65,481 matches
-
să plecăm, mama ne roagă să mai zăbovim un pic ca să ne dea colaci calzi pentru drum. Parcă mă zorea ceva sau cineva să plec cât mai repede și-i spun mamei că voi găsi colacii, când ne-om întoarce acasă. Apoi, același drum cunoscut spre Bârlad, cu un vânt tăios și rece în față și o fulguială ce anunța iarna. Așa am ajuns la Bârlad pe drumul știut și am mers la director acasă, fiindcă locuia în imediata vecinătate a
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
găsi colacii, când ne-om întoarce acasă. Apoi, același drum cunoscut spre Bârlad, cu un vânt tăios și rece în față și o fulguială ce anunța iarna. Așa am ajuns la Bârlad pe drumul știut și am mers la director acasă, fiindcă locuia în imediata vecinătate a școlii. Paul Constantinescu ne-a spus că, fiind sărbătoare, nu va veni la școală, dar că ne primește în ziua următoare, la ora zece. Revenim la școală și pe loc hotărâm... să nu mai
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
fi putut ajunge subofițer. Ironia sorții!... Vara trecută refuzasem să merg la un liceu militar și să ajung ofițer de carieră, iar acum ne mulțumeam cu puținul oarecum probabil ce mi s-ar fi oferit mai târziu. Tata pleacă bucuros acasă, îmi lasă ceva bani de cheltuială și mai cumpără și ceva lucruri trebuitoare familiei, iar eu pornesc cu maximum de forță să recuperez timpul pierdut cu vacanța forțată de o lună, pe care involuntar o luasem. Dau toate tezele restante
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
la învățătură. În clasa a IV-a la literatura universală am avut ca profesor pe venerabilul Paul Constantinescu, vechea mea cunoștință protectoare. Încă din prima oră, când ne-a făcut cunoscut programul de studiu pe tot anul, m-a luat acasă la el în vecinătatea școlii și mi-a arătat marea lui bibliotecă. Cărți multe și valoroase, adevărate comori, numai bune de citit pentru unul ca mine! Mi-a atras atenția asupra unui raft special cu operele ce trebuiau studiate în
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
încât Niculae Stoica, băiețașul de 11 ani atunci, obținea rezultate mult mai bune decât colegul lui de bancă. L-am îndrăgit pe acest băiat sprinten la minte, fiindcă în el mă vedeam pe mine, cel înstrăinat din clasa I. Scriind acasă părinților că-l ajut, la vacanța de Paști i-am cunoscut tatăl, care m-a invitat pentru vara lui 1936 în satul lui Badea Cârțan. Ca pasionat de istorie, m-a preocupat în mod deosebit lupta românilor din Transilvania cu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mergeam la culcare în camera de oaspeți. După o săptămână de la sosirea mea, dimineața, la ora plecării la muncă, cineva îl anunță pe „Nea Vasile”, gazda mea, că tovarășul lui de muncă e bolnav și că va trebui să rămână acasă. Gazda mea e nemulțumită că și-a pierdut rostul la treabă pentru ziua aceea. Cum auzisem toată discuția, îi spun că eu îi voi fi tovarășul de muncă pentru ziua respectivă. Cu greu, cu foarte mare greutate, a admis ca
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
voi fi tovarășul de muncă pentru ziua respectivă. Cu greu, cu foarte mare greutate, a admis ca eu, domnul sosit în vizită, să muncesc cot la cot cu el. Mergem sus la locul de muncă. Antrenamentul fizic la munca de acasă și cei 20 de ani ai mei m-au ajutat să țin pasul față de gazdă și de tovarășii lui de muncă. Și eu și gazda mea am lucrat cu spor, chiar peste cele mai optimiste așteptări. O săptămână de muncă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
chiar foarte bune la adresa mea și mi-am dat seama că nu mi-a purtat ranchiună pentru cele întâmplate la începutul stagiului meu. Plec la Bacău, susțin examenul de absolvire și sunt declarat reușit, apoi la 1 noiembrie 1938 sosesc acasă, mulțumit că trecusem cu bine acest prim an de militărie din viața mea. După câteva zile în care-mi mai găsesc de lucru în gospodăria părintească, la culesul ultimilor struguri, mă bucur de atmosfera caldă din familie și am multe
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
pe această temă. Vine fatidicul 30 august 1940, cu sfârtecarea unei părți din Transilvania. Plecarea mea se precipită. Cer Mariei să-mi permită să-i scriu. Acceptă. Plec grăbit spre Priponeștii mei și nu reușesc să iau o hotărâre. Ajuns acasă, îi găsesc pe ai mei și mai neliniștiți de mersul evenimentelor. Spre a-mi consuma energia și timpul, construiesc pentru ai mei o pivniță în toată legea. Scriu o lungă scrisoare Mariei, o expediez și pe aripile lui „Amor” plec
