parte rezultatul unui act de constituire finalist. Sistemele sociale, oamenii care le compun, sunt acelea care, pornind de la cerințele lor funcționale, construiesc mijloacele satisfacerii acestora. Geneza fenomenelor sociale nu este însă decât în mod excepțional conștientă. Marx utiliza frecvent conceptul de „spontan” pentru a desemna acest proces de geneză, printr-o activitate orientată finalist, dar cu un
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
este explicat prin faptul că răspunde unei anumite cerințe funcționale despre care putem spune cu certitudine că l-a produs sau că îl menține în existență. În ceea ce privește predicția, ea are un caracter principial limitat, fiind asociată cu o indeterminare structurală. Pornind de la o cerință funcțională nu mai putem identifica cu certitudine elementul care va fi selectat. Și aceasta din cauza alternativelor funcționale. În cadrul unui posibil acțional specificat, există, de regulă, maimulte elemente posibile care să satisfacă o anumită cerință funcțională. Robert K.
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
aceste alternative. Există un anumit grad de libertate, de indeterminare în alegerea elementului din repertoriul de alternative funcționale. Atât timp cât schema funcțională merge „înapoi” pe firul determinării funcționale, de la elementul ales la cerința funcțională care l-a constituit, determinismul este riguros. Pornind însă de la cerința funcțională spre elementele care vor fi alese, se poate prezice cu rigurozitate doar clasa, repertoriul de soluții posibile, echivalente funcțional, dar nu și elementul concret care va fi ales. Figura 3.2. Predicție funcțională „Teoria balanței” a
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
unei persoane trebuie să existe o concordanță. Lipsa de concordanță creează tensiune, disconfort psihologic. În aceste condiții, persoana se va orienta, cu necesitate, spre reinstaurarea echilibrului, a balanței interioare. Cerința funcțională a sistemului „persoană” este deci concordanța dintre propriile atitudini. Pornind de aici, teoria face următoarea predicție: în condiții de dezechilibru atitudinal, persoana se va orienta spre refacerea acestuia, adoptânduna dintre soluțiile care îi stau la dispoziție. Heider oferă un caz simplu de asemenea lipsă de concordanță, în care sunt antrenate
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
stării de sănătate a personalului său muncitor, a satisfacției cu munca a acestuia, a veniturilor economice pe care le pune la dispoziție membrilor săi etc. După cum se poate observa, analizele de eficacitate au o structură similară cu analizele cauzale, ele pornind însă de la fenomenele cauză (soluțiile alternative) și căutând să identifice efectele (diferitele tipuri de performanțe, consecințele funcționale ale respectivelor alternative). Analiza eficacității ridică pentru sociologie, în prezent, o mulțime de dificultăți. În principal, ele sunt următoarele; • Determinarea cantitativă a funcțiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Ele pot fi găsite și sub denumirea de analiză cost-beneficiu sau analiză eficacitate-cost. Cele mai frecvente aplicații le putem găsi în analiza programelor militare, urbanistice, medicale, educaționale. Dificultățile și problemele ridicate de analizele de eficiență socială pot fi ușor imaginate pornind de la cumularea dificultăților amintite în legătură cu eficacitatea și costul. Nu voi mai intra în analiza acestora, cititorul interesat putându-le găsi în alte lucrări (Zamfir, 1977). Pentru ilustrare voi cita două exemple de analiză de eficiență care sugerează stadiul încă primitiv
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
delegată diferitelor elemente (subsisteme) ale acestuia. Aceste „subfinalități” („subfuncții”) pot fi divizate mai departe, rezultând o organizare ierarhică a sistemului. În acest sens, analiza funcțională a sistemelor tinde să ajungă la ceea ce se poate numi o organigramă funcțională. Organigrama funcțională pornește de la formularea funcțiilor (finalităților) globale ale respectivului sistem (întreprindere, familie, universitate) și, de aici, sunt deduse subfuncțiile și subsistemele, sub-subfuncțiile și sub-subsistemele și așa mai departe. Organigrama funcțională oferă imaginea unui sistem ierarhizat funcțional (figura 6.1). Figura 6.1
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
funcționale, valabile pentru orice sistem (adaptarea, realizarea scopurilor, integrarea și latența) și a delimita în raport cu acestea patru tipuri de subsisteme care compun atât societatea, cât și orice sistem social particular (Parsons, 1964). Există și alte abordări ale sistemelor funcționale ce pornesc de la finalitățile specifice ale acestora care, combinate cu o serie de condiții, fac explicabilă organizarea particulară a unui sistem sau altul. Este cazul, de exemplu, al analizei sistemelor ca totalitate de roluri. Unul dintre sistemele cele mai simple de acest
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]