67,494 matches
-
mă bucur, te fac Însă și prestigios... Cu prietenie și drag, șNegoț (Familia, nr. 1/2001) Vești de la Mircea Zaciutc "Vești de la Mircea Zaciu" Relația mea cu Mircea Zaciu și-a dobândit o specială semnificație abia prin Întrerupere. Nu-mi amintesc când și cum ne-am cunoscut, cert este că, de la un anume moment, mi-a arătat interes și amiciție, prin gesturi care, la o persoană de o vizibilă reținere, cum părea profesorul clujean, nu le puteam considera frivole. Printre acestea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
citează opiniile Irinei Livezeanu, istoric american de origine română care a publicat În SUA o carte despre „generația 27” și „anii ’30”. Doamna Livezeanu se Îndoiește de onestitatea Memoriilor lui Eliade. „Le consider lipsite de sinceritate”, spune profesoara americană. „Îmi amintesc gândind că dacă știi, de fapt, publicațiile pentru care scria, poți să-ți dai seama că scria pentru presa fascistă și antisemită; dacă le citeai Însă ca un american naiv, dacă nu le cunoșteai și el spunea « În acest segment
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
care a avut amabilitatea să mi-o dea, căci În izolarea și singurătatea mea de aici (o altfel de singurătate ca În țară, firește!) mă amăgesc cu gândul de a restabili câteva contacte cu prieteni și colegi de odinioară. Îmi amintesc cu claritate ultima noastră Întâlnire, pe Calea Victoriei, tocmai apăruse Plicul negru și exemplarul ce-mi trimiseseși s-a „rătăcit”. Intraseși la idei, era evident că un cerc ostil se strângea implacabil În jurul nostru. Pe urmă am aflat că ai plecat
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a poziției sale. „Chestiunea este cât vrei să riști, pe ce contezi În acest risc. Dinescu are jocul lui Între Înăuntru și afară. Eu nu am tipul ăsta de curaj. Deși nu-mi lipsește nici mie umorul, cred că știi.” Amintise de Dinescu, deși erau și alții implicați În confruntarea din țară, pentru că se simțea, probabil, mai Înrudit cu acesta și pentru că Dinescu ocupa, atunci, centrul imaginii care revela Vestului protestul crescut și devenit public În lunile care aveau să grăbească
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mă sufocam, pur și simplu, a fost teribil șocat și a reacționat cu furie, cum mă așteptam. Ieșirile din București le aștepta cu nerăbdare, le programa mult Înainte. În micul nostru Trabant, trupul său diform abia dacă mai Încăpea. Îmi amintesc călătoria la Țăndărei, cu Cella la volan. Toamna caldă, chiar arșiță. Porumbul cules sau cel rămas pe câmp În culoare metalică, aur ars, dens. Cer albastru perfect. Soare static, stătut, extatic. Vorbea tot timpul. Bârfe și povești. Ne opream la
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Scrisul l-a obsedat mai mult ca orice. În Viața ca o pradă povestește cum a vândut plapuma, ca și cum iarna n-ar mai exista, mulțumit cu o mie de lei, indiferent ce s-o mai Întâmpla. Mulțumit că scrie... Mi-amintesc, când era cu Nadia, dormea cu ea și cu băiatul ei de vreo zece ani În același pat. Trăiau mizer, În promiscuitate. Nu-i păsa, nu-l interesa decât scrisul... Acum câțiva ani a fost chemat la Șef, să-l
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
promiscuitate. Nu-i păsa, nu-l interesa decât scrisul... Acum câțiva ani a fost chemat la Șef, să-l facă președinte al Uniunii. De emoție, a Început să bea de dimineață. S-a făcut turtă, până la Întâlnire. Nu-și mai amintea despre audiență decât că a fost Întrebat ce vor scriitorii, care sunt problemele lor. Nu mai știu ce am spus. Știu doar că l-am Înjurat tot timpul pe Barbu», povestea. A fost chinuit și În ultimii ani. Hăituit de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În presa de scandal socialistă când Încă locuiam pe teritoriul Patriei. Reacționase de parcă ne-am fi văzut În urmă cu câteva zile sau am fi vorbit regulat la telefon, ceea ce nu se Întâmpla nici când trăiam la București. Nu-mi aminteam, de fapt, să fi vorbit vreodată la telefon! Cu perfectă naturalețe, m-a informat că, din păcate, sâmbăta dimineața era rezervată. Ocupat, până peste cap, cu multe slujbe și proiecte, nu avea alt răgaz să-și scrie cronica săptămânală. Evenimentul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
