95,170 matches
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > FLUTURI DE AER NE MÂNGÂIE PRIVIRILE Autor: Ioan Daniel Publicat în: Ediția nr. 2310 din 28 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Au înfrunzit copacii verde e pădurea și vântul adie-ncet înveșmântând aerul acesta curat cu fluturi de aer ce ne mângâie privirile ca într-un
FLUTURI DE AER NE MÂNGÂIE PRIVIRILE de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374055_a_375384]
-
AER NE MÂNGÂIE PRIVIRILE Autor: Ioan Daniel Publicat în: Ediția nr. 2310 din 28 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Au înfrunzit copacii verde e pădurea și vântul adie-ncet înveșmântând aerul acesta curat cu fluturi de aer ce ne mângâie privirile ca într-un zbor pe palmele timpului alături la vreo douăzeci de metri în privirea ei plăpândă ne țese pădurea-nverzită cu frunze mici și atât de fagede de deasupra un avion sparge liniștea și ne invită la drumeție peste
FLUTURI DE AER NE MÂNGÂIE PRIVIRILE de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374055_a_375384]
-
2017 Toate Articolele Autorului Au înfrunzit copacii verde e pădurea și vântul adie-ncet înveșmântând aerul acesta curat cu fluturi de aer ce ne mângâie privirile ca într-un zbor pe palmele timpului alături la vreo douăzeci de metri în privirea ei plăpândă ne țese pădurea-nverzită cu frunze mici și atât de fagede de deasupra un avion sparge liniștea și ne invită la drumeție peste frunze și culorile pădurii 27 aprilie 2017 Mănăștur teren Referință Bibliografică: Fluturi de aer ne
FLUTURI DE AER NE MÂNGÂIE PRIVIRILE de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374055_a_375384]
-
plăpândă ne țese pădurea-nverzită cu frunze mici și atât de fagede de deasupra un avion sparge liniștea și ne invită la drumeție peste frunze și culorile pădurii 27 aprilie 2017 Mănăștur teren Referință Bibliografică: Fluturi de aer ne mângâie privirile / Ioan Daniel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2310, Anul VII, 28 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ioan Daniel : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
FLUTURI DE AER NE MÂNGÂIE PRIVIRILE de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2310 din 28 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374055_a_375384]
-
Acasa > Poeme > Devotament > PRITENE, BUNULE Autor: Florica Gomboș Publicat în: Ediția nr. 2041 din 02 august 2016 Toate Articolele Autorului PRIETENE, BUNULE **** Flori Gomboș**** Prietene, bunule, unde ți-e privirea dacă nu e îndreptată spre mine? Sunt singură, ca pe vremea când iubeam, când băteam cu dragostea-n pământ și dormeam vertical. La miezul nopții luna e spânzurată de cântecul greierilor și străinul sare peste razele de lună; aștept la
PRITENE, BUNULE de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374071_a_375400]
-
schimbare... dar frumosul se pierde ca apa de pe vaduri și roua din tine. Într-un loc sfințit, viața se împrăștie odată cu poezia și toate se duc acolo, unde nimic nu e al meu. Am răbdare, prietene, bunule, să-ți întorci privirea... Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: PRITENE, BUNULE / Florica Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2041, Anul VI, 02 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florica Gomboș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
PRITENE, BUNULE de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374071_a_375400]
-
ca o regină peste munți, peste câmpie... Exercițiu de rutină . Trafic greu, deszăpezire, nervi și frig, s-a dat cu sare. Sus la munte-i pregătire, sănii, schi, aglomerare ! Sus pe stâlpi sunt agățate în ghirlande, beculețe luminând feeric toate privirea să ne răsfețe. Zarvă, veselie multă, bulgăreală cu zăpadă. Două vrăbii se insultă pentru-o boabă în ogradă. Nas, obrazul dat cu roșu, țuică fiartă pe reșou ! Poate-l întâlnești pe „Moșu” ca să capeți un cadou ... Doar o mâță ce
A VENIT IARNA de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374074_a_375403]
-
încet de mormânt,așez buchetul de trandafiri printre celelalte flori iar apoi aprind lumânările pe care le pun lângă cruce. Cristian își reia locul său în timp ce eu mă retrag de lângă mormânt până la o distanță de 2,3 metri. Îmi ridic privirea în sus privind la cerul albastru și mă gândesc că totuși Dumnezeu a avut bunăvoință să ofere această zi frumoasă celor care își dorm aici somnul de veci iar noi muritorii să ne gândim că poate acest loc nu este
IN CAUTAREA MEA de MIRON IOAN în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374029_a_375358]
-
