65,481 matches
-
50 de ani. E clar că nedreptate a fost mereu, dar tot atât de clar este că nimeni nu te împiedică să speri că ea va dispărea. E... sunt multe de spus... Despre relația dintre actor și personaj Duminică, 16 mai 2004 - acasă Observații personale. Într-adevăr când abordezi un rol la o primă lectură, dacă el este pe placul tău ești tentat să-ți dai frâu liber imaginației, să te joci cu cuvintele și cu situațiile. Asta nu-i greu stând pe
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
de forță este emanată de ea și primită fără reținere de ființa mea. În cuvinte mai simple, când mă aflu în acel spațiu simt că-i al meu și-mi dă voie să-i dau viață. Marți, 18 mai 2004 - acasă Încordarea și sentimentul ridicolului sunt cei mai mari dușmani ai actorului. Dacă aceștia nu pot fi stăpâniți nu va ieși la iveală creația propriu zisă. Când ești stăpânit de sentimentul ridicolului începi să te precipiți, vrei să scapi cât mai
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
să nu fie. Încordarea te paralizează, provoacă lapsusuri, generează panică, vocea ți se schimbă, devii crispat și te întrebi ce s-a întâmplat? De ce nu reușești să fi tu însuți cel care la repetiții puteai să convingi. 19 mai 2004 - acasă În procesul creației sale actorul trebuie să exploateze bagajul său de cunoștințe. Asta presupune o vastă experiență de viață, o bază culturală solidă fără de care n-ar putea să se descurce, dar în aceeași măsură și un spirit de observație
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
te uimește prin felul în care își acceptă condiția, indiferent care ar fi ea. Cam așa văd eu conștientizarea intuiției - este frumos să lași totul la voia întâmplării, dar minunat să ai puterea de a dirija întâmplarea. 31 mai 2004 - acasă Din categoria acestui tip de actor fac parte toți cei care indiferent de sezon, de starea sufletească, de tot ce se întâmplă în jur joacă rol după rol, uneori 10-l5 roluri pe stagiune. Mâncători de roluri care nu fac altceva
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
într-un spațiu pe care un actor devotat, cândva cu noroc, și cumva cu perseverență, le va aduce în atenția publicului. Noi actorii nu dăm viață unor neînsuflețiți. Noi actorii redăm pofta de viață unor rătăciți? Miercuri, 2 iunie 2004 - acasă Astăzi Liviu mi-a făcut un cadou deosebit pentru ziua mea. Un cadou anticipat dar care va fi reînnoit timp de zece ani de acum înainte. Mi-a deschis un cont la o casă de asigurări pentru a-mi face
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
în vârful muntelui, ciorapi lycra deși joacă rolul unei țărăncuțe care aleargă după găini, rochii mulate sau pieptănături pretențioase și nu fac nici un efort pentru a afla măcar un element care să-i fie propriu bietului personaj. 14 iunie 2004 - acasă În scenă nu te afli întâmplător. Dacă ești acolo fie că a vrut regizorul, fie că așa a cerut autorul, indiferent de rolul pe care-l interpretezi (că-i principal, episodic, secundar sau figurație) înseamnă că prezența ta este necesară
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
veșnic nemulțumiți, sunt veșnic datornici. Tata mi-a spus să nu-i cred niciodată pentru că toți sunt niște mincinoși, vor să stea mai mult pe gratis și fac orice pentru a se eschiva. Când vine ziua plății fie pleacă de acasă, fie se ascund, fie se prefac că sunt bolnavi. Încă de mică mergeam împreună cu tata să strângem chiriile și eu trebuia să cotrobăiesc pe sub paturi, prin dulapuri, pe după perdele ca să văd dacă nu se ascunde careva pe acolo sau
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
se află într-un anume loc, fiind o anumită persoană și făcând o anume acțiune, chiar trebuie s-o dezvolte așa cum și-o imaginează. Imaginația actorului nu se poate povesti, ea trebuie să se dezvolte prin acțiune. 11 noiembrie 2004 - acasă Când ne gândim să rememorăm întreaga noastră viață, ne oprim doar asupra unor momente care au rămas întipărite în memorie. Nu noi facem selecția acestor clipe, ore, zile sau ani. De multe ori sunt uitate evenimente majore în favoarea unor mici
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
