67,494 matches
-
deci), o a doua scrisoare pierdută și niște cărți pe adresa nouă incompletă, deci falsă. Soarta, ce să-i faci? Și acum mi se pare că erau niște scrisori grozave (așa cum se Întâmplă totdeauna când pierzi ceva). Ce-mi mai amintesc din ele e doar o frază despre legea lui Ohm, din fizică, transformată În legea lui Om: un om drag este cel care lasă În urmă mai multă absență decât a Însemnat prezența lui... Mai multă singurătate decât Înlocuia existența
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
n-ar fi bănuit că destinul venea spre el cu aceeași grabă. Mi se mai Întâmplă, uneori, dimineața, să-i aștept telefonul care să anunțe apariția vreunui nou disc, a unei cărți sau a unui film ce merită interesul. Mi-amintesc unele din frazele sale scăpate neatent, altele Îndelung cântărite. Îl văd, parcă, plimbându-se nerăbdător În fața librăriei unde ne Întâlneam aproape zilnic. Acaparat de atâtea ale cotidianului, avea un fel inimitabil de a se abstrage totuși din zona prea Încărcată
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pagini, dar rândurile se aștern străine În fața ochilor mei. Ele nu-mi aparțin, știu că altele sunt cărțile pe care visam să le scriu”. Pe autorul și prietenul atâtor cărți emoționante Îl regăsesc Întreg În această sfâșietoare pagină. Mi-am amintit de zăpadă se numește povestirea și volumul din care am citat. Bucuria zăpezii este legată, Într-adevăr, de ziua În care Sorin Împlinea zece, optsprezece, douăzeci și nouă, patruzeci și nouă de ani... ca și de ziua când n-a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pe care, prin grija prietenilor de la Editura Cartea Românească, a mai apucat să-l răsfoiască, proaspăt ieșit de sub tipar - sunt câteva notații, „În căutarea lui Cehov”, care spun, poate, cum ar fi dorit Sorin Titel să-i fie receptate cărțile. Amintindu-și prima sa lectură, „teribil de mediocră”, din Cehov, dar și de un extraordinar spectacol-vodevil pe care, ca profesor, l-a montat cu elevii unui liceu din Banat, lectorul-scriitor atrage atenția asupra „prefăcătoriei savante și foarte subtile” ascunse sub aparența
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
strivite În malaxorul realului, cărțile Încă sfidează și speră, când cei care le scriu nu o mai pot face. Ba și „răscumpără”, totuși... ceea ce a fost și ceea ce n-a putut fi. Gândind la zăpada ce va să vină, ne amintim că Sorin, În amintirea noastră și În cărțile sale, rămâne viu și Împlinește În iarna, cum va fi să fie a anului 1985, doar 50 de ani!... (Din volumul Sorin Titel, publicat de Caiete critice, nr. 1-2/1984, supliment al
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
știau ce trebuie știut”. * Câteva zile după acest semnificativ ultim moment, deja după Înmormântare, aveam să ne regăsim, În casa și familia Titel, câțiva dintre prietenii lui Sorin În deceniile național-socialismului bizantin de tip Scornicești. În afară de Raicu și Sonia, mi-amintesc că se aflau la masa funerară Katy și Virgil Duda, Doina și Valeriu Cristea, Ileana Mălăncioiu. Amintirea celui dispărut pe neașteptate dintre noi persista. Nu cred că aveam imagini divergente despre cel care fusese și mai era, Între noi, Sorin
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
sub care nu era greu de ghicit ipocrizia și interesul cinic imediat. Sorin refuza spontan, fără reținere, fandoseala „intelectuală”, disprețul față de omul simplu, „condamnat”, pasămite, să nu Înțeleagă Înaltele „idealuri”, limbajul „superior”. Mă simt și azi reconfortat, mărturisesc, să-mi amintesc rapiditatea scârbită cu care Sorin evalua orice caricaturi simandicoase, oricât de simandicoase. Nu mi-am putut refuza, recunosc, În acești ani de când nu-l mai puteam auzi și citi și vedea, virtuala sa solidaritate În nefericitele „dezbateri” bucureștene de care
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
refuza, recunosc, În acești ani de când nu-l mai puteam auzi și citi și vedea, virtuala sa solidaritate În nefericitele „dezbateri” bucureștene de care, deși aflat deja la o salubră distanță, nu am știut să mă feresc. Destul să-mi amintesc În ce fel distribuia admirația și sarcasmul chiar față de unii dintre colegii săi de redacție, pentru a Înțelege, fără greșeală, unde, de ce și cum s-ar fi situat, acum. Sorin dispunea de un inatacabil bun-simț, de un sănătos și alert
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
să reziști”... repeta surdina barbară. Umflat și absent, pe catafalc, vinețiu, fardat, zeul frumos din urmă cu douăzeci de ani Încheia prin moartea sa o Întreagă epocă din care, marginal, la marginea mlaștinii, făcusem, totuși, și eu parte. Mi-l aminteam Îngenunchind În fața unui metru de lemn, de croitorie, În casa unui prieten al meu, Înălțând un improvizat imn superb ordinii altor vremuri. Sau la Mogoșoaia, la o masă vecină, hipnotizând prin fonetica monologului magic o parteneră tânără, cu un chip
