64,222 matches
-
în scurt timp un bestseller, cartea s-a vândut în întreaga lume în mai mult de 40 de milioane de cópii până în martie 2006 și a fost tradusă în 44 de limbi. Cartea îmbină stilul polițist cu thriller-ul și teoria conspirației și este a doua parte dintr-o trilogie ce a început cu românul din 2000 al aceluiași autor, „Îngeri și demoni”. În noiembrie 2004, Random House a publicat o ediție specială a cărții, în care aceasta este completată de
Codul lui Da Vinci () [Corola-website/Science/302445_a_303774]
-
acestor porțiuni aramaice ale cărților lui Daniel și Ezra s-a considerat că acestea au fost scrise mai recent. Însă pe tot cuprinsul Orientului Apropiat s-au descoperit numeroase documente aramaice contemporane cu Daniel și Ezra , ceea ce a infirmat această teorie. Ca urmare a dominației si captivității babiloniene, în ultimele secole ale epocii precreștine evreii din Babilon si cei din Iudeea au adoptat aramaica ca limba vorbită în locul limbii ebraice. În timpul lui Hristos limba maternă a populației Palestinei era aramaica. Expresiile
Limba aramaică () [Corola-website/Science/302455_a_303784]
-
trei, șase sau chiar șapte volume. Cele mai comune versiuni actuale sunt ISBN 0-618-34399-7 (un volum) și ISBN 0-618-34624-4 (set de trei volume). La începutul anilor 1960, Donald A. Wollheim, editor de cărți științifico-fantastice al editurii Ace Books, a emis teoria că "Stăpânul inelelor" nu era protejat în Statele Unite de către legea americană a drepturilor de autor, deoarece ediția americană fusese legată din pagini tipărite în Marea Britanie, cu intenția originală fiind ca acestea să fie tipărite în ediția britanică. Ace Books a
Stăpânul inelelor () [Corola-website/Science/302434_a_303763]
-
în această perioadă Tolkien a început revizii variate ale textului pentru a produce o versiune a cărții care să aibă drepturi americane de autor de netăgăduit. Aceasta va deveni mai târziu A doua ediție a "Stăpânului inelelor". Ani mai târziu teoria drepturilor de autor avansată de către Ace Books a fost repudiată iar ediția lor a fost găsită că violase drepturile de autor ale lui Tolkien conform legii americane. De la tipăririle originale din anii 1950 și 1960, au apărut multe ediții diferite
Stăpânul inelelor () [Corola-website/Science/302434_a_303763]
-
Găurile de vierme sunt soluții teoretice pentru ecuații ale teoriei generale a relativității, care descrie spațiul și timpul. Au fost pentru prima dată descrise în 1935 de către Albert Einstein și Nathan Rosen și de aceea au fost numite inițial Poduri Einstein-Rosen. Numele de gaură de vierme provine de la analogia cu
Gaură de vierme () [Corola-website/Science/302451_a_303780]
-
de aceea au fost numite inițial Poduri Einstein-Rosen. Numele de gaură de vierme provine de la analogia cu un vierme care, în loc să se deplaseze la suprafața mărului, se deplasează "prin" măr. Deci o ia pe o scurtătură numită gaură de vierme. Teoria generală a relativității extinde spațiul euclidian al experienței umane cu un spațiu-timp mai general cu o curbură. Cauza acestei curburi este masa obiectelor, sau - ceea ce este echivalentul acesteia în teoria relativității - energie. Ecuațiile teoriei generale a relativității ne oferă soluții
Gaură de vierme () [Corola-website/Science/302451_a_303780]
-
Deci o ia pe o scurtătură numită gaură de vierme. Teoria generală a relativității extinde spațiul euclidian al experienței umane cu un spațiu-timp mai general cu o curbură. Cauza acestei curburi este masa obiectelor, sau - ceea ce este echivalentul acesteia în teoria relativității - energie. Ecuațiile teoriei generale a relativității ne oferă soluții care pentru noi pot avea și proprietăți neobișnuite. Găurile de vierme sunt construcții topologice, care „leagă” zone îndepărtate ale universului printr-o „scurtătură”. Sfârșitul unei găuri de vierme îi apare
Gaură de vierme () [Corola-website/Science/302451_a_303780]
-
o scurtătură numită gaură de vierme. Teoria generală a relativității extinde spațiul euclidian al experienței umane cu un spațiu-timp mai general cu o curbură. Cauza acestei curburi este masa obiectelor, sau - ceea ce este echivalentul acesteia în teoria relativității - energie. Ecuațiile teoriei generale a relativității ne oferă soluții care pentru noi pot avea și proprietăți neobișnuite. Găurile de vierme sunt construcții topologice, care „leagă” zone îndepărtate ale universului printr-o „scurtătură”. Sfârșitul unei găuri de vierme îi apare unui observator drept un
Gaură de vierme () [Corola-website/Science/302451_a_303780]
-
fizice este controversată și reprezintă obiectul cercetării actuale. Faptul că o ecuație fizică dispune de anumite soluții, încă nu înseamnă că aceste soluții sunt într-adevăr realizabile. Contribuțiile actuale în domeniu provin de la experți precum Leonard Susskind și Kip Thorne. Teoria generală a relativității prezice faptul că dacă există găuri de vierme traversabile, ele ar putea permite călătoria în timp. Aceasta ar fi realizată prin accelerarea unui capăt al găurii de vierme la o viteză foarte mare față de celălalt capăt și