câștiga un ban în plus s-a angajat să lucreze pe un șantier de construcții, calificându-se la bătrânețe în meseria de lăcătuș. Era foarte îndrăgit și respectat de mai tinerii săi tovarăși de muncă, dar seara, când se întorcea acasă abia mă abțineam să nu izbucnesc în plâns la vederea mâinilor lui învinețite, sângerând de la sculele pe care cu îndârjire învăța să le stăpânească. Lângă casa din Copou ce ne fusese repartizată, aveam o bucățică de gradină pe care frații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ce pe atunci erau o avere. Cu desaga într-un cărucior încropit de frații mai mari, mergeam cu mama în Târgușorul Copou, la moară. Ne sculam pe la 4 dimineața, ca să apucăm rând "mai în față", și pe înserat ne întorceam acasă osteniți, flămânzi, dar cu câteva kile de făină și tărâță, care ne promiteau pentru zilele următoare pâinea cea din Tatăl nostru al rugăciunilor. Pentru a ne mai potoli foamea, atât de cruntă și agresivă, împreună cu sora mai mică, mergeam de câteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
la "o șeptică ", domeniu în care mă afirmasem ca "centură neagră" în urma frecventării în anii studenției a "Academiei de șeptic" Ilie et co. Partidele aveau loc în prezența nelipsiților chibiți și se desfășurau pe mese încărcate cu bunătăți venite "de acasă" pentru mahării din Ardeal: șuncă afumată, șuncă fiartă, cârnați afumați, cârnați cu boia, cu usturoi, tobă, leber, dulciuri fel de fel și bineînțeles nelipsitele clondire cu tărie. Partidele durau ceasuri întregi, timp în care tăria, servită în pahare de apă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de la înălțime, neacordându-i nici atenție nici timp. Treptat, lucrurile au început să se schimbe, cunoscând-o mai bine și încântându-mă sinceritatea și bucuria curată cu care se dăruia vieții și tinereții. Am condus-o de câteva ori până acasă, în cartierul Aurora din spatele grădinii Copou. Avea niște părinți simpatici, primitori, care-și vedeau de ale lor cu seriozitate, cinste și bună înțelegere. Tatăl era impiegat de mișcare CFR, mama gospodină. Mai avea o soră mai mare, studentă la medicină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
MAE li s-a pus "pata" tocmai pe mine, să mă "râvnească" și în 1962 și în 1966. Aș găsi eu niște argumente, pe care nu le enunț, pentru a nu fi acuzat de lipsa de modestie.). Când am ajuns acasă în poartă, eram deja hotărât să plec. Ai mei m-au încurajat, la fel și colegii de la catedră. Singura reținere și la unii și la alții era "vrabia din mână pe cioara din par". Acum, după ani și ani mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
așteptau două norme de seminarii. Ce-a fost ciudat cu examenele de la București este că nu ni s-au comunicat "pe loc" notele, respectiv rezultatele. În acest context primisem asigurări de la directorul Direcției personal din MAE că voi fi informat acasă, la Iași, prin scris și telefonic. Trecuseră deja două săptămâni de la întoarcerea la Iași și... nimic. Deja ai mei și colegii începuseră să se uite într-un mod ciudat la mine, unii gratificându-mă cu remarci gen: halal să-ți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
profesor universitar, bun organizator, exigent cu el însuși și cu ceilalți. Mi-a plăcut din prima zi "strategia" sa cu privire la programul meu de lucru: "ne întâlnim dimineața la 8, discutăm ce avem de făcut în ziua respectiva, citim comunicările de acasă și după aceea nu vreau să te mai văd prin ambasadă!", indicații pe care aveam să le urmez "ad litteram" și pe care aveam să le repet colaboratorilor mei mai târziu, ca șef de misiune. Ambasada era suficient de bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
două camere mari, modest mobilate, baie, bucătărie, într-un bloc civilizat. Față de cămăruța noastră din Balta Albă era un pas înainte și cu câteva schimbări de decor impuse de soție și petele de culoare obținute cu lucrurile special aduse de acasă, am început să ne simțim bine. Ne-a preluat de la aeroport un tânăr coleg, atașat de presă, cu care în noua noastră locuință am închinat de bun sosit un păhărel de tărie, din unica sticlă salvată. Ne-a comunicat din partea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
într-o dimineață în holul unui hotel din Dresda, am asistat la o discuție de acest gen între recepționerul redegist și un turist refegist, cel dintâi spunându-i celuilalt pe un ton de reproș: "Tu să vorbești așa la tine acasă! Aici ești într-o țară civilizată, nu ca a voastră!". Mărturisesc, am rămas mut de uimire!) În ultima perioadă, RDG, cu sprijin masiv sovietic, dar și din partea celorlalte țări "frățești", își conturase o identitate bine definită pe harta Europei și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