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
bilet de cinematograf și pe care o iubise ca pe un fel de avatar purificat al doamnei doctor actuale ajunge să admire, mai târziu, un zootehnician și urmarea este că o boală Îngrozitoare o desfigurează, chipul ei ciuruit de pustule amintind materii alimentare: „urme de bulion și albuș și zer” (330). În sfârșit, În cel de al treilea epilog, eroul se resimte de efectele alimentației excesive și totuși „consumă exagerat, sfidând prescripțiile medicale” (344). Am impresia că paginile 124-137 (mama eroului
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
care s-a hrănit și În anii strămutării creația sa epică originală și importantă. Scriitorul și-a continuat munca „În pofida” a tot, cum spunea Thomas Mann despre eroul său Aschenbach, și nu este singura racordare la marele german, dacă ne amintim că acesta considera „spiritul epic - spiritul ironiei”, ceea ce proza lui Duda confirma atât de convingător. Neobișnuita forță interioară, amploarea și profunzimea talentului său merită, cu siguranță, un mai vast omagiu decât i-l putem aduce noi astăzi, aici. Deceniile deloc
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Reluatul exercițiu oniric cu hireoglifele mă conecta, de data asta prin noul prieten, de alți potențiali interlocutori. Lucian Raicu, fratele său, avea să devină, de altfel, curând un prieten apropiat și adorat. Din acea primă perioadă a dialogului nostru Îmi amintesc și acum o senină noapte de primăvară În gara Ploiești-Sud. Mă Întorceam dintr-una din frecventele escapade În capitală și când am ieșit de pe peron am stat o vreme năucit sub magia cerului Înstelat de aprilie. Când m-am trezit
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
adevăratului prieten, de ieri și de azi! Am căutat printre hârtii vechi să găsesc vreunul dintre biletele pe care mi le scrisese de-a lungul anilor. De pildă, extraordinara pagină așternută În graba entuziasmului după lectura Captivilor, În care, Îmi aminteam, vorbea, folosind un citat din carte, despre felul cum urcam, fiecare, „dealul unei noi dimineți”. Nu l-am găsit. Am găsit, Însă, transcris Într-o pagină de jurnal, lungul toast pe care Îl citise În seara În care Îmi sărbătorea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
vis, sau interzisă inocență păgână, pătimașă: „Respir adânc. Stau nemișcată. Vreau/ Încerc/ să Îmi Închipui ce n-am trăit: Grădina cu polenuri/ sau pur și simplu plăcerea matinală de-a mă trezi de-a fi” ( Există mecanismul funcționând). Și: „Îmi amintesc uneori (cu efort) iarba de-afară de-acasă iarba din Grădina cu mere” (Mama cu pruncul). Autodefinirea devine tot mai drastică, pe măsură ce cunoașterea potențează Învrăjbita autocunoaștere: „Eu sunt străin. Străinul ce-și scoate/ ca pe un câine În lesă/ corpul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Petreu Însăși. Iritabile sunt sufletele omenești, Într-adevăr, cum spune Caragiale (și consimte Marta Petreu), la... „atingerea naturii”. Arta Însăși ar putea fi văzută, În definitiv, ca o consecință a acestei iritabilități devenite creatoare. „Toți suntem iritabili, puțini sunt expresivi”, amintea marele Caragiale. Inteligenta sa admiratoare de astăzi este, cu siguranță, una dintre cele mai expresive personalități literare ale României actuale... * Un extraordinar fragment memorialistic despre tatăl ei, publicat În Apostrof, anunță, s-ar zice, viitoare surprize deloc surprinzătoare În scrisul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
traumatic. Printre altele, am părăsit nu doar bibliotecile și librăriile bucureștene, ci și cărțile adunate, cu sârg și drag, În propria bibliotecă. Plecarea m-a deposedat și de numeroase pagini ale unor incipiente proiecte epice, dintre care nu-mi mai amintesc decât o nuvelă „medievală” și „orientală” pentru care adunasem sumedenie de vechi epistole de arhivă care Îmi păruseră extraordinare. Am lăsat În urmă și amintiri și sute de plicuri cu epistole și cu ciorne de proiecte literare, nu doar părinți
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și oase de animale carbonizate. Teea Iancu a fugit de acasă, doarme pe la prieteni și pe la rude, temându-se de repetarea agresiunii. Comentariile - cum se spune În astfel de cazuri - sunt de prisos. Încheiem deci aici, nu Însă Înainte de a aminti - pentru cei ce-au uitat - că trăim Într-o societate guvernată de legi. Care legi nu se discută, nu se propovăduiesc, ci se aplică. Ilie Purcaru P.S. Tot În legătură cu cruzimea nesancționată (deși legea prevede expres sancțiuni) la adresa naturii, a animalelor
