65,481 matches
-
nimic? De unde? Au luat, au găsit fișetele alea despre care plutonierul meu n-a știut ce-i în ele și ei au știut și le-au luat, normal. Cum, de unde au apărut? Au făcut bani noaptea? Au fabrică de bani acasă? Dar iar, nimeni nu-și pune întrebarea de unde au avut. S. B.: S-a spus că erau simulatoare montate pe clădiri. M. M.: Nu știu, că n-am văzut. Asta o spun cei care nu au avut ce lucra și
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
opt până dimineață la opt. Momentul critic a fost de pe la ora cinci și jumătate, când s-a făcut frig, și gerul ăla de dimineață, că era totuși iarnă, m-a trimis într-o stare de somnolență. Aveam numai imagini de acasă. M. M.: Ațipeați un pic, închideați ochii, vă trezeați. S. B.: Exact. Știam că sunt în locașul de tragere, dar aveam în față imagini de acasă, imagini cu familia, cu prietenii, cu camarazii. M. M.: Se derulau. S. B.: Se
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
totuși iarnă, m-a trimis într-o stare de somnolență. Aveam numai imagini de acasă. M. M.: Ațipeați un pic, închideați ochii, vă trezeați. S. B.: Exact. Știam că sunt în locașul de tragere, dar aveam în față imagini de acasă, imagini cu familia, cu prietenii, cu camarazii. M. M.: Se derulau. S. B.: Se derulau așa de frumos și lin, erau halucinații provocate de oboseală și frig. S-a făcut, în sfârșit, zi. Dar cele două ore au fost cumplite
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
sunt situații. S. B.: Și a fost chiar în perioada aceea a Revoluției, am rămas toți stupefiați. Un om care părea de-un echilibru de invidiat, un tip optimist și un tip relaxat. Nu poți să știi ce are omul acasă. M. M.: Ăsta nu-i un motiv. Atunci era un motiv, dar acum, nu. S. B.: Bun, cine știe cum a încasat el? M. M.: E lumea plină, dom'le. Nu-i primul, nici ultimul. Nu vedeți că a divorțat Președintele Franței
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
povestit: "Uite, băi, ce face Paulescu! Și el, ca toată lumea". De asta, e greu de judecat din afară când nu știi ce înseamnă să ai în față un pluton de 10, de 20 de oameni, fiecare cu problema lui de-acasă, fiecare cu capacitatea lui mentală, cu personalitatea lui și vezi că, la o comandă, unul o ia la stânga iar altul, la dreapta. E foarte greu să-i aduci pe aceeași linie. M. M.: Să vorbească aceeași limbă. S. B.: V-
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
să-l urmărească. Acela era și el un securist în comunitate la el! Și au început să construiască o mulțime pe seama lui, că venea în fiecare zi la ora x dar că, odată cu evenimentele, și-a schimbat ora de întoarcere acasă. Bineînțeles că omul din Securitate avea programul dat peste cap, că era afectat și el de mersul evenimentelor. Fiind în preajma Crăciunului, am fost invitați de oameni să mâncăm din cozonaci etc. dar noi aveam consemnul să nu gustăm nimic, de
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
eu la masă", a zis el, dar la popotă, șef de popotă era Ștefănescu, tot mustăcios. Așa s-a întâmplat! Dar dincolo de asta, ținea la oameni. Eram singurul care mă accepta pe lângă el. L-am vizitat de foarte multe ori acasă. Era altfel de om, un om drept, la locul lui. Nu știu ce se speculează. S. B.: Deci, nu îi creșteați porci la GAZ și nu ați organizat împreună pomana porcului. M. M.: Nici unitatea și nici GAZ-ul nu erau moșiile
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
în noile condiții S. B.: În cât timp a revenit unitatea la normal, după ce v-ați întors în noaptea de Revelion, cam în cât timp s-a reintrat într-un program cum era cel dinainte de alarmă? M. M.: Am venit acasă, în unitate, și m-am culcat și a doua zi nici nu-mi mai aminteam că am vorbit la telefon cu Comandantul Diviziei. După zece zile de stat în misiune, eu am venit cu mâinile înghețate, că aveam mănuși de
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
la orice. S. B.: Normal, unitatea trebuia să fie mereu operativă. M. M.: Sigur. Muncă, într-adevăr, muncă multă. Dar atunci se cunosc oamenii și, într-adevăr, n-am avut în perioada aceea abateri disciplinare, fugă, dezertări, nimic. S. B.: Acasă când ați ajuns? M. M.: Nu mai știu. Pe la jumătatea lui ianuarie. Am plecat de acasă pe 17 decembrie și am revenit pe la jumătatea lui ianuarie. Nu mai țin minte exact data. Țin minte că în noaptea de Revelion m-