Gaură de vierme () [Corola-website/Science/302451_a_303780]
-
vierme traversabile, ele ar putea permite călătoria în timp. Aceasta ar fi realizată prin accelerarea unui capăt al găurii de vierme la o viteză foarte mare față de celălalt capăt și a-l aduce înapoi ceva mai târziu; dilatarea temporală din teoria relativității restrânse ar rezulta în faptul că acceleratul capăt ar îmbătrâni mai încet decât cel staționar, așa cum e văzut el de un observator extern, similar celui din paradoxul gemenilor. Totuși, timpul curge diferit prin gaura de vierme decât înafara ei
Gaură de vierme () [Corola-website/Science/302451_a_303780]
-
unei particule să formeze o buclă închisă în spațiu-timp, numită curbă temporală închisă. Se consideră că nu va fi posibil să se convertească în acest mod o gaură de vierme într-o mașină a timpului; predicțiile sunt făcute în contextul teoriei relativității generale, dar această teorie nu ține seama de efectele cuantice. Unele studii folosind abordarea semiclasică a gravitației pentru a încorpora efectele cuantice în relativitatea generală indică faptul că o buclă de feedback de particule virtuale ar circula prin gaura
Gaură de vierme () [Corola-website/Science/302451_a_303780]
-
buclă închisă în spațiu-timp, numită curbă temporală închisă. Se consideră că nu va fi posibil să se convertească în acest mod o gaură de vierme într-o mașină a timpului; predicțiile sunt făcute în contextul teoriei relativității generale, dar această teorie nu ține seama de efectele cuantice. Unele studii folosind abordarea semiclasică a gravitației pentru a încorpora efectele cuantice în relativitatea generală indică faptul că o buclă de feedback de particule virtuale ar circula prin gaura de vierme cu o intensitate
Gaură de vierme () [Corola-website/Science/302451_a_303780]
-
Există și inelul roman, care este o configurație de mai mult de o gaură de vierme. Acest inel pare să permită o buclă temporală închisă cu găuri de vierme stabile atunci când este abordată prin prisma gravitației semiclasice, lipsind totuși o teorie completă a gravitației cuantice nu este clar dacă abordarea semiclasică este de încredere în această privință.
Gaură de vierme () [Corola-website/Science/302451_a_303780]
-
departe lumina acestuia. Acest tip de doctrină conducea, mai întâi, la anularea conștiinței individuale. Nu se mai poate afirma „eu gândesc” în momentul în care mintea individuală este un fel de vehicul al unui intelect universal. În al doilea rând, teoria duce la un "monopsihism cosmic", adică ideea că nu există decât o singură minte universală. Nu se mai poate susține, în acest context, "eternitatea sufletului individual" care, pentru creștini, este un dat fundamental. Averroes cunoștea această consecință și spusese că
Averroes () [Corola-website/Science/302476_a_303805]
-
consecință și spusese că nemurirea sufletului individual este numai un "adevăr de credință", nu unul absolut. "Adevărul absolut" este accesibil numai "Intelectului adept", în vreme ce mintea individuală posedă un adevăr secund, util pentru manifestarea credinței dar neidentic cu primul. Aceasta este teoria dublului adevăr. Într-o primă etapă interpretările lui Averroes au găsit adepți în lumea creștină pentru ca apoi să fie puse la îndoială. Sfântul Toma din Aquino, deși utilizează intens comentariile sale, avertizează că ele au pervertit tradiția peripatetică.
Averroes () [Corola-website/Science/302476_a_303805]
-
vizitată de președintele egiptean Anwar Sadat și soția acestuia. Încă de pe vremea lui Eusebiu din Cezareea, Ramses al II-lea a fost identificat ca fiind faraonul căruia Moise i-ar fi cerut să elibereze din sclavie poporul lui Israel. Această teorie este adesea disputată și controversată, criticii menționând că nu există nicio dovadă arheologică, care să demonstreze că Ramses s-ar fi înecat în Marea Roșie. De altfel, Exodul nu face nici o mențiune în sensul că faraonul s-ar fi înecat împreună cu
Ramses al II-lea () [Corola-website/Science/302466_a_303795]
-
demonstreze că Ramses s-ar fi înecat în Marea Roșie. De altfel, Exodul nu face nici o mențiune în sensul că faraonul s-ar fi înecat împreună cu trupele sale, însă Psalmul 135 al lui David menționează acest fapt. De asemenea, criticii acestei teorii susțin că nu există dovezi, care să indice că, în timpul domniei lui Ramses al II-lea, ar fi existat plăgile, care s-au abătut asupra Egiptului, menționate în Biblie. În conformitate cu tradiția musulmană, fiul lui Ramses, Merenptah, este creditat ca fiind
Ramses al II-lea () [Corola-website/Science/302466_a_303795]
-
să indice că, în timpul domniei lui Ramses al II-lea, ar fi existat plăgile, care s-au abătut asupra Egiptului, menționate în Biblie. În conformitate cu tradiția musulmană, fiul lui Ramses, Merenptah, este creditat ca fiind faraonul Exodului, dar nici pentru această teorie nu există nici o dovadă.
