60,078 matches
-
II-a britanică și I canadiană, a fost decisivă în asigurarea unei victorii a aliaților în campania din Normandia. Fiind amânată de mai multe ori din cauza condițiilor meteorologice nefavorabile, Operațiunea Cobra a început pe 25 iulie cu un puternic bombardament aerian, lansat de mii de aeronave ale aliaților. Ofensivele susținute au atras cea mai mare parte a rezervelor germane de blindate înspre sectorul britanic și canadian. Favorizați de lipsa generală a resurselor umane și materiale, germanilor le-a fost imposibil să
Operațiunea Cobra () [Corola-website/Science/322093_a_323422]
-
în special unitățile de blindare, astfel încât calea pentru forțele lui Bradley să fie cât mai ușoară. Pentru a rezolva acest lucru a fost planificată „Operațiunea Goodwood”, iar Eisenhower a asigurat că ambele operațiuni vor beneficia de sprijinul și suportul Forțelor Aeriene Aliate, în forță prin intermediul bombardierelor strategice puse la dispoziție. Pe 12 iulie, Bradkez le aduce la cunoștință subordonaților săi planul Operațiunii Cobra, care consta în trei faze de acțiune. Principalul efort al operațiunii urma să fie dus de către Corpul VII
Operațiunea Cobra () [Corola-website/Science/322093_a_323422]
-
mărimea unor batalioane. Operațiunea Cobra avea să fie un atac concentrat pe o linie a frontului, în lungime de 6,400 metri, spre deosebire de ofensivele americane pe lungimi de front vaste. De asemenea operațiunea urma să beneficieze de un considerabil suport aerian. Bombardierele de luptă s-ar fi concentrat asupra pozițiilor defensive germane din centura de 230 m aflată la sud de drumul Saint-Lô-Pariers, în timp ce bombardienele cu sarcină masivă ale generalului Spaatz ar fi bombardat obiectivele aflate la 2300 m în spatele liniei
Operațiunea Cobra () [Corola-website/Science/322093_a_323422]
-
tancuri medii M4, 694 M5A1 tancuri ușoare și 288 antitancuri M10 erau disponibile. Pe data de 18 iulie Corpurile Britanice VIII și I, aflate la est de Caen au lansat „Operațiunea Goodwood”. Ofensiva a început cu cel mai mare bombardament aerian ca suport al trupelor terestre de până atunci, cu mai mult de o mie de aparate de zbor lansând 6000 de tone de explozibil ți bombe de fragmentare de la altitudine mică. Pozițiile germane de la est de Caen au fost bombardate
Operațiunea Cobra () [Corola-website/Science/322093_a_323422]
-
toate bombele ar cădea în spatele liniilor germane din cauza unor erori de deviere, sau că, indiferent de apropiere, praful si fumul ar fi întunecat punctele țintă. În ciuda eforturilor unităților SUA de a identifica pozițiile lor, bombardarea inexactă de către Eighth Air Force (Forța Aeriană a 8-a) a ucis 111 oameni, inclusiv generalul-locotenent Lesley McNair- cel mai înalt rang al soldatului american care era ucis în acțiune în Teatrul European de Operațiuni- și a rănit 490 de persoane. Până la ora 11:00 infanteria a
Operațiunea Cobra () [Corola-website/Science/322093_a_323422]
-
persistat pentru câteva zile și apoi s-a stins la nord de Marea Britanie pe 9 noiembrie. În timpul amenințării, guvernul Hondurasului a evacut o parte din cei 45,000 de cetățeni ai insulelor Bay și a pus la dispoziție toate sursele aeriene și navale. Guvernul Belizului a declanșat alertă roșie rugând cetățenii care se aflau pe insulele înconjurătoare să meargă spre interior. Pentu că uraganul a amenințat să treacă pe lângă orașul Belize cu o putere de gradul 4, multe orașe au fost
Uraganul Mitch () [Corola-website/Science/322128_a_323457]
-
