65,481 matches
-
flămând, ochii îi fugeau după fiecare bucățică de pâine sau chiar de mămăligă care era primită în loc de pâine. Efectele secetei se simțeau și acolo la Sibiu, deși nu fusese atât de grea precum cea din Moldova. Răspunsurile la scrisorile trimise acasă nu erau pe măsura așteptărilor lui Săndel, parcă toți îl uitaseră și se făceau că nu-i înțeleg așteptările lui, erau încurajări vagi, care nui potoleau dorul de casă și mai ales foamea de care suferea . Adesea cotrobăia prin locurile
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
cum te mai împaci cu viața? − Ia, ce să fac, mătușă Marie, nu mă mai duc la deal, am venit numai până aici la matale. De fapt eu pe Emilia o caut că aș avea ceva de vorbit cu dânsa, acasă sau e plecată la Galați, că n -am văzut-o de ceva vreme? − Nu, a fost plecată cu Săndel la Roman, apoi după ce-am venit acasă, că știi ce mi s-a întâmplat s-a întors de la Roman și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
eu pe Emilia o caut că aș avea ceva de vorbit cu dânsa, acasă sau e plecată la Galați, că n -am văzut-o de ceva vreme? − Nu, a fost plecată cu Săndel la Roman, apoi după ce-am venit acasă, că știi ce mi s-a întâmplat s-a întors de la Roman și acum este plecată la Sibiu, tot cu Săndel, că ar vrea să urmeze o școală, să învețe mai mult ca ăștilalți frați ai lui ; De, cred că
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
aflat din scrisori despre toate noutățile ce avuseseră loc și de fiecare dată dorul de casă, de cei dragi îl cuprindea tot mai mult și aștepta vacanța de Crăciun ca ceva deosebit, ca o salvare. Capitolul XXX Deznodământul e aproape − Acasă ești, cumnată Marie? Bună ziua! ] − Acasă-s, Ileană, după cum vezi; ai mai venit la mine sau ești numai în trecere? − Ba am venit anume, nu urc dealul mai departe, vreau să văd ce mai faci și ce mai gândești, că te
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
noutățile ce avuseseră loc și de fiecare dată dorul de casă, de cei dragi îl cuprindea tot mai mult și aștepta vacanța de Crăciun ca ceva deosebit, ca o salvare. Capitolul XXX Deznodământul e aproape − Acasă ești, cumnată Marie? Bună ziua! ] − Acasă-s, Ileană, după cum vezi; ai mai venit la mine sau ești numai în trecere? − Ba am venit anume, nu urc dealul mai departe, vreau să văd ce mai faci și ce mai gândești, că te văd mai frământată de gânduri
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
în părțile acelea. Imașurile uscate nu aveau hrană pentru animale, din care cauză a fost sacrificat aproape întreg șeptelul de animale, vacile de lapte, boii de muncă și chiar puținii cai ce rămăseseră după trecerea războiului. Mihai s-a întors acasă, demobilizat deoarece toate navele românești de război au fost confiscate de URSS; în plus se temea să nu fie pârât rușilor că a servit în marina militară română care uneori s-a confruntat în scurte bătălii pe mare, în timpul campaniei
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
război tata, soldat într-o unitate de geniu fusese de câteva ori îngropat de obuze, dar a scăpat nevătămat, după ce trecuse prin infernul luptelor de la Turtucaia. Așa i-a fost dat să treacă prin atâtea încercări și să se întoarcă acasă nevătămat. Peste 50 de ani, când tatăl meu a trecut în neființă, la 94 ani ce-i avea atunci, sărea din patul în care era țintuit de neputință și bătrânețe și alerga prin casă, povestindu-ne agitat despre întâmplările prin
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
de botez cânta de zor un cântec popular al cărui refren l-am reținut: „Zâs-a badea c-a veni, Luna când o răsări. Luna văd c-a răsărit Și badea n-a mai venit!” După război, odată cu întoarcerea tatei acasă, cu puținul pe care l-am avut și cu adaosul de pământ prin reforma agrară din 1921, în casa noastră se simte un plus de spor material. Deși două din surorile mele mai mari muriseră în timpul războiului, eram totuși în
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