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de diagnostic al Inspectoratului sanitar veterinar al Județului Gorj. Că otrăvitorul sau otrăvitorii au rămas până astăzi „persoane necunoscute”, nu asta vrem să discutăm aici. Mai sunt, din nefericire, infracțiuni ai căror autori sunt descoperiți mai greu. Ceea ce vrem să amintim aici este obligația, stipulată de Legea presei, ca sesizările și semnalele noastre critice să primească din partea celor vizați un răspuns, În termen de cel mult 30 de zile. De la apariția articolului nostru au trecut 75, dar răspunsul Încă Întârzie. Un
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
condescendență despre unii disidenți, neascunzându-și, de pildă, suspiciunile față de un poet și eseist care tocmai ieșise din arena confruntărilor politice și cu care presupuneam că avea relații cordiale. „Poeții... cât pot ei aștepta Gloria? «Mic tratat de glorie», ți-amintești? E clar, vrea puțin zgomot. Gălăgia te acreditează, exiști. Vrea să ajungă În Vest, probabil.” Sugera că rebelul vrea să plece cu o coroniță sau să dobândească acolo una care să Înmugurească, transplantată, și acasă. Era sarcastic fără răutate, mai
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
care se interesa de unde să procure mai ieftin alimentele pentru pachetele de trimis acasă familiei. În timpul scurtei șederi la Berlin, Bănulescu a frecventat zilnic poșta, de unde expedia mereu noi colete de trebuință celor de acasă. Nu puteam să nu-mi amintesc fabuloasa dimineață din urmă cu doar un an, când, plecând Împreună de la Uniune, m-am trezit pe la Piața Palatului cu următoarea Întrebare din partea Însoțitorului: - De ce nu Împrumuți bani de la Fond, domnule? Ștefan Bănulescu era Într-o poziție de conducere la
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de tutela Direcției Presei. Dacă drăgălașa noastră amică numită România Mare m-a calificat, brutal și imprevizibil, drept „trădător”, „Domnul Gunoi”, „Piticul de la Ierusalim”, presa mai subtilă și mai democratică a găsit, firește, expresii mai subtile și mai variate. Am amintit aceste mizerii care nu Își au, de fapt, locul În aceste rânduri de gratitudine și afecțiune, doar pentru că erau, inevitabil, reactivate În amintire de titlul și de conținutul textului Dvs. recent. Vă scriu ca să Însoțesc prin câteva stinghere vorbe emoționate
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cu care autorul debutează În spațiul cultural german, prezentarea editurii Steidl din Göttingen continuă subliniind apropierile care au fost făcute de către criticii literari Între proza lui Manea și aceea a unui Musil sau Malcolm Lowry. Informațiile publicate de editura Steidl amintesc de asemenea că prozatorul român se află la ora actuală În Germania Federală cu o bursă a Academiei de Arte din Berlin, În cadrul programului ei de schimburi culturale, unde, după informațiile noastre, urmează să rămână până În ianuarie 1988. Revista israeliană
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
au scris despre mine, dar de Întâlnit l-am Întâlnit rareori. Corespondența a suplinit, parțial, lacuna. Efect al exilului, nu mi-au rămas de la el totuși decât câteva scrisori, dintre care doar una din perioada când trăiam În România. Îmi amintesc o fermecătoare seară petrecută la Cluj, În apartamentul soților Petrescu. Prezent mai era, dacă nu mă Înșel, Mircea Martin, dar prezentă era, mai ales, Ioana Petrescu, care m-a fascinat instantaneu prin neverosimila forță de „vătuire” care, În loc de a le
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
aceea În care mi-am prezentat scrisoarea de demisie de la Centrul Cultural din New York; nu vreau să credeți că am uitat sau că am ajuns să minimalizez motivele care m-au determinat să iau o astfel de decizie. Dimpotrivă, Îmi amintesc prea bine starea de spirit În care mă aflam atunci. Ceea ce Îmi reproșez, totuși, este că nu am avut tăria să mă măsor cu obstacolele; am pierdut, În felul acesta, 1. o bătălie pe care n-aș fi avut dreptul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
menținut o relație mai curând fragmentară și Întâmplătoare, cum regret că nu mi-au rămas decât câteva epistole dintre cele, nu prea multe, pe care mi le-a adresat. Ne-am văzut doar de câteva ori În București, mi-l amintesc În modestul său bârlog cărturăresc din Germania oferindu-mi o Înghețată, cam asta e tot. M-am gândit, Însă, adesea, mai ales În ultimii ani, la exemplaritatea cazului său și la ceea ce acest caz relevă În relația cu mediul cultural
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]