retragă. Armata cubaneză s-a dovedit a fi surprinzător de ineficientă, în ciuda superiorității numerice și a dotării. Embargoul total asupra armelor impus de SUA la 14 martie 1958 a cauzat și mai multe probleme pentru forțele lui Batista. Situația forțelor aeriene cubaneze s-a deteriorat rapid, din cauza lipsei pieselor de schimb din Statele Unite ale Americii. Forțele lui Batista au răspuns într-un final cu un atac asupra munților, denumit Operațiunea Verano (rebelii au denumit atacul "la Ofensiva"). Armata a trimis 12
Revoluția Cubaneză () [Corola-website/Science/322133_a_323462]
-
dirijate spre suprafața apei printr-o duză inelară așezată la periferia navei. Perna de aer are grosimi de 0,5-5 m, funcție de tonajul navei, viteză, suprafața de glisare etc. Deplasarea pe orizontală se obține printr-un sistem propulsor cu elice aeriană, sau cu un sistem de propulsie reactiv cu jet. Viteza unei astfel de nave poate fi de 100-200 km/h. Navele cu pernă de aer prezintă avantaje multiple cum ar fi viteză mare de deplasare, rezistență și consum mic de
Pernopter () [Corola-website/Science/322149_a_323478]
-
care a traversat Canalul Mânecii a fost nava SR.N 4. Cursa inaugurală a avut loc la 1 august 1968. Nava avea o lungime de 40 m, lățime de 23,4 m și o înălțime deasupra apei de 12 m. Elicele aeriene situate în cele patru colțuri ale puntepunții, activate de patru turbine de câte 3500 CP, asigurau o viteză de 135 km/h. La viteză maximă nava se ridica 1 m deasupra apei. Traversarea canalului s-a făcut în 35 de
Pernopter () [Corola-website/Science/322149_a_323478]
-
creștin pro-israelian în Liban, întrucât se știa că Bashir dorea să înlăture OEP și refugiații palestinieni de pe teritoriul țării. La 10 iulie 1981, au izbucnit violențe în Libanul de Sud și în Israelul de Nord. Israelul și-a reluat atacurile aeriene după ce OEP a început să tragă proiectile de artilerie către Israel. La 17 iulie, Forțele Aeriene Israeliene au lansat un atac masiv asupra infrastructurii OEP din centrul Beirutului, atac soldat cu moartea a circa trei sute de persoane și rănirea a
Războiul din Liban din 1982 () [Corola-website/Science/322146_a_323475]
-
de pe teritoriul țării. La 10 iulie 1981, au izbucnit violențe în Libanul de Sud și în Israelul de Nord. Israelul și-a reluat atacurile aeriene după ce OEP a început să tragă proiectile de artilerie către Israel. La 17 iulie, Forțele Aeriene Israeliene au lansat un atac masiv asupra infrastructurii OEP din centrul Beirutului, atac soldat cu moartea a circa trei sute de persoane și rănirea a alte opt sute, multe dintre victime fiind civile. Armata israeliană a atacat pozițiile OEP din Libanul de
Războiul din Liban din 1982 () [Corola-website/Science/322146_a_323475]
-
Israelul ar putea, la cea mai mică provocare, să declanșeze un război împotriva Libanului. La 21 aprilie 1982, după ce o mină antipersonal a ucis un ofițer israelian care vizita o poziție de artilerie a Armatei Sud-Libaneze din Taibe, Liban, Forțele Aeriene Israeliene au atacat orașul de coastă Damour, aflat sub control palestinian, și au ucis 23 de persoane. La 9 mai, avioanele israeliene au început să atace din nou ținte din Liban. În aceeași zi, UNIFIL a observat tiruri de rachete
Războiul din Liban din 1982 () [Corola-website/Science/322146_a_323475]
-
în localități. General-maiorul ghanez Erskine, șef al statului major al UNTSO a raportat secretarului general și Consiliului de Securitate al ONU (S/14789, S/15194) că între august 1981 și mai 1982, inclusiv, au existat 2096 de încălcări ale spațiului aerian libanez și 652 de încălcări ale apelor teritoriale libaneze. Au existat peste 240 de atacuri ale OEP asupra țintelor israeliene, iar Israelul le-a considerat încălcări ale acordului de încetare a focului. Libertatea de mișcare a personalului UNIFIL și a
