67,494 matches
-
incitant al frazei sale, țepii ei suciți, fosforescenți, frisonul antiletargic, iradierea glacială și neagră a scrisului său mereu tânăr, gândirea sa gnomică și solitară. Am fost și eu solicitat de redacția ziarului să-l caracterizez pe ilustrul defunct. Mi-am amintit singura seară petrecută Împreună, Întrebarea pe care nu am mai apucat să i-o pun. Am Încercat, În câteva propoziții, să raportez evoluția lui Cioran la evoluția lumii contemporane, cu răscrucea care a Însemnat al doilea război mondial. Ziarul nu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și revoltei sale de tinerețe, asupra implicării lui În fascismul românesc și a declarațiilor sale scandaloase despre Hitler și Zelea Codreanu, „Căpitanul” respingătoarei Gărzi de Fier, mișcarea românească de extremă dreaptă din anii 1930, care se proclama „creștin-ortodoxă”. Li se amintea cititorilor că În 1937 el scrisese: „Nici un alt politician din zilele noastre nu inspiră o simpatie mai mare decât Hitler. Meritul lui Hitler constă În privarea națiunii sale de spiritul critic”, și că În 1940, la comemorarea iubitului său „Căpitan
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ei Îl construiseră?... „Growth”?, Întreba, imperceptibil, greierele care zumzăia, neauzit, prin gândurile est-europeanului și printre frazele americane livrate tinerilor americani. Lectura se terminase. Nu se auzea nici măcar o muscă, darmite greier. Sala amuțită. Nimeni nu părea grăbit să comenteze. Îmi aminteam școala de demult, din țara de demult și de dincolo. „Marș la loc, loază!”... tuna spre clasa amuțită Rinocerul Dascăl, urletul de fier și vorbele de fiere și fier mă micșorau, În bancă, rușinat de rușinea colegului de la tablă și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
tratându-i superficial contradicțiile, autorul pare fidel, Însă, proiectului său narativ, atribuindu-i lui Grielescu un rol minor și pitoresc, de excentrică figurație, fie ea și tenebroasă. * Cu excepția Gabrielei Adameșteanu, nimeni nu s-a simțit obligat, după cunoștința mea, să amintească sau să comenteze, măcar cu prilejul polemicilor privind Ravelstein, un alt roman al scriitorului, Iarna decanului, unde România nu este reprezentată ca pretext de conversație la și după cină, ci prin descrierea atroce a beznei totalitare În care se prăbușise
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Axa București - Chicago” din roman și cum o vedea romancierul În perioada scrierii cărții, Bellow afirma că romanul este „lipsit de scânteiere”, din cauză că a evitat să scruteze Întregul adevăr despre soție și familia acesteia. „Eram acolo cu Alexandra și Îmi amintesc cum totul s-a deteriorat din cauza ei. Relația noastră a distrus Întregul episod. Bloom m-a acuzat pentru asta, când a citit romanul. «Nu spui adevărul despre Alexandra.» Avea dreptate, nu spuneam adevărul despre ea și nici despre maică-sa
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de el, pe neașteptate, pe stradă - din nou, În Chicago, din nou, după ceremonia Nobel -, Bellow fusese bucuros să afle noutăți despre foști colegi, să afle ce s-a Întâmplat Între timp cu amicul cu care vorbea. Acesta și-a amintit și el, În cele din urmă, că ar trebui să arate o oarecare curiozitate față de interlocutor: „Și tu, Saul, ce-ai făcut Între timp? Ce profesie ai? Cum Împuști francul?”. * Prima convorbire cu Saul Bellow am avut-o, nu la
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
parțial, și ulterior. Mi s-a părut distant și stânjenit. Am presupus că, așa cum se Întâmplase deja În alte cazuri, identitatea mea românească nu era neapărat o recomandare favorabilă. Nici eseul Felix Culpa despre Mircea Eliade nu-l Înseninase, probabil, amintindu-i episoade și Întrebări nerezolvate din propria biografie. Micul dejun pe care l-am luat Împreună s-a limitat la fraze mai curând convenționale, așa că nu am făcut uz de numărul de telefon pe care mi-l dăduse la despărțire
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
anilor ’60 nu este ceea ce sperase. După câteva decenii, pregătindu-se să evoce vechea Înfruntare În povestirea He with his foot in his mouth, Bellow l-a sunat pe Leon Botstein, președintele Colegiului Bard, plângându-se că nu Își mai amintește vocea Irmei Brendeis. Leon l-a invitat la o cină specială, unde urma să fie prezentă și Irma. O seară amicală, plăcută, cu evocări amuzante la care Bellow, În final, a ținut să declare că revenise la Bard nu doar
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Bellow dacă ar opta Între Herzog și Humboldt. Între intelectualul raționalist, umanist, contemplativ, inadaptat și artistul genialoid, damnat, excesiv În toate. „Dificilă chestiune”, răspunsese, adăugând că se simte legat de ambele personaje. În 1999, În America i-am repus Întrebarea, amintindu-i Întâlnirea de la București. Am adăugat, la rându-mi, că am impresia că a devenit tot mai aproape de artist, că are o funciară neîncredere În intelectual. „Poate. Nu m-am gândit la asta. Obișnuiesc să nu mă gândesc la Întrebări