înnebunit de durere răgea de mama focului, alarmând șatra de țigani care a năvălit buluc în clasă spunând învățătoarei că le-am omorât măgarul. Conflictul se rezolvă, dar în clasă se afla și băiatul directorului, care întâmplător lipsea din școală. Acasă, băiatul povestește cu haz despre întâmplare, urmând să-i aducă aminte tatălui său în ziua următoare pricina și să mă pedepsească. La aproape o săptămână, Iuda de băiat îi reamintește directorului despre fapta mea. Imediat sunt scos în fața clasei, sunt
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
-mi peste douăzeci de lovituri, cu niște nuiele mlădioase. Când am scăpat din această tortură, am căzut în fața clasei văitându-mă ca din gură de șarpe! Fusesem pedepsit barbar de la o simplă joacă de copil. N-am suflat o vorbă acasă, dar copiii vecinilor au spus părinților mei toată tărășenia și tata a cerut socoteală directorului. Oricum, bătaia aceasta barbară n-am uitat-o și n-o voi uita nicicând. A fost mai ceva decât biciul dăruit de „Moș Fotea, cojocarul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
a viei, încât cei din jur să nu simtă plecarea lui la Bârlad. Pe întuneric încarcă zestrea mea și cantitățile de alimente pe care școala le cerea fiecărui admis, aduce căruța la vie și pe la ora 2 dimineața plec de acasă la vie. Cocoloșit printre bagaje și hrana boilor, încet, încet ne strecurăm pe drumuri lăturalnice pentru ca nimeni să nu simtă lipsa tatei de la vie. Pe o lună, plină de vedeai să bagi ață în ac, pornim la drum și, în
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
la clasa aflată în partea de sud a școlii monumentale. Tata mă dă în grija unui pedagog lăsându-mi și ceva bani pentru cărțile și rechizitele școlare ce-mi trebuiau, apoi pleacă spre treburile lui, zorit să ajungă până în seară acasă. Își poate închipui cineva starea sufletească în care mă aflam eu atunci? Eu, cel care nu părăsisem vatra satului decât pentru o zi când vedeam iarmarocul de la Bârlad din august, sunt pus acum în situația de a mă afla și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
direcția satului și a casei părintești și priveam mult timp în gol și vărsam lacrimi de durere, de înstrăinare, de neputință. După două săptămâni prin străini, în recreația mare de la ora zece, cineva mă anunță că a venit tata de acasă, arătându-mi direcția în care mă aștepta, însă, în disperarea mea, o iau în sens opus. Sunt apostrofat de acel elev mai mare, luat de mână și dus în fața tatei... N-aș dori nici unui copil să se afle în situația
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
acum spunând blajin, moale: „De! Dragul tatii, ai vrut carte și te-am dat la carte, ca să nu-mi bănuiești mai târziu că nu te-am dat la școală. Nu-i nimic! Nu se poate? Să fim sănătoși! Vei merge acasă, vei munci alături de noi și vei trăi și tu ca toi ceilalți!...” Mi-a lăsat un pachet cu bunătăți pregătite de mama. Cu același nod în gât sărut mâna tatei și plec spre clasă în sunetul clopoțelului care ne chema
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
sfârșitul primului trimestru am luat medii bune și foarte bune, luminându-mi sufletul de școlar necăjit și atât de descurajat la început! Acum, parcă și lumea din jurul meu era alta! În ultima zi de cursuri a venit și tata de acasă pentru unele cumpărături, m-a luat cu drag în prima mea vacanță de elev normalist. În prima zi de vacanță, satul Priponești - sat de oameni gospodari, „tot unul și unul”, și-a sporit numărul cu vreo 25-30 de școlari ce
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
unele cumpărături, m-a luat cu drag în prima mea vacanță de elev normalist. În prima zi de vacanță, satul Priponești - sat de oameni gospodari, „tot unul și unul”, și-a sporit numărul cu vreo 25-30 de școlari ce reveneau acasă de sărbători. Revenit acasă după trei luni, toate mi se păreau mai bune și mai frumoase. Doamne, cu ce ușurare și degajare pășeam acum pe ulițele satului natal! În trei luni de școală trăisem intens în mijlocul unei lumi străine și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
luat cu drag în prima mea vacanță de elev normalist. În prima zi de vacanță, satul Priponești - sat de oameni gospodari, „tot unul și unul”, și-a sporit numărul cu vreo 25-30 de școlari ce reveneau acasă de sărbători. Revenit acasă după trei luni, toate mi se păreau mai bune și mai frumoase. Doamne, cu ce ușurare și degajare pășeam acum pe ulițele satului natal! În trei luni de școală trăisem intens în mijlocul unei lumi străine și necunoscute, sfâșiat de dorul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