Ramses al II-lea () [Corola-website/Science/302466_a_303795]
-
cu dezvoltarea alfabetizării de masă în Anglia secolului al XVIII-lea. Toffler consideră că arta este cea care se află în antiteză cu conformismul, cu standardizarea vieții contemporane. Arta este cea prin care individul își poate exprima unicitatea. Interesantă este teoria lui Toffler cu privire la rolul artei în lume. Astfel, pentru el arta este cea care reprezintă ordinea într-o lume haotică, fiind un leac împotriva dezrădăcinării. Arta poate avea un puternic efect asupra personalității, motiv pentru care muzica, pictura, teatrul sunt
Consumatorii de cultură () [Corola-website/Science/302496_a_303825]
-
să fie sub subvenționare federală. Un asemenea program, afirmă autorul, ar putea duce la tentative de control politic al culturii. Cu toate acestea, Toffler ne arată că guvernul federal ajută arta prin sistemul fiscal practicat, dar totodată autorul prezintă și teorii prin care statul federal ar putea ajuta actul cultural fără a se implica în mod direct. Ultima parte a cărții, intitulată "Calitate pentru ce?" este un capitol în care Toffler încearcă să ne convingă că actul cultural în ziua de
Consumatorii de cultură () [Corola-website/Science/302496_a_303825]
-
faptul că se realizează forma unui model origami prin folosirea mai multor foi mici care apoi sunt pliate și lipite între ele, pentru a reda un întreg. În ceea ce privește tematica acestei noi metode origami, aceasta poate fi foarte variată. Există o teorie conform căreia “sculptura în hârtie” s-a născut în Polonia, în urmă cu aproximativ 400 de ani, și apoi s-a dezvoltat mai ales în Europa, de unde japonezii au preluat-o și integrat-o în arta origami. Arta origami a
Origami () [Corola-website/Science/302493_a_303822]
-
credea că scopul educației era să demonstreze unitatea universului printr-un set de activități simbolice care să promoveze cooperarea și nu competiția, studiul naturii, lucrul manual. În origami el a văzut una din căile de a-și pune în practică teoria. Mai apoi concepțiile lui au fost preluate și de către pedagogii japonezi. Dezvoltarea artei origami în epoca modernă în Occident a început în anul 1945, prin studiile efectuate de Gershon Legman, la început în America, iar mai apoi în Franța. Legman
Origami () [Corola-website/Science/302493_a_303822]
-
comparată la Facultatea de Litere, Universitatea din București și, după 1990, profesor asociat la Facultatea de Filosofie din cadrul Universității din București. Din anul 1996, a coordonat colecția de filosofie contemporană, Mentor, a Editurii Univers Enciclopedic. Cărți de filosofie, critică și teorie literară: Literatură: Câteva probleme estetice în gândirea lui Dante, în „Studii de literatură universală”, vol. 7, 1965, pp. 45 -64. «Creatorul modern devine prizonierul propriei lumi, un Dedalus captiv în propriul mit-labirint, unul care respinge firul salutar al Ariadnei, condamnîndu-se
Cornel Mihai Ionescu () [Corola-website/Science/302877_a_304206]
-
privit ca și conducătorul titular al țării, cea mai remarcabilă trăsătură a lui a fost tendința de a sublinia rolul împăratului ca mare preot al șinto, religie indigenă a Japoniei. De-a lungul perioadei Edo (1603-1868), cercetătorii tradiționaliști au dezvoltat teorii care susțineau faptul că datorită descendenței cerești împăratul ar trebui să fie venerat ca un zeu. Ca atare, împăratul era șeful suprem al cultului, iar pe aceste considerente de prestigiu îi recunoșteau și celelalte clanuri (uji) supremația și autoritatea; o
Împăratul Japoniei () [Corola-website/Science/302866_a_304195]
-
cinci sau chiar șase corzi, Burton cântă doar la un baș cu patru corzi (standard). James Hetfield a recunoscut că influența lui Burton asupra trupei Metallica era mare. Original cântăreț de pian, Burton și-a folosit vastele sale cunoștințe despre teorie muzicală pentru a îmbunătăți muzică și stilul trupei. Obsesia lui Cliff pentru scriitorul de cărți horror H.P. Lovecraft a permis trupei să își dezvolte complexitatea coperților de album și mesajul cântecelor(exemplu: The Call Of Ktulu, The Thing That Should
Cliff Burton () [Corola-website/Science/302878_a_304207]