la o convorbire amicală despre prieteni și cărți, despre România și exilul românesc, despre conflictele și ciclicele regrupări În lumea literară bucureșteană, despre intrigile În care eșuaseră, după 1989, unii dintre disidenți și despre profesionalizarea lor În pamfletari. Evitam să amintim incidente care ne priveau direct. La un moment dat, mi-a relatat totuși câte ceva din zvonistica bucureșteană. S-ar fi șușotit și chiar strigat că sugerasem Fundației Soros din New York să retragă subvenția României literare, În urma publicării unor texte cu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mă uitam, zic, Îmi cerea să-l ajut, trăgeam la foi, Învârteam manivela la bormașină, ungeam cu păcură osiile căruțelor, uneori eram al doilea ciocan la nicovală când fierul era scos incandescent și moale și trebuia prelucrat repede. Îți mai amintești cum se face o potcoavă? Bogza parcă era neîncrezător și vroia să se convingă că nu fabulez. I-am descris pas cu pas cum se face potcoava de cal (cea de boi e diferită și mai puțin interesantă). Formidabil! Îți
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
În care nu mai aveam dreptul la uimire. Leon lua cu el, pe o cale ocolită, și „potcoava de cai morți”: dactilograma dialogului nostru. „El n-a vrut să audă niciodată de ideea de a pleca din locul lui”, Își amintește fiul despre tatăl său. Nici istoricul literaturii române, Leon Volovici, nu la plecare se gândise, desigur, când s-a apucat de studiul limbii și literaturii române. „Eram de-acum În anul IV la Filologie când a mai făcut o ultimă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pe stradă, chiar lângă hotel. Nu m-am simțit deloc În stare să fac pe orbul. În cele câteva minute ale Împleticitei conversații, am convenit asupra unei scurte, da, scurte Întâlniri de limpezire. A fost scurtă, Într-adevăr, și Îmi amintesc exact felul În care am rezumat fostei mele prietene ceea ce se Întâmplase. Am citit o anume stupoare În tăcerea interlocutoarei, a cărei replică nu Îmi contrazicea argumentele. În final, mi-a propus să reiau, oricât de sporadic, colaborarea. N-aș
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
unitate. El a făcut din boală Încă o temă de cercetare a existenței, atât. Blecher trăiește imobilizat pe spate, În sanatorii maritime de tuberculoză osoasă, la Berck, pe coasta franceză a Canalului Mânecii sau la Tekirghiol. Prietenul său, Sașa Pană, Își amintește: „A stat Înțepenit și Înjunghiat de durere zece ani - cu oarecari intermitențe - (imediat după bacalaureat până ce a trecut dincolo de suferință), dar mintea lui a călătorit prin cele mai ascunse tainițe, a scormonit cu Îndârjire de miner străfundurile gândului său bogat
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
era făcut pentru comunicare umană: scrisul său caută să restabilească un contact esențial, dincolo de ceea ce știa demult despre imperfecțiunea releelor noastre de comprehensiune și fără a renunța, nici țintuit, ca Într-un sicriu, pe patul de suferință. Este interesant de amintit că În 1973, când apariția la Paris a Întâmplărilor În irealitatea imediată a produs În presa franceză un interes cultural de prestigiu În jurul numelui său, editorul Maurice Nadeau a primit numeroase scrisori de la foști tovarăși de suferință ai lui Blecher
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de un realism „fantastic”, Nicolae Balotă observă că n-ar fi vorba de o literatură a mărturisirilor, ci de o criză a existenței, Georgeta Horodincă Încadrează cartea În literatura existențialistă. Într-un excelent studiu recent, tânărul critic Radu G. Țeposu amintește că orice scriere memorialistică se Întemeiază pe acel „pact referențial”, din care aflăm sau deducem detalii biografice asupra autorului sau epocii. Criticul subliniază că, departe de un asemenea demers, romanul lui Blecher vizează „realitatea ființei, și nu a prezenței empirice
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
la numeroasele patetice Întrebări amare, nu doar ale lectorului, ci și ale autorului care sunt. Un contemplativ, desigur, precum Bruno, care și-a depășit Însă „excesul de onestitate”, adică de ineficiență, păcătuind prin publicarea câtorva cărți, de care n-ar aminti dacă darul reîntâlnirii cu opera prietenului argentinian n-ar fi obligat, În cele din urmă, la critice recapitulări și exigențe. Ideile pulsând În tumultul romanelor, amestecându-se cu fantomele vociferante sau mute ale toridei vieți interioare concretizează acea „intuiție globală
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pentru care universul este oribil sau, În mod tragic, provizoriu și imperfect”, adăugând cuvintele ce ar putea fi ale tuturor admiratorilor scriitorului: „O, fratele meu... tu, cel puțin, ai Încercat”. Recitind Tunelul, Despre eroi și morminte, Îngerul tenebrelor, mi-am amintit, brusc, Într-o zi de toamnă 1983, că tânărul prieten de departe a trecut de 70 de ani. „Vei simți prezența, semnul atât de așteptat al cuiva care din altă parte aude strigătele tale”... Am Întârziat mult asupra acestor cuvinte
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