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
știrea că, după naziști, fasciști, comuniști și anticomuniști, „fundamentaliștii islamici” Își ghidează azi fanatismul invocând tot CONSPIRAȚIA. Nu a fost hotărâtoare nici contrarierea reiterată de influența pe care grandilocvența unor pasaje din falsul intitulat Protocoale (= CONSPIRAȚIA) a avut-o, cum amintește Danilo Ki½, asupra „doctorului numit Detouches, autorul pamfletului intitulat Bagatelle pour un massacre”, care este și un mare scriitor. N-ar fi singurul, din păcate. Nu m-a decis nici chiar faptul că Protocoalele au fost grabnic tipărite și difuzate
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ar trebui, poate, să vorbim, ci și despre Moarte - dușmanul nostru suprem, cum credea Canetti. Moartea spulberă, printr-o funestă clipire, omul pe care abia l-am văzut, apoi generația din care făcea parte, apoi generația următoare, care Își mai amintea de cea abia dispărută, apoi și pe aceasta. Rutina ucigașă a Naturii... un „serial killer” gata mereu să-și Împlinească rostul de a asigura „rotația” muritorilor pe Terra Incognita. Pe Paul Schuster l-am revăzut În martie 2004, la Berlin
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
2004, la Berlin. Slăbit, nervos, ca În ultimii ani, dar Îndârjit și vitalizat, ca totdeauna, de obsesii morale și politice. Provocarea, pe care creația o Întreține În haosul existenței cotidiene, Îl chinuia, fără Îndoială, În continuare, dar nu obișnuia să amintească acest subiect delicat. Un scriitor vulnerat de propriile sale tăceri și de tăcerea din jurul numelui său Întruchipează o tulburătoare ipostază a zădărniciei. Reluase fumatul, trecea și printr-o criză personală. Părea, ca și În Întâlnirea noastră din primăvara trecută, când
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
caracterizări de tipul „cercul ultim al infernului”, Înțelege că experiența sa nu este transmisibilă celor care nu au trăit-o. Nu se va putea adapta Între ei. „Viața era mai pură, mai simplă acolo”, Își spune În finalul cărții supraviețuitorul, amintindu-și de cei de „acolo”, buni și mai ales răi, cu un „resentiment afectuos”. Nu ezită să rostească cuvântul „fericire”. „Da, asta am să le spun celor care mă mai Întreabă despre lagăr: despre fericirea În acele locuri. Dacă mă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
artist o Încearcă uneori” și optând definitiv pentru solitudine. Mulți scriitori est-europeni ai generației noastre și-ar regăsi, cred, propriile gânduri În cuvintele lui Kertész despre socialism, căruia Îi atribuie, sarcastic, semnificația madeleinei lui Proust, depozitara trecutului... Noul laureat Își amintește cum după ce decisese, În urma Înfrângerii revoluției maghiare din 1956, să rămână În Ungaria, a avut prilejul să observe cum „un popor este constrâns să-și renege idealurile” și, văzând „gesturile prudente” ale adaptării, a Înțeles că „speranța este un instrument
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Imre Kertész nu ezită s-o circumscrie contextului cultural și istoric: „Auschwitzul a avut loc În cultura creștină și constituie astfel, pentru un spirit metafizic, o rană deschisă”. Laureatul și-a exprimat bucuria particulară de a vorbi În limba maghiară, amintind că s-a născut la Budapesta, Într-o familie evreiască, mama fiind originară din Cluj (!), iar tatăl de lângă Balaton. Bunicii, deși religioși, Își schimbaseră numele pentru a-i conferi o consonanță maghiară și considerau firesc să rămână fideli religiei lor
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
părea mai util. „Sunt mort, așadar, pentru a putea continua să trăiesc - asta ar fi, poate, adevărata mea poveste”, conchide supraviețuitorul. „Opera mea, născută din moartea acelui copil, se dedică, astfel, milioanelor de morți și tuturor celor care Își mai amintesc de ei.” Discursul de la festivitatea Nobel mi-a parvenit În zilele când aflam despre atacurile fățișe și voalate cu care presa și o bună parte din intelectualitatea maghiară primiseră vestea premiului, de mesajele electronice adresate Academiei Suedeze, „aservită conspirației mondiale
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Exista În scrisoarea sa o referință la Întâlnirea noastră de la Budapesta, dar și la un text al meu În revista berlineză Sinn und Form, prilej pentru expeditor de a reaminti limba maternă, despre care vorbise și textul meu. „Firește, Îmi amintesc cum ne-am plimbat și conversat pe Bulevardul Muzeului și apoi la cină, În restaurantul cu același nume”, scria Imre, În engleză. „Dar eu nu vorbesc, de fapt, engleza - pot deci să continuu În germană?”, Întreba, apoi, scrisoarea, În germană