Războiul din Liban din 1982 () [Corola-website/Science/322146_a_323475]
-
fost împușcat și rănit grav la Londra de teroriști din organizația Abu Nidal. OEP a negat complicitatea în acest atac, dar Israelul, pus în fața intensificării atacurilor împotriva intereselor sale atât din țară cât și din străinătate, a răspuns cu atacuri aeriene și de artilerie împotriva țintelor OEP din Liban. OEP a răspuns trăgând cu rachete înspre nordul Israelului cauzând pagube considerabile și câteva pierderi de vieți omenești. La 4 iunie, cabinetul israelian a hotărât să răspundă ferm la aceste provocări și
Războiul din Liban din 1982 () [Corola-website/Science/322146_a_323475]
-
Sud într-o ofensivă triplă. Au capturat poziții strategice în toată țara, unele dintre cele mai grele lupte având loc la castelul Beaufort, la Nabatieh, și în orașul Jezzine aflat sub control sirian. Într-o tentativă de a obține supremația aeriană și o mai mare libertate de mișcare, Forțele Aeriene Israeliene au lansat Operațiunea Coropișnița 19. În cursul acestei operațiuni, Forțele Aeriene Israeliene au obținut o victorie clară în fața sirienilor, doborând 29 de avioane siriene și distrugând între 17 și 19
Războiul din Liban din 1982 () [Corola-website/Science/322146_a_323475]
-
în toată țara, unele dintre cele mai grele lupte având loc la castelul Beaufort, la Nabatieh, și în orașul Jezzine aflat sub control sirian. Într-o tentativă de a obține supremația aeriană și o mai mare libertate de mișcare, Forțele Aeriene Israeliene au lansat Operațiunea Coropișnița 19. În cursul acestei operațiuni, Forțele Aeriene Israeliene au obținut o victorie clară în fața sirienilor, doborând 29 de avioane siriene și distrugând între 17 și 19 baterii siriene antiaeriene, fără să sufere pierderi în luptele
Războiul din Liban din 1982 () [Corola-website/Science/322146_a_323475]
-
castelul Beaufort, la Nabatieh, și în orașul Jezzine aflat sub control sirian. Într-o tentativă de a obține supremația aeriană și o mai mare libertate de mișcare, Forțele Aeriene Israeliene au lansat Operațiunea Coropișnița 19. În cursul acestei operațiuni, Forțele Aeriene Israeliene au obținut o victorie clară în fața sirienilor, doborând 29 de avioane siriene și distrugând între 17 și 19 baterii siriene antiaeriene, fără să sufere pierderi în luptele aer-aer. Un singur A-4 Skyhawk a fost pierdut din cauza tirului antiaerian
Războiul din Liban din 1982 () [Corola-website/Science/322146_a_323475]
-
atât membri OEP cât și civili. Trupele israeliene au capturat Aeroportul Beirut și câteva suburbii ale orașului. Sovieticii au fost atât de tulburați de pierderile uriașe suferite de aliații lor încât l-au trimus pe secundul șefului forțelor de apărare aeriană în Siria pentru a examina cum de au putut câștiga israelienii în acest fel. Forțele Aeriene Israeliene au efectuat și atacuri la sol, distrugând majoritatea bateriilor antiaeriene siriene staționate în Liban. Avioanele Cobra au distrus zeci de blindate siriene, inclusiv
Războiul din Liban din 1982 () [Corola-website/Science/322146_a_323475]
-
orașului. Sovieticii au fost atât de tulburați de pierderile uriașe suferite de aliații lor încât l-au trimus pe secundul șefului forțelor de apărare aeriană în Siria pentru a examina cum de au putut câștiga israelienii în acest fel. Forțele Aeriene Israeliene au efectuat și atacuri la sol, distrugând majoritatea bateriilor antiaeriene siriene staționate în Liban. Avioanele Cobra au distrus zeci de blindate siriene, inclusiv unele tancuri moderne sovietice T-72. Acest conflict a fost locul debutului în luptă al tancului