la locul care provocase răscrucea unei existențe și a atâtor altora. * Am ajuns la prânz. Viscolea, era frig. Orașul răsărea Între suliți și panglici de neon. Apartament luminos, cald. Am ieșit pe stradă, să localizez noul domiciliu. Rathenauplatz. Mi-am amintit de personajul pe care Musil l-a proiectat În marele său roman... Prim contact cu orașul. Partir, c’est bruler un peu?... * Mă interesează mai mult oamenii decât casele, mai mult străzile decât monumentele, mai mult atmosfera unui mic local
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cu timbrele decupate În cursul săptămânii. Se pregătea să plece În clipa când, nu știu de ce, fără rost, i-am Întins mâna. A părut surprins, a zâmbit. Ne-am strâns mâinile. Când era deja la ușă, s-a Întors. Își amintise, parcă, ceva. - Ați fost la Zid? N-am răspuns. - Ați văzut Zidul? a reluat el Întrebarea, mereu cu mâna pe clanță. - O, desigur... Chiar În primele zile. Pentru noi, cei din Est, este un moment special. L-am văzut de pe
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
culturale. Traseele devin Încă mai numeroase dacă alegi alternativa solitară, Încercând să legi trecut de prezent, glorioasa moștenire spirituală și fantoma ororii naziste care a dezonorat orașul, astăzi atât de dinamic În culorile sale multinaționale. În această primăvară, Îți poți aminti, de pildă, că la 15aprilie se Împlinesc 45 de ani de la moartea scriitorului Robert Musil... Cu trei ani Înaintea tragicei dispariții, Th. Mann scrisese: „Nu există nici un scriitor german În viață, a cărui glorie să-mi fie atât de certă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
-și cu sadică scrupulozitate vulnerabilitatea, retractilitatea, rușinea, lucida călătoare pe sinuoasele trasee ale interiorității speră, totuși, cu alarmantă orbire, că evenimentele imediatului nu vor penetra prea prețioasele ceruri ale spiritului... Strania dedublare cu care se urmărește, detașată, pe sine Îi amintește totuși, Îngrijorător, acel trecut În care recunoaște, acum, cu „voluptuoasă, vagă oroare”, șansa de a fi vie, vie În pustiul posibilului. Între trecutul „acela” de demult, trecutul lui leting go1, și prezentul care Începe, brusc, să-i semene existase totuși
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Îmbujoră chipul, buzele i se Înmuiară și Își dădu seama că urma să se Întâmple din nou”... Și se trezește vorbind soțului de care se credea Însoțită pentru totdeauna: „Eram infideli unul celuilalt chiar dinainte de a ne Întâlni”... Imediat apoi, amintindu-și imposibilul adevăr, mai adevărat decât cel verificabil, adaugă: „ne iubeam Înainte de a ne cunoaște”. Exaltarea fidelității, dinaintea infidelității, comandă o grăbită acțiune de recuperare și reechilibrare. „Părea că tensiunea infinită a iubirii sale trecuse brusc dincolo de prezent În acea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și impasuri ale unui model care Își epuiza, treptat, coerența și luminile, Întreținute prin mijloace rareori cucernice, silit să-și spulbere certitudinile și convențiile, deci și „centrul”, autoritatea spirituală. O autoritate care și-a compromis nu o dată premisele, dacă ne amintim că „dezbaterea intelectuală” europeană, antimodernă și antiiluministă, a produs fascismul, după ce, Într-o altă criză romantică, excesiv raționalistă și simplificatoare, produsese marxismul. Încât, nu este chiar atât de surprinzătoare „trădarea” de care s-au făcut vinovați atâția intelectuali (de la Heidegger
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
penitenciare”, Între ale căror ziduri bine păzite atâția dintre noi ne-am purtat vârstele. După Înfrângerea nazismului și prăbușirea comunismului, societatea deschisă occidentală trece la rându-i printr-o profundă criză de structură, În căutarea acelui „capitalism cu față umană”, amintind unora de primăvara pragheză care Încetase, dintr-o dată, să mai fie primăvară. Despre criza omului este vorba, până la urmă, În toate, oriunde și oricând. Omul care a creat utopiile și le-a suportat dezastrele, cel care a dinamizat pragmatic realitatea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
latul Americii și Europei, În Țara Sfântă și la Piramidele Egiptului și În Întreaga lume arabă, În Kashmir și Filipine, În Turcia, Indonezia, Tanzania. Peste tot, avertismentul apocaliptic al noului mileniu Își infiltra otrăvurile. Tremurul apei cenușii și plaja hibernală aminteau secvența dinaintea subitei expieri a pelerinului altui veac... În scenografia pustie a țărmului vinețiu Încercam să regăsesc trepiedul și năframa neagră a vechiului aparat fotografic, abandonate neantului care Închisese, brusc, ochii lui Aschenbach, Încă plini de lumina juvenilă a clipei
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]