95,170 matches
-
domină în mod ciudat prin măreția lor extremă. Privesc spre omul care va fi supus foarte curând experienței. Un infractor de drept comun, care și-a petrecut jumătate din viață după gratii, acum plin de sine, simțind ațintite asupra sa privirile majorității speciei umane. Profesorul Carmstein , un exemplar integru din punct de vedere moral, se hotărâse să transfere acestuia din propria personalitate. Caracterul unui savant renumit, dăruit insului certat cu legile societății. Văd în jurul meu priviri neîncrezătoare și zâmbete ironice. Infractorul
TRANSFERUL COMPORTAMENTAL (SAU TRATAMENTUL PSIHOSOMATIC PENTRU VINDECAREA SPECIEI UMANE) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373965_a_375294]
-
sine, simțind ațintite asupra sa privirile majorității speciei umane. Profesorul Carmstein , un exemplar integru din punct de vedere moral, se hotărâse să transfere acestuia din propria personalitate. Caracterul unui savant renumit, dăruit insului certat cu legile societății. Văd în jurul meu priviri neîncrezătoare și zâmbete ironice. Infractorul și Carmstein se așezară pe două fotolii dinainte pregătite, apoi își pun pe capete căști din care ies sau intră o mulțime de fire viu colorate, făcându-i să semene cu doi roboți. Luminile jucăușe
TRANSFERUL COMPORTAMENTAL (SAU TRATAMENTUL PSIHOSOMATIC PENTRU VINDECAREA SPECIEI UMANE) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373965_a_375294]
-
totdeauna ... Se opri pentru o clipă și - cu un gest reflex - își scoase o țigară. Aprinse chibritul și, trăgând câteva fumuri cu sete, așeză bățul încă arzând pe marginea scrumierei. Îl privi nostalgic până când flacăra jucăușă carboniză lemnul, apoi ridică privirile. - Vedeți, spuse cu o voce domoală, de nerecunoscut, simt ceva straniu atunci când admir un băț de chibrit arzând ... Extrem de surprins, îmi întorc privirile către profesorul Carmstein. Acesta, extrem de detașat, arboră un mic zâmbet superior în colțul gurii... Referință Bibliografică: TRANSFERUL
TRANSFERUL COMPORTAMENTAL (SAU TRATAMENTUL PSIHOSOMATIC PENTRU VINDECAREA SPECIEI UMANE) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373965_a_375294]
-
așeză bățul încă arzând pe marginea scrumierei. Îl privi nostalgic până când flacăra jucăușă carboniză lemnul, apoi ridică privirile. - Vedeți, spuse cu o voce domoală, de nerecunoscut, simt ceva straniu atunci când admir un băț de chibrit arzând ... Extrem de surprins, îmi întorc privirile către profesorul Carmstein. Acesta, extrem de detașat, arboră un mic zâmbet superior în colțul gurii... Referință Bibliografică: TRANSFERUL COMPORTAMENTAL (SAU TRATAMENTUL PSIHOSOMATIC PENTRU VINDECAREA SPECIEI UMANE) / Liviu Pirtac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2052, Anul VI, 13 august 2016. Drepturi
TRANSFERUL COMPORTAMENTAL (SAU TRATAMENTUL PSIHOSOMATIC PENTRU VINDECAREA SPECIEI UMANE) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373965_a_375294]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > POATE Autor: Daniela Dumitrescu Publicat în: Ediția nr. 1676 din 03 august 2015 Toate Articolele Autorului Poate poate că ieri n-a fost niciodată deși deznădejdea s-a întrupat în rătăcire cu priviri de căprioară și aerul ce îl împărțim la doi îl respirăm pe rând sau amândoi o dată * poate că mâine nu există și așteptarea stă pe suflet ca o eternitate stranie ce plânge cu ochii închiși iar a găsi iubirea perfectă
POATE de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373990_a_375319]
-
odrasla pe o funcție cu venituri speciale. - A dispărut, iarăși, tata!...nu mai este pe mașina cu care am venit! zice Licsandru, și vocea lui trece dincolo de presedintele de județ și de șoferul acestuia. Primul care se oprește și întoarce privirea este președintele, apoi șoferul, care aud vocea de megafon a lui Licsandru, apoi înteleg cine vorbește, dar nu înțeleg cum vine asta cu urcatul tatalui său pe mașină. Președintele și șoferul se uită unul la altul arcuindu-și buzele în
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.5 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2086 din 16 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373941_a_375270]
-
și o să plătiți! zice Victorița care se poziționează pentru prima dată contra celor doi frați. - Stați...mai ușor... nu mă simt bine, care este, zice președintele, adu-mi un scaun din mașină. Șoferul se îndreaptă către portbagajul mașinii, dar cu privirea încă îl studiază pe Licsandru. Parcarea este luminată confuz și nu multe mașini o acoperă la această oră din noapte, care poate fi a treia sau a patra după trecerea în această zi. - Băi copii, care este...voi sunteți nebuni
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.5 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2086 din 16 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373941_a_375270]
-