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
ca orice părinte, nu înțelege cum a putut fata lui să-și încredințeze soarta în mâinile unui om străin, abia cunoscut la un drum lung. Am rămas două zile, la Buzău, apoi m-am îndreptat îngrijorat spre ai mei. Ajung acasă înarmat doar cu o fotografie a celei care-și legase soarta de a mea. Părinții se uită la fotografie, mama sărută chipul din poză al viitoarei ei nurori și ne urează tot ce se poate mai bun. Cât de nesigure
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
extrem de tulburi, bănuiam că voi fi din nou concentrat. Între mine și aleasa inimii urmează un lung șir de scrisori cum numai cei aflați în această situație își pot scrie!... Neavând siguranța rămânerii pe postul ocupat, ne înțelegem să scrie acasă, la Priponești, nu la Băcani. La 20 octombrie are loc un cutremur de mică intensitate, ca o prevestire sinistră a cutremurului catastrofal din 10 noiembrie 1940! De parcă atrocitățile săvârșite în teritoriile smulse din trupul țării și alte atrocități săvârșite de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
și eu la Priponești. Colegul refuză să meargă în asemenea condiții fiindcă uniforma de ofițer nu-i permitea acest lucru - de parcă l-ar fi văzut cineva în miez de noapte. Păcatul lui, săracul! Cu trenul de marfă reușesc să fiu acasă în jurul orei două noaptea. Găsesc două scrisori de toată frumusețea, le savurez și apoi mănânc din bunătățile pregătite de mama. În acest fel, obosit și fericit de veștile primite, mă culc cu o oră înaintea sinistrului cutremur. În prima fază
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
cu pământul. Sărmană Țară!, greu ai pătimit și câte mari nenorociri aveau să mai vină peste Tine! Cât despre mine, impulsul meu nestăvilit de a citi scrisorile alesei inimii mele mă salvase, ca un adevărat înger păzitor! Cât am stat acasă în ziua cutremurului, am scris cu îngrijorare mare o lungă scrisoare pentru aleasa mea, știind că locuia la etajul școlii aflată lângă stația Ploiești Sud. La o săptămână am aflat că nu se afla în școală în acea noapte, fiind
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
o ședință legionară. Tăcere deplină la sosirea noastră. Primarul cere soției să-mi aducă cele două scrisori, în posesia cărora intru în 2-3 minute. Cu mulțumiri și un lapidar „Bună seara”, părăsesc încăperea slab luminată și cu nerăbdare tinerească ajung acasă, la ai mei. Aceeași primire caldă, din partea părinților. Nerăbdător, parcurg conținutul celor două misive, mănânc bunătăți oferite de mama, mai discutăm puțin și apoi un somn odihnitor, legănat de vise. În ziua următoare am scris o lungă scrisoare de răspuns
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
la Priponeștii mei, în care stăruia îngrijorarea maximă, mai ales a celor peste două sute de familii, care aveau măcar un ostaș sub arme. Amândoi frații eram militari. La vederea mea, mama plânge de bucurie că are măcar unul din băieți acasă... Numai mamă să nu fii în asemenea momente! Pe șoseaua Tecuci-Bârlad de lângă satul meu treceau mereu trupe și materiale pentru front. Discut cu tata despre soarta războiului. El are părerea lui fixă că „Rusia nu poate fi învinsă și Hitler
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
vizita unui inspector școlar care a venit de mi-a adus ordinul de mobilizare. Mă despart cu greu de școlarii mei, pe care-i las cu inspectorul respectiv. Parcă văd și acum privirile școlarilor rămași cu lacrimi în ochi! Sosesc acasă îngândurat, ceva mai devreme, soția observă norii din privirea mea! Iarnă grea, ger strașnic, frig în casă și chiar în inimile noastre! I-am spus soției să fie încrezătoare că totul va fi bine până la urmă. În acea noapte a
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
zilnic ordinul de deplasare a regimentului spre Est, cu foarte mare greutate mi se acordă alte 10 zile, mă prezint la examen și-l iau cu o medie de peste opt. Revin în dispozitiv și la începutul lui octombrie primesc de acasă o valiză cu obiecte călduroase pentru iarna pe care o așteptam. Eram bucuros de ceea ce primisem, dar în același timp mă gândeam că nu voi avea timp să mă folosesc de aceste obiecte călduroase. Un sentiment asemănător am mai avut