Războiul din Liban din 1982 () [Corola-website/Science/322146_a_323475]
-
ocupate și invadate de trupele japoneze. Acestea au fost doar o parte din teritoriul continental al Statelor Unite ocupat de inamic în timpul războiului. Recuperarea lor a devenit o chestiune de mândrie națională. La 3 iunie 1942, japonezii au lansat un atac aerian asupra Dutch Harbor, o bază navală SUA pe insula Unalaska, dar au fost reperați de către forțele americane. Câteva zile mai târziu, japonezii au aterizat pe insulele Kiska și Attu, iar apoi au copleșit săteni din Attu. Sătenii au fost luați
Istoria statului Alaska () [Corola-website/Science/322139_a_323468]
-
evrei etiopieni să emigreze în Israel"). În perioada foametei din Etiopia (1984-1985) mii de musulmani, creștini și evrei din Etiopia și Sudan s-au refugiat în „lagăre de înfometați”. În perioada noiembrie 1984 și ianuarie 1985 au fost aduși pe cale aeriană, cu avioanele societății israeliene El Al, circa 8.000 de evrei etiopieni ("falasha") din aceste lagăre în Israel. Transporturile aeriene secrete s-au făcut cu aprobarea tacită a Sudanului, stat musulman care se află - oficial - în stare de război cu
Operațiunea Moise () [Corola-website/Science/322211_a_323540]
-
și Sudan s-au refugiat în „lagăre de înfometați”. În perioada noiembrie 1984 și ianuarie 1985 au fost aduși pe cale aeriană, cu avioanele societății israeliene El Al, circa 8.000 de evrei etiopieni ("falasha") din aceste lagăre în Israel. Transporturile aeriene secrete s-au făcut cu aprobarea tacită a Sudanului, stat musulman care se află - oficial - în stare de război cu Israelul. În drumul spre locurile de adunare, în lungul marș făcut pe jos, prin zone cu populație ostilă și înarmată
Operațiunea Moise () [Corola-website/Science/322211_a_323540]
-
indica faptul că Saeed al-Ghamdi, care a fost de asemenea antrenat în simulatoare de zbor, ar fi putut fi pilotul sau copilotul. Doi dintre deturnători au fost auziți strigându-l pe pilot “Saeed”. Vocea pilotului a fost auzită de către controlul aerian, spunându-le pasagerilor să rămână la locul lor. La ora 09:39, pilotul a anunțat: “Aici căpitanul. Vă rog să rămâneți la locurile voastre. Este o bombă în avion și se merge înapoi către aeroport, și cererile noastre [neinteligibil]. Vă
Ziad Jarrah () [Corola-website/Science/322238_a_323567]
-
care făceau parte din Mossad au fugit fără urmă,alături de alți 14 agenți suspectați pentru a fi implicați în operațiune. Trei din cei opt teroriști care au executat masacrul de la München au supraviețuit încercării de salvare a operațiunii la baza aeriană FA¼rstenfeldbruck și au fost luați în custodia germană. Jamal Al-Gashey, Adnan Al-Gashey și Mohammed Safady au fot eliberați câteva săptămâni mai târziu după ce teroriștii din avionul Luftansa zborul LH-615 au cerut eliberarea lor din custodia germaniei de vest. S-a
Operațiunea Mânia lui Dumnezeu () [Corola-website/Science/322246_a_323575]
-
la 7 aprilie 1921. Ceremonia a fost efectuată de către Eugenio Pacelli (mai târziu a devenit Papa Pius al XII-lea). La scurt timp după Conferința Navală de la Washington din 1922, el a făcut o declarație în ceea ce privește posibila interzicere a bombardamentele aeriene, gazelor otrăvitoare, blocade maritime și arme cu rază lungă, învinuindu-le că au cauzat majoritatea victimelor în rândul civililor din timpul ultimului război. De asemenea, el a pledat pentru participarea Germaniei la viitoarele conferințe de pace și a respins blamarea
Rupert, Prinț Moștenitor al Bavariei () [Corola-website/Science/322315_a_323644]