a patra după trecerea în această zi. - Băi copii, care este...voi sunteți nebuni!...am ajuns să nu mai respectăm nimic...îti dai seama, care este, zice președintele și se așază pe scaunul adus din mașină, după care continuă cu privirea către șofer: îți dai seama?...dacă află presa!...mâine ne apucăm de pian! -Multe rele a făcut acest om în viața lui de plătește și după ce a murit!zice Victorița. Oare sufletul lui suferă acum când vede prin ce-i
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.5 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2086 din 16 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373941_a_375270]
-
dar este contrar logicii. - Să trăiți! zice el și se oprește la doi-trei pași. Dintre toți, șoferul face un pas către el și zice: - Da, ce vrei? - Eu știu unde găsiți ceea ce ați avut pe mașină și nu mai este! Privirile încep să se încrucișeze, să treacă de la una la alta și să transmită în străfundul creierelor purtătorilor uimire. Peședintele este cel mai afectat pentru că se pare că starea lui de liniște este foarte departe și nu o poate păcăli ca să
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.5 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2086 din 16 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373941_a_375270]
-
este? - Da, șeful! Ce doi se dau jos, în parcare, și pornesc către o alță lume. Viată modernă asta înseamnă: să joci mereu într-o altă piesă și cu alți actori alături. Șoferul pornește mașina, dar nu-și poate lua privirea de pe fața președintelui. -Șeful, zice el, ai ceva ce nu aveai...pe partea dreaptă a feței totul este lăsat în jos: pleoapele, colțul buzelor, pielea ce acoperă maxilarul...Cele două părți ale feței, stânga și dreapta, nu mai sunt simetrice
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.5 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2086 din 16 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373941_a_375270]
-
uitat peste tot și a fost încântat de felul în care era organizat apartamentul... S-a oprit apoi în mijlocul sufrageriei, lângă mine. Fără să-mi impun, m-am apropiat mult de el. Eram aproape lipiți unul de altul. Îi simțeam privirea jucăușă plimbându-se periculos de alunecos pe ceafa mea, după ce mi-a săltat buclele imaginând în palma sa o coamă bogată. Răsuflarea lui caldă îmi gâdila urechea dreaptă, în timp ce-mi admira curbura delicată a bărbiei și a gâtului
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373880_a_375209]
-
lui, apropiindu-ne încet-încet de șemineu. Flăcările - limbi de foc ridicate din bușteni - ne fulgerau fețele în vii culori și ochii noștri nu se săturau privindu-se. După câțiva pași foarte lenți, și-a întins brațele în jurul mijlocului meu, fără ca privirea lui, nici măcar o secundă, să se desprindă de a mea și am început să ne legănăm în ritmul melodiei pe care doar mintea sufletului nostru o auzea... Laura, dacă ai ști, draga mea Laura, ce frumos cântă sufletul! E ca
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373880_a_375209]
-
Iuliana și mama sa, doamna Luiza Dobrescu, dar multe întrebări au fost vitregite de un răspuns cât de cât credibil, din punctul lui de vedere. Rămăsese până aproape de miezul nopții, la rugămintea lor, să asculte și să se sfătuiască împreună cu privire la tot ce însemna sănătatea lui Iustin. Între timp, a trebuit să accepte invitația lor de a cina împreună. Nu a putut refuza. Din felul apropiat în care i-au vorbit, de parcă s-ar fi cunoscut dintotdeauna, a intuit că
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373880_a_375209]
-
rostogolea dincolo de glisiera metalică fixată la o palmă-două de marginea șoselei. După cum au relatat ei, mașina s-ar fi aflat în a doua răsturnare când au văzut doar roțile din față și farurile autoturismului, care, de altfel, le-au atras privirile. În același timp, era nemulțumit că polițiștii au decis destul de târziu să facă cercetări la hotel. S-au justificat că prioritară a fost salvarea omului aflat la volan. „ Adevărat, așa se pune problema..., dar de ce nu s-au folosit de
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373880_a_375209]
-
și o bătaie zdravănă.... Pacientul tău preferat este pe calea cea bună, se pare. Vezi că are asistenta notițe suplimentare... Am o intervenție urgentă... Mai vorbim dimineață, când vii... - Mulțumesc! Mergi, vezi de treabă! Se grăbi să examineze dintr-o privire monitoarele de supraveghere a funcțiilor vitale la care era conectat Iustin. Toate datele indicau o stare generală pe care o prevăzuse. „Băiatul acesta face progrese. Luptă bine. Este puternic. La prima oră va trebui să-i dau telefon Iulianei s-
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373880_a_375209]
-
biata fată... E grozavă! Frumoasă, cu suflet mare, blândă și răbdătoare, inteligentă... De ce oare am simțit că ascunde o tristețe adâncă? Nu, nu! Nu este cea cauzată de situația fratelui..., este ceva personal, special”, medita Eugen, în timp ce-l examina cu privirea pe Iustin. Lidia Combei, asistenta de serviciu, îl însoțea ca o umbră. Abia dacă respira, temându-se să nu-l deranjeze. Îl aprecia fără rezerve pe doctorul Eugen Tomescu, îl respecta și chiar îl iubea pentru omenia pe care o