celor care își dorm aici somnul de veci iar noi muritorii să ne gândim că poate acest loc nu este atat de sumbru. Păcat când noaptea cade peste acest loc... . Totuși, să revin în prezent.Trag aer în piept, iar privirea mi se întinde peste tot cuprinsul mormântului,pește locul care adăpostește spiritul soției mele. -La mulți ani Rodica, am rostit cu o voce înceată uitându-mă spre cruce.Lacrimile îmi apar în colțul ochilor amintindu-mi de anii trecuți. Am
IN CAUTAREA MEA de MIRON IOAN în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374029_a_375358]
-
începuse destul de promițător. Era pe la începutul lui iunie, vara venise devreme, ne făceam traseul obișnuit la bordul unuia dintre cele trei P IV cu care plecasem în direcția sud-est, spre Tilburg. Soare, verdeață proaspătă, aveai cu ce să-ți bucuri privirea. Eram veseli și senzația de claustrare, ce ne chinuia între gardurile de sârmă ghimpată ale bazei, rămăsese îndărătul porții închise de santinele în urma noastră. Îmi venea să ies din namila blindată și să mă dau de-a berbeleacul prin iarba
LA CIREŞI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374001_a_375330]
-
voi face. În schimb, când fata cu bicicleta a dat cu ochii de noi, i-am citit în ei atâta groază, încât, în prima clipă, cu tot gestul prostesc al lui Martin, care a încercat să o oprească, rămăsesem consternat. Privirea aceea a fetei, care la vederea uniformelor noastre parcă văzuse pe necuratul, mă adusese cu picioarele pe pământ. Și mă apucase brusc o lehamite de tot și de toate, inclusiv de mine însumi, uitând cu desăvârșire bucuria de până atunci
LA CIREŞI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374001_a_375330]
-
să dăm un telefon. Rahat, telefon, se răstise Feldwebel-ul între două înghițituri. Hai, cărați-vă imediat de aici! Avea o mutră, cu nasul său turtit, ca a unui boxer profesionist cu multe confruntări la activ. Mi-am întors imediat privirea, minciuna sfruntată a lui Martin mă luase și pe mine prin surprindere. Pe vremea aceea trăiam cu convingerea că minciuna mi se putea citi pe față. Că nu puteam susține un neadevăr fără să mă trădez. Și ce prostie cu
LA CIREŞI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374001_a_375330]
-
i se bulbucaseră de furie auzindu-l pe Martin care îi tot dădea înainte cu telefonul lui. În fața mea, un copil slab, ținut de o femeie cu amândouă mâinile de umeri, consimțise, în sfârșit, să schițeze un gest. Își plecase privirea spre două cireșe căzute în iarbă. Poate Feldewebel-ul să le fi scăpat din mână, căci se ambalase și gesticula. Apoi copilul și-a ridicat ochii spre mine, ca și cum mi-ar fi cerut voie să le culeagă de jos. După privirea
LA CIREŞI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374001_a_375330]
-
privirea spre două cireșe căzute în iarbă. Poate Feldewebel-ul să le fi scăpat din mână, căci se ambalase și gesticula. Apoi copilul și-a ridicat ochii spre mine, ca și cum mi-ar fi cerut voie să le culeagă de jos. După privirea îngrozită a fetei cu bicicleta, căutătura fixă, lacomă, a copilului înfometat!... Alt amănunt pe care nu-l pot uita. Am văzut oameni murind în jurul meu, ciuruiți, sfârtecați, arzând, cu timpul scenele de coșmar mi s-au amestecat în minte. Dar
LA CIREŞI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374001_a_375330]
-
Lugoj și o invitasem la o cafea într-o cofetărie. Ca să mai stăm de vorbă. Venise pentru niște probleme succesorale. - Așa că eu am plecat, a adăugat ea vorbelor rostite în stradă. Pentru Harald, cum ziceam, a mai rostit, ferindu-și privirea, de parcă ar fi ascuns un neadevăr. - Și cum v-a mers acolo? am întrebat-o precaut, nevoind să par indiscret. - Oh, Gott, cum ne-a mers!... Greu. Greu de tot!... Aici eram nemți, acolo am devenit români, ba chiar mult
MÂHNIREA CASELOR PĂRĂSITE (PARTEA I) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374032_a_375361]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > SINGURĂTATE Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 2120 din 20 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Privești în gol, în înserare, Când cupa dorurilor plină Ți se revarsă cu-ntristare. Privirea ta, demult, senină Se zbate palidă, cum ceara Topindu-și trupul, dă lumină. Ești singură în înserare, Afară plâng stele-n grădină, În carne simți o-nfiorare. Un cânt răzbate în surdină. În inimă se lasă seara Și în privirea fără
SINGURĂTATE de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374091_a_375420]
-
-ntristare. Privirea ta, demult, senină Se zbate palidă, cum ceara Topindu-și trupul, dă lumină. Ești singură în înserare, Afară plâng stele-n grădină, În carne simți o-nfiorare. Un cânt răzbate în surdină. În inimă se lasă seara Și în privirea fără vină... Referință Bibliografică: Singurătate / Cristina Crețu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2120, Anul VI, 20 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Cristina Crețu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