pe ulițele satului natal! În trei luni de școală trăisem intens în mijlocul unei lumi străine și necunoscute, sfâșiat de dorul de casă și de satul natal în care fusesem atât de fericit, ca orice copil la vârsta mea. Plecasem de acasă temător, cu pași șovăielnici, să înfrunt o lume necunoscută și mă întorceam acum matur, maturizat înainte de vreme! Nu mai eram acum copilul zglobiu și inventiv în jocurile copilărești de altădată, ci pășeam atent la lumea din jur și aproape că
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Reafirm că, din toți anii de studiu, clasa a doua mi s-a părut cea mai ușoară și cu rezultate foarte bune... Început de iunie 1931. Noi, cei din clasele mai mici, luam vacanță înaintea claselor din cursul superior. Merg acasă și mă înham la treabă cu toată forța fizică ce o aveam la cei 15 ani ai mei. Pentru 29 iunie, la serbarea de sfârșit de an școlar, revin la Bârlad cu tata, să vedem rezultatul și să luăm bagajele
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
și întreprinderilor din lumea întreagă. Școala nu mai putea face față furnizorilor și plății salariilor și de aceea, în fiecare sâmbătă, la masa de prânz, pedagogul de serviciu citea lungi liste de elevi datornici care erau somați să plece imediat acasă și să vină cu banii ce datorau. Pe la mijlocul lui octombrie, cu toată șefia mea de clasă, mă aud citit, pe o lungă listă de datornici și... deci, acasă... după banii pentru taxa școlară. M-am supus cerințelor școlii și împreună cu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
citea lungi liste de elevi datornici care erau somați să plece imediat acasă și să vină cu banii ce datorau. Pe la mijlocul lui octombrie, cu toată șefia mea de clasă, mă aud citit, pe o lungă listă de datornici și... deci, acasă... după banii pentru taxa școlară. M-am supus cerințelor școlii și împreună cu un coleg de clasă din Munteni, de lângă Tecuci, pornim apostolește la drum. Încet-încet ne deplasăm tot pe lângă marginea șoselei ca să evităm pietrișul de pe drumul lung pe care pornisem
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
ne deplasăm tot pe lângă marginea șoselei ca să evităm pietrișul de pe drumul lung pe care pornisem. În apropierea gării Ghidigeni ne înfruptăm cu poamele roșii și dulci ale unui măcieș cu rod bogat. Era spre seară. Mai aveam cinci km până acasă în timp ce tovarășul meu de drum avea de vreo trei ori mai mult. Nu știu cum se va fi descurcat el, dar eu știu că am ajuns acasă la căderea amurgului. Ai mei, adunați de pe unde munciseră se aflau în jurul mesei parcă mă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
dulci ale unui măcieș cu rod bogat. Era spre seară. Mai aveam cinci km până acasă în timp ce tovarășul meu de drum avea de vreo trei ori mai mult. Nu știu cum se va fi descurcat el, dar eu știu că am ajuns acasă la căderea amurgului. Ai mei, adunați de pe unde munciseră se aflau în jurul mesei parcă mă așteptau să le țin tovărășie, bucuroși că mă văd, eu spunându-le că mi-a fost dor de ei și de casă... N-am suflat
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
nordul școlii în care la parter se afla clasa, observ totul în ordine, apoi urc la etaj și mă trântesc pe patul în care dormeam lângă soba mare pe care o recunoșteam și apoi m-am trezit în patul de acasă, lac de sudoare... M-am întrebat ce ar putea să fie și m-am bucurat că totul a fost doar vis și nu o crudă realitate. Furat de preocupările mele obișnuite am trecut totul în subconștientul meu. Oare ce semnificație
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
tata și-l rog să mergem să-mi retrag actele și să părăsesc școala spre care râvnisem atât de mult! Zis și făcut. În ziua următoare pornim la drum cu noaptea-n cap, cu gând ca până în seară să revenim acasă. Mama s-a sculat înaintea noastră, a pregătit aluat pentru colacii pe care voia să-i împartă, fiind sărbătoare religioasă în calendar. Când să plecăm, mama ne roagă să mai zăbovim un pic ca să ne dea colaci calzi pentru drum
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]