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373880_a_375209]
-
Ca o victorie asupra negurilor, inventăm/ reinventăm jocuri cu blajinii noștri. Reușim uneori să-i păstrăm cu gândul și mai ales cu acea privire interioară de care uităm adesea, la pieptul nostru, cu întreaga lor lumină și căldură pe care sigur o păstrează în pumnul uriaș de iubire care este inima existenței. Cu viața în pumni îi privesc și îi întreb ce să fac
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373954_a_375283]
-
căldură pe care sigur o păstrează în pumnul uriaș de iubire care este inima existenței. Cu viața în pumni îi privesc și îi întreb ce să fac acum cu ea, când singurătatea sparge cadrele fericirii încercând să-mi ridice în privirile uimite bucuria, ca pe o floare de nufăr alb neîmbobocit încă, doar gândit de creierul din inima în care tot mai mult mă regăsesc cu toată emoția, cu toată sensibilitatea pe care o acuz pe nedrept că devine inutilă într-
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373954_a_375283]
-
aflat pe drumul colbuit al emoțiilor lui intens rânduite de mâna Domnului. Somnoroasă, scot cleștii din fiecare nod de timp chiar dacă știu că el nu există mi-l las reper între a fi și a pleca veșniciei rug, apoi întorc privirea către mine și-mi ard una câte una aripile false. Am ridicat pontoane de iluzii iar peștii zburători le traversează atent lăsând metafora esenței lor pe fiecare dală din pietrele alcătuite din cuvinte trăite sau nu. Mă redescopăr fir cu
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373954_a_375283]
-
loc. Mă copleșește gândul la iertare. Și când simt asta, prin fața ochilor mei trec toate ființele pe care le-am iubit și cărora le-am greșit într-un fel sau altul, iar ele au tăcut și m-au mângâiat cu privirea, apoi au plecat lăsându-mă aparent singură. Totuși de câte ori îmi este greu interior/exterior, le simt prezența, le simt brațele blânde în jurul meu, le simt palmele pe umeri și parcă totul devine brusc mai ușor. E ca un flash de
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373954_a_375283]
-
un vis în care se afla ca într-o curte interioară deschisă cerului, plină de bănci de piatră ca niște paturi, îmbrăcat în alb. Privea spre mine și ironic, dar mai ales plin de căldură și tandrețe. Mă învăluia cu privirea dumnealui. M-a chemat aproape și a început să-mi vorbească. Unde înainte era ca o rumoare în fundal, când a început tata să vorbească, toți au devenit ca niște statui. Numai noi doi eram activi. Am avut impresia că
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373954_a_375283]
-
când ceru-și varsă lacrimi în adâncuri, să nu mai simt cum plâng în mine stropii. Mi-e dor de noi, de șoapte de iubire, să mai aud odat` când bați la ușă, de-o mângâiere și de-a ta privire, să te mai chem ca altădat‘, ‚,păpușă‘‘ ... Autor, Mihail Janto Referință Bibliografică: Mi-e dor de noi... Mihail Janto : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2307, Anul VII, 25 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Mihail Janto : Toate Drepturile
MI-E DOR DE NOI... de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374009_a_375338]
-
apărând în format neclar jpg, acum ne ning gâturi tăiate pe jumătate pseudopode de hydre mirate. Nici nu știu care dintre noi suntem basilisci și care păuni, care busuioc și care toacă de biserică, straturi, straturi au compus basmul din tăceri și priviri de copaci bătrâni, din mirările lui Prospero pe morbul lui Pott suflet de Caliban, ți-am înfiat „câpele”, iubitele și iubita-ți pe viață, mi-am zis să stau prin apropiere când o fi să se deschidă poarta cea mare
DESLUŞIRI (POEME) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373971_a_375300]
-
-ntâmplare! E o Minune, o lecție mare! Mulți cred că din eroare a nins viscolit, chiar la trei zile de când Iisus a Înviat...Tatăl, dezamăgit fiind de noi, repetat, să ne tot ierte a obosit! ... Iar când și-a-ntors o clipă privirea, a aruncat în Haos de frig Omenirea! Spune și tu: cum să mai trăiesc, când toate florile, deci fructele, îmi mor? Doamne, așa le iubesc! În palme-nghețate le iau și mă dor.... ... Și ninge pe vară, ninge pe toate
SĂ CONTINUE ÎN RAI SĂRBĂTORILE de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374010_a_375339]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > FRUMOASĂ DOAMNĂ... Autor: Maria Luca Publicat în: Ediția nr. 2291 din 09 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Frumoasă doamnă, în această seară Aș vrea să am curajul să-ți vorbesc... Privirea să mi-o pierd în ochii tăi Să-mi spună ei ce-nseamnă să iubesc Și-apoi aș vrea, cu mâna tremurândă Să-ți mângâi părul răvășit de vise Pășind ușor în lumea de poveste Născută din speranțele promise... Frumoasă
FRUMOASĂ DOAMNĂ... de MARIA LUCA în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374024_a_375353]