SINGURĂTATE de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374091_a_375420]
-
au căzut așteptările între culorile serii... printre păsările cerului, dar tot nu ai venit. Singură ascult țipatul lung ce-n ramuri se agață... și las timpul subțire să arunce picăturile clipei peste mine. Doar între cer și pământ îmi împrăștii privirea, în spațiul fisurat de sunete unde mai cred că ne vom întâlni. Te caut și te aștept între adieri de vânt... chiar dacă ciorile plâng, iar clopotele își sparg sunetele în amurg. Gabriela Ene Rusu Referință Bibliografica: Sunetele în amurg / Gabriela
SUNETELE IN AMURG de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374088_a_375417]
-
de smoală și zăbavă în bob și speranță în rugă și drum printre spini ori în cercuri săgeată ce zvâcnești înspre cer te văd deal așezat peste vale cu colnicele coaste prinse șanț peste care iarbă verde răsare urmăresc din privire drum săpat de intrare drum săpat de ieșire pătrundere-n spice ce-s mărunt măcinate rumenite de coapte se despart cărări două doi colaci bobonați ce zvâcnesc omenesc tic ascuns de lăute rezemate de pulpe îmi apropii doar palme să
DIN SCÂNTEILE VIEŢII (VERSURI) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374051_a_375380]
-
Ediția nr. 2120 din 20 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului erau acolo chipul tău și toate frunzele care se-ntorc iarnă de iarnă în lumea cealaltă a lor fluviile universului purtau în matcă reflexii pe care ți le citesc în privire (în primăvara timpului cerul suferea doar de o singură singurătate) la împărțirea cuvintelor a venit numai tăcerea. Referință Bibliografică: Lecție de filosofie / Alexandru Mărchidan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2120, Anul VI, 20 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
LECŢIE DE FILOSOFIE de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374094_a_375423]
-
poieni de vis Doar eu și gândul meu de negură atins În pânza de păianjeni fără să vreau m-am prins Lângă un fluturaș care nevrând ...s-a stins. Am încercat zadarnic să-i reclădesc aripa Ce încă-mi lumina privirea de culoare M-am zvârcolit în lacrimi tot blestemându-i clipa Acelui țesător de lațuri prinse-n floare. Dar n-am putut să sfarâm fuiorul de mătase Și mâinile-amândouă legate-au fost de fir Doi ochi ce stau la pândă
ULTIMUL VALS -GRUPAJ DE POEZII CU ANA PODARU de ANA PODARU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374087_a_375416]
-
moștenirea strămoșilor care Rămași fără aripi, păcatul și-l știu, Speranța mustește din fragede timpuri Când pasul devine mai ferm pe-al său drum, Dar urma se pierde dormind sub nisipuri Iar pasărea Pheonix renaște din scrum, Din nou o privire spre caldele raze, De pleoape căzute se pierde-n ocean Și gândul respiră-n iluzii și oaze Când sufletul pare străin de alean, Curtean fără rege în turn de castel Cu mâinile-ntinse spre cerul cu stele, Când vântu-n duet
ULTIMUL VALS -GRUPAJ DE POEZII CU ANA PODARU de ANA PODARU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374087_a_375416]
-
în față un extraterestru. Ba mai mult, am fost întrebată: „Ce fel de revistă-i asta, doamnă?!” Răspuns-am eu, la fel de mirată: „Este o revistă literară, destul de cunoscută și care apare de mult timp!” Mi s-a răspuns cu aceeași privire a unui om ce are în față o ciudățenie, puțin „tâmp” și „sictirit”: „N-am avut și n-om avea așa ceva, ... da, nici nu cred că s-ar vinde! Nu m-a mai întrebat nimeni pân-acu... Noi vindem...” și
FORMARE – DEZINFORMARE! CARE AR TREBUI SĂ FIE INFLUENŢA ŞI ROLUL REVISTELOR ÎN VIAŢA SOCIETĂŢII? de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374034_a_375363]
-
un pat învelit în petale de trandafir roșii și plăcut mirositoare. Sânii ei tari, întăriți de dorință, la fel ca și sfârcurile drepte așteptau gura lui să le sărute și să le alinte. Femeia îl privea în ochii cu dragoste, privirea ei îl invita să se înfrupte din trupul curat și cast, păstrat pentru el, pentru a fi dăruit în această zi de împlinire a iubirii lor. A fost o seară magică, o seară în care poezia iubirii s-a împletit
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU XI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374095_a_375424]
-
cu mine de luni de zile, de fiecare dată, beat fiind, îl lua somnul, înainte de a se dezbrăca. Eram foarte vulnerabilă, când am ajuns între tarabele țăranilor, am observat un bărbat, care mă privea cu atenție, am fost electrizată de privirea lui, dintr-o dată corpul mi s-a înmuiat, o dorință nebună m-a cuprins, iar pașii fără voia mea, s-au îndreptat spre el. Așa am ajuns în patul lui Eugen, eram în transă, voiam, să mă mai simt femeie
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU XI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374095_a_375424]