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
și 15 martie 1944 sunt trimis în concediu. La noi era încă liniște, în timp ce în zilele următoare frontul se stabilizează pe linia Chișinău-Iași. În ajunul plecării merg la un cantonament provizoriu și vreau să fac o baie, să ajung curat acasă. Ordonanța face totul folosind albia de rufe a gospodinei respective. Cum râia era un fenomen aproape general la populația civilă, prin baia făcută mă capăt cu o râie în toată regula. Până dimineața eram ciucure de râie, fapt ce mă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
ar fi făcut praf și pulbere! Doream să intrăm chiar și într-o gaură de șarpe dacă ar fi fost una pe acolo! N-au tras, așa cum ne așteptam, dar au lansat puzderie de fluturași cu scris românesc: „Români, mergeți acasă că venim după voi. Separați-vă de coloanele germane”. Scurt și cuprinzător. La ora aceea știam că se vor ține de cuvânt! Ajung la batalion cu doi oameni lipsă, rămași epuizați la marginea drumului de retragere. La puține ore după
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
care, în final, nu este decât o mică piesă al unui uriaș angrenaj ce macină și distruge totul în jurul său!... În Duminica Floriilor mă întâlnesc cu cumnatul meu - aflat la o unitate vecină cu noi. Îi aduc vești proaspete de acasă, îi spun că are o fetiță de aproape două luni, că eu i-am fost naș de botez și alte vești din sat. Ajungem la prima zi de Paști. În acea seară străjuiam la hotar și ne gândeam la ce
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
că poate... totul va fi bine până la urmă. Un consătean aflat și el rănit în spital pleacă spre casă și mă întreabă ce răspuns să ducă la ai mei. Abia recunoscându l, i-am spus cam ce ar putea transmite acasă și cer o foaie de hârtie, creion, fixez hârtia pe noptieră și scriu aproximativ aceste cuvinte: „Dragii mei, mă aflu la spitalul din Galați cu o ușoară rană la mâna stângă. În cel mai rău caz risc să pierd degetul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
spitalului era un du-te-vino intens în ambele sensuri. Deodată zăresc un cap, de la nas în sus și o căciulă ce semăna cu a tatălui meu. Cobor încet și merg spre poartă, în timp ce sunt anunțat că cineva mi-a venit de acasă, ca pe vremea când eram elev normalist la Bârlad, îl văd apoi pe tata scrutând atent direcția din care veneam. M-a îmbrățișat cu disperare, tremurând amândoi de emoție! Venea de acasă cu atâtea bunătăți - ca după Paști, dar... iaurt
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
sunt anunțat că cineva mi-a venit de acasă, ca pe vremea când eram elev normalist la Bârlad, îl văd apoi pe tata scrutând atent direcția din care veneam. M-a îmbrățișat cu disperare, tremurând amândoi de emoție! Venea de acasă cu atâtea bunătăți - ca după Paști, dar... iaurt nu-mi adusese... Stăm pe o bancă în timp ce tata mă privește îndelung. În acel moment făceam un mare efort fizic să nu-mi vină rău și să-l alarmez și mai mult
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
cu lumina speranței în inimi și suflete! Am rămas pentru vindecarea completă în spital, în timp ce soția s-a dus la fetița ei să-i cânte dulce la ureche înainte de culcare spunându-i că tăticul ei drag se va întoarce sigur acasă!... La 20 iulie 1944 se atentează la viața lui Hitler, Germania clocotește în disperarea cauzei de mult pierdute. Armatele germane se prăbușesc, se destramă pe toate fronturile! Sfârșitul se apropie vertiginos! La jumătatea lui august părăsesc spitalul aproape complet restabilit
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
porumb și plec spre casă. Îl întreb dacă ar putea să mi mai vândă și alte cantități, deoarece încă mai am nevoie de o cantitate asemenea celei cumpărate. Omul îmi spune că-mi dă și mai mult, așa că, abia ajuns acasă, mă pregătesc să mai fac un drum. Cu bani potriviți, revin după o săptămână și iau atât cât îmi trebuia ca să ajung la recolta anului viitor. Prevederea e bună oricând. Început de an școlar, după atâția ani încrâncenați, negri și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]