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mai veni cuplul, cum fusese programat, așa că la festivitatea Premiului YIWO 2003 (Institutul pentru cultură iudaică) urma să se prezinte, În locul noului laureat, un film despre acesta, conținând și secvențe de la ceremonia regală de la Stockholm. Imre prefera să nu-și amintească nici momentul de triumf, nici ororile care au urmat, era discret și afabil, ca de obicei. Discutam, firește, despre războiul din Irak, stupefiați. Marasmul actualității, alternativele politice dezamăgitoare, mediocritatea guvernanților și efectele aplatizante ale bombardamentului mediatic nu erau decât câteva
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cascada Niagara, când ne-am trezit alături, Îmbrăcați În pompieri, cu jachete de mușama și cu glugile grijuliu trase, coborând pe vaporașul care ne ducea să vedem ceea ce Oscar Wilde numise a doua deziluzie a voiajului de nuntă”. Râdeam, Își amintea Claudio, „gândindu-ne la câte alte veșminte clovnești Îmbrăcăm În cele mai variate ocazii din viață”. De la acea primă Întâlnire, „chiar dacă nu au lipsit, pentru nici unul, și momentele triste, am râs de mai multe ori Împreună”. Așa, „puțin În glumă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
itinerarului” său biografic și spiritual, ca și În filmul-interviu proiectat În fața clasei, despre... „hidrofilia” sa. În cărțile sale apa ocupă, Într-adevăr, un rol central, mereu reluat. Marea și râul, dar și laguna și țărmul de joacă al copiilor. Îmi aminteam, inevitabil, de anii când, student, mă acaparau științele hidraulice, dar și de romanul Atrium, În care destinul eroului central evolua simetric cu cel al râului În care se reflecta. Dinamica și zădărnicia schimbării, melancolia și trufia permanenței, fluiditatea, nemărginirea, senzualitatea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de romanul Atrium, În care destinul eroului central evolua simetric cu cel al râului În care se reflecta. Dinamica și zădărnicia schimbării, melancolia și trufia permanenței, fluiditatea, nemărginirea, senzualitatea selenară nu fuseseră, trebuia să admit, doar obsesii juvenile. A scrie, amintea conferențiarul, Înseamnă a „transcrie” ceva mai mare decât noi Înșine. Revenea, firesc, și În acest context, tema pribegiei, a rătăcirii, a Înstrăinării și a schimbării. Oaspetele s-a referit și la cartea sa despre exilul iudaic În Europa Centrală și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
limbile latine, atât de greu de redat În alte coduri lingvistice, mai ales anglo-saxone. Eroarea mortală de a accentua caracterul „informativ” al unui text literar, În detrimentul echivocului, ironiei, densității de sensuri o confruntasem nu o dată, stupefiat, deprimat, furios. Mi-am amintit, fără să vreau, urgența cu care unii traducători sau editori reduc amploarea textului sau Îl „purifică”, simplificându-l didactic, abolind viața frazei, modulațiile, rafinamentele, vulgaritățile ei. Speriați de elasticitatea, obscuritătile, anomaliile, argoul, asperitățile, surprizele stilistice ale autorului, intermediarii Îl și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de apartenență, chiar de patrie. Patria se schimbă și ea În timp. Oamenii trec prin revoluții, contrarevoluții, adaptare. A spune „sunt italian și nu pot deveni chinez” este adevărat până la un anumit punct. Ar fi imposibil, de pildă, mi-a amintit, să neg apartenența mea românească. Această apartenență s-a modificat În timp, Însă, În condițiile unui scriitor exilat, trăind la New York și scriind În limba sa, nu a mediului În care domiciliază astăzi, dar fiind parte, totuși, a cotidianului american
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ofere uluitoare revelații, doar să reamintească „ceea ce știam și uitasem”, cum scria frumoasa Irina, studenta basarabeană din clasă. Sugestia că ar fi putut fi vorba, În cazul lui Carlo-Carlito, și de o sinucidere, nu neapărat un omor, pare să-i amintească lui Spino că și el are de ales Între o viață conștientă și o moarte conștientă. La finele cărții, Carlo și Spino se unesc cumva: Carlo nu mai este cu adevărat mort, nici Spino cu adevărat viu. * Stimulant a fost
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cel de-al doilea război mondial, când dictatura din Portugalia nu mai avea ca aliat nazismul și când eroul se afla, probabil, refugiat În Franța, unde Își salvase În ultimul moment pielea de urmăritori? Sau este doar un truc stilistic, amintind profesiunea de reporter de crime pe care Pereira o exercitase Înainte de a se retrage la pagina culturală de sâmbătă a unui ziar de mâna a doua, unde publica necrologuri mai mult sau mai puțin literare, acceptate de cenzura salazaristă? În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]