noi o elevă de liceu rămânea gravidă, era supusă oprobriului familiei, colegilor, cadrelor didactice etc., fiind în pericol chiar de a fi exmatriculată, în RDG respectiva elevă devenea "eroină", era în centrul atenției, în ultimele luni profesorii veneau la ea acasă pentru a nu întrerupe studiile, iar nou-născutul primea din partea școlii tot trusoul și obiectele necesare, de la pamperși la cărucior. Pe baza anticului principiu de a da poporului nu numai pâine, dar și "circ", în afara circului ideologic socialist, bine cunoscut și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Deși corul nu număra pe atunci prea mulți ani de la înființare, maestrul Marin Constantin reușise să-l aducă printre primele formații de acest gen din lume. Dar cum politica era pe atunci, ca, din păcate, și acum uneori, la ea acasă și în cultură, participând la respectivul concurs și coruri din URSS, Polonia, Cehoslovacia, la sfârșitul concursului Madrigalul a rămas fără premii. Nu era corect, "ai noștri" fuseseră mai buni, iar repertoriul lor avea piese de mare dificultate interpretate magistral. Ambasada
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
în râs și aplauze și a dus-o așa până la final. Și aici replicile se traduceau la cască, iar programul de sală prezenta un rezumat al piesei. De reținut că "nenea Iancu" era la Berlin într-un fel la el acasă, petrecându-și ultimii ani de viață în capitala Germaniei și având în Pankow, cartierul ambasadei, o bibliotecă foarte frumoasă care-i purta numele și căreia îi donam, cu diverse ocazii, seturi de cărți românești. După spectacol ambasada a organizat la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Dresda și, ca atare, între un concert susținut la Berlin și unul la Leipzig e o distanță, în ceea ce privește prestigiul, ca de la cer la pământ. Am fost convins de argumentele sale, dar n-am reușit să-i conving pe cei de acasă, care susțineau sus și tare că "una-i capitala și alta provincia"! Leipzigul e un oraș legat prin multe și nebănuite fire cu muzica: aici a trăit Bach între 1723 și 1750, angajat la biserica St. Thomas Lutheran, aici s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
nostru, inițial de confort 1 ceaușist, arată "de 5 stele", e la doi pași de stația de metrou și are în jur tot "confortul": mall, poștă, piață, 5 bănci, parc, ștrand și... cimitir! Când stăteam la comun, veneam din centru acasă cu mașina 42, cu "burduf", veșnic aglomerată, care, înainte de stația mea, ocolea cimitirul. Trecând într-o seară, pe scară, cu autobuzul, unul din vecinii mei de locație văzând multe lumânări aprinse în cimitir a exclamat: "Io-te, bă, ce iluminație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
seară, pe scară, cu autobuzul, unul din vecinii mei de locație văzând multe lumânări aprinse în cimitir a exclamat: "Io-te, bă, ce iluminație!". La care un amic, în stilul Mitică, a răspuns, spre hazul celorlalți pasageri: "Or fi locatarii acasă!".). La minister mi-am reluat vechile preocupări, trecând prin mai multe servicii expoziții, carte, film și în final "ziariști străini". Mă mândresc cu faptul că am "pus umărul" la multe proiecte interesante, printre care "Impresioniști români", prezentată la Paris cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
instrumente muzicale... Când mi-am schimbat "profilul", axându-mă pe "muzică și film", am devenit un personaj important, producător de discuri și pelicule cinematografice, simțindu-mă într-un fel coleg de breaslă cu Carlo Ponti et co. Am și acum acasă două discuri vechi, la care țin foarte mult, la editarea cărora în câteva mii de exemplare pentru ambasade și "emigrație" am participat direct: "Colinde" în interpretarea corului Madrigal și "Tudor Gheorghe"! Cu aceeași destinație MAE comanda la "România film" documentare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
discuții la nivel înalt între parteneri români și străini, de care majoritatea colegilor nu aveau parte. Trebuie menționat în același timp că mereu eram în pericol de a ne "rupe gâtul", cei pe care îi însoțeam odată întorși la ei acasă putând pune pe seama și în gura noastră și unele afirmații și comentarii inventate sau răstălmăcite. Eram exact în situația cunoscutului actor francez Yves Montand din filmul "Salariul groazei", unde acesta, pentru o sumă atrăgătoare, fusese angajat să șofeze pe o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]