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
adevăr, muncă multă. Dar atunci se cunosc oamenii și, într-adevăr, n-am avut în perioada aceea abateri disciplinare, fugă, dezertări, nimic. S. B.: Acasă când ați ajuns? M. M.: Nu mai știu. Pe la jumătatea lui ianuarie. Am plecat de acasă pe 17 decembrie și am revenit pe la jumătatea lui ianuarie. Nu mai țin minte exact data. Țin minte că în noaptea de Revelion m-am dus în camera din spate, o cămăruță mică cu un fișet și un pat și
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
întotdeauna program separat de noi, că era pilă. M. M.: "Mânuitorul stației", așa îi zicea. S. B.: A venit și a spus: "Băi, dar noi suntem proști? Uite, vezi că se mișcă ăștia. Hai să ieșim să cerem să plecăm acasă!" A reușit să instige. Sincer să vă spun, eu m-am opus. M. M.: Făcuse manifestul, țin minte. S. B.: Stați să vedeți ce s-a întâmplat la Divizion! În ziua aceea era ofițer de serviciu locotenentul Brotea. El luase
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
armata prelugită pe la BD38!" Erau micile chestii, micile luxuri ale vieții cotidiene care apăruseră atunci (țigări Kent la liber, tot felul de lucruri pe care le văzuseră până atunci doar prin reviste etc.), potențate de poveștile venite de la prieteni de acasă care le arătau că afară-i Raiul și că înăuntru e Iadul. Nu mai aveau răbdare. M. M.: Cereau atunci să nu mai facă instrucție. S. B.: Să nu uităm că, imediat după Revoluție, s-au dat țigări Sophiane, vă
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
ecoul tumultului discursiv din spațiul mediatic în care renaște personajul caragialian. Intemperanța îi aparține nu și bagajul vast de clișee jurnaliere. Aflăm cu stupoare că Nae a colindat toată noaptea de la o cârciumă la alta, fără intenția de a reveni acasă unde consoarta sa se află în chinurile facerii. Acest context deloc inocent constituie fundalul unei intimități devoalate lejer, prim-planul fiind cel al cafenelei, scena performărilor discursive ale lui Nae. Invocarea tiraniei rusești articulează două momente complet diferite, pe care
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
într-un registru peiorativ ca mitocănesc. „Da’ pân-acuma n-am putut închide ochii : toată noaptea a fost masă mare la băcanul din colț ; acu d-abia s-a spart cheful. Adineaori a trecut p- aici vreo câțiva, se duceau acasă pe două cărări ; era și Nae Ipingescu, ipistatul, beat frânt ; chiuia și trăgea la pistoale... obicei mitocănesc.” În sfera sărbătorii cu profil dionisiac, o sărbătoare care funcționează în regimul excesi- vului, se află închisă acumularea unor energii debordante care poartă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
este excesul tâmpeniei, la Pristanda excesul ține de zelul în exercitarea servituții, fapt descărcat și în limbaj ca la majoritatea acestor personaje, iar la Danda- nache, excesul ține de orgoliul istoric, de genealogia invo- cată. Excesul este pretutindeni la el acasă în mica urbe, orgoliile sunt croite pe măsura inconsistenței personajelor vorbite de ticurile lor, de retorica lor, de un body language elocvent. Să ne întoarcem la acestă figură ștearsă pe fon- dul acestui tablou al exceselor, excese minore, desigur. Și
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
devine caracteristic la acest personaj este exte- riorizarea unui vid interior, a unei indignări care-și caută motivația, totul sub pretextul unei judecăți de ordin moral. Tema secundară a textului devine la rândul ei semnifica- tivă. Este vorba despre întoarcerea acasă amânată cu fiecare popas de investiție civică și șarjă retorică ca și în Situațiune unde Nae rătăcea atât discursiv, cât și fizic refuzând recentrarea sa în spațiul familiei, al gineceului și al discursului. La fel, Lache refuză cu obstinație reîntoar-
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
cu fiecare popas de investiție civică și șarjă retorică ca și în Situațiune unde Nae rătăcea atât discursiv, cât și fizic refuzând recentrarea sa în spațiul familiei, al gineceului și al discursului. La fel, Lache refuză cu obstinație reîntoar- cerea acasă, iar discursul lansat în diferite berării și cafe- nele devine expresia acestei forțe centripete care-l scoate permanent în afara spațiului conjugal. A reintra în familie are aici semnificația unei reintrări în sine, a unui rapel la propria interioritate ca familiaritate
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
scenele teatrelor unde juca „Divina Sarah”, Sarah Bernhardt, pe peliculă. Prima vizio- nare cu public a fraților Lumières avea loc în 1895. Ceva din senzaționalismul și fervorile romantice traversau tea- trul pentru a se instala în film. Rică Venturiano este acasă la el în filmul mut, nu gesticulația îl face caraghios, ci faptul că noi îi auzim discursul pompos. Popularitatea romantismului era generată, cum remarca Ortega y Gasset, și de mijloacele de popularizare proprii secolului al XIX-lea, romantismul devenind un
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
esență și aparență recuperabil în practica socială a unor indivizi cu un clasament cultural diferit. Deformarea se naște dintr-un transfer defectuos, bruiat al limbajului fabricat la Centru. „Or, la Caragiale, deformate cum sunt, cuvintele nu mai sunt la ele acasă, sunt xeno- logisme. Ele se așază, cu întreg tropismul lor, spre Occident, pe care-l manifestă, trădând totodată și nedoritul provin- cialism cultural, ba chiar și inconfortul localului care nu se mai recunoaște, cu continuitatea sa închegată pe relații personale
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
deseneze. Peisajul este foarte frumos. O mică mănăstire, înconjurată de un zid de piatră, între dealuri aride, măcinate de soarele nemilos. Anul trecut am venit pe jos până în apropiere. Era 1 septembrie, duminică. Mai aveam câteva zile și ne întorceam acasă. Acum suntem de 17 zile la Athena. Totul se consumă parcă mai lent decât anul trecut când, după ce i s-a furat pașaportul și 500 de dolari lui Liviu (17 august, sâmbătă - Piața Sitagma, la Posta), am plecat în insula
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
săptămâni în Spania. Mai am o săptămână și zbor. Am emoții, mi-e frică și așa mai departe... Va trebui să fiu calmă. Două luni și jumătate pentru Liviu în străinătate este ceva astronomic. De obicei, după trei săptămâni vrea acasă și visează că bea apă din fântâna de la Iacobeni. Am sentimentul că mintea lui a înlemnit de spaimă și dor de țară. Vreau să-l ajut să-și revină. Sâmbătă 22 mai 1993 - Timișoara, în avion După câteva săptămâni de
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
dilate timpul. E ceață. Nu mai văd nimic. Mi-e somn! Aterizarea a fost cu emoții, dar am ajuns, în sfârșit la Madrid. Liviu m-a așteptat la aeroport și totul a decurs în mod normal și rapid. Am venit „acasă”, în „centru” - unul din centrele capitalei. În orice caz, la Prado ajungem pe jos cam în zece minute. Un prim contact cu orașul l-am stabilit în după-amiaza sosirii și primul șoc, impactul cel mai puternic, a fost descoperirea oamenilor
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
care, frumos îmbrăcați, ieșiți la plimbare pe „Strada mare”, cum se spune, râdeau, zâmbeau, erau degajați și lipsiți de încrâncenări. Impresia asta m-a înspăimântat pentru că m-a făcut să realizez cât de rigizi și urâțiți de griji suntem noi, acasă. Aici soții ies seara, merg la o bere, la o înghețată, la o pizza... și-mi aduc aminte că în copilărie și părinții mei ieșeau cu noi în „Gradina de vară”, cu un nuc în mijlocul ringului de dans în jurul căruia
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
aprinzând cădelnița, dându-i tămâia și răspunsurile în timpul slujbei. Apostolul a fost citit de bătrânul George Uscățescu și corul obișnuit erau cele două fete și încă doi ardeleni de-ai părintelui, secondați de cei ce-și mai aduceau aminte de pe acasă cântările bisericești. Capela a fost plină. Mai mulți bărbați, de diferite vârste, în orice caz, veniți pentru a munci, dar cinstit, cu frica lui Dumnezeu și cu speranța într-un trai mai omenesc. Oameni simpli, puțin speriați, cu ochii mari
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Așa că am adormit liniștită după ce i-am anunțat pe mama și pe tata, cu mâinile spre cer: „Să vă bucurați și mândriți pentru mine”. Dimineața a fost simplu. Și... de-acum gata. Sunt în tren și abia aștept să ajung acasă la Liviu și să ne povestim unul altuia săptămâna care a trecut pentru fiecare în alt fel. Diseară am spectacol (dacă se va mai juca) și mâine poate primesc televizorul color ca premiu. Tocmai la țanc. Televizorul nostru s-a
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]