60,227 matches
-
până în 2008. MTA a apreciat că folosirea metroului a crescut cu 6,8 procente în ianuarie și februarie din cauza creșterii prețului la benzină care i-a determinat pe pasageri să folosească transportul în comun în locul autoturismelor. Conform informațiilor oferite de Departamentul de Stat pentru Energie, consumul de energie al metroului din New York City a fost de 2289kJ/pasager km, în timp ce consumul de energie pentru transportul cu autoturismul este de 2427 kJ/pasager km. Rezultatele furnizate pentru autoturisme sunt mai mari decât
Metroul din New York () [Corola-website/Science/320669_a_321998]
-
sisteme private au fost cumpărate de municipalitate; unele linii aeriene au fost închise imediat, iar altele au fost închise mai târziu. Integrarea a fost lentă, dar câteva stații de tranzit au fost construite între IND și BMT, operate de un departament numit "B Division". Deoarece tunelele IRT aveau ecartament îngust, stațiile erau prea mici pentru a suporta vagoanele folosite de "B Division" și tunelurile aveau curbe prea strânse pentru vagoanele "B Division", IRT a rămas un departament separat, numit "A Division
Metroul din New York () [Corola-website/Science/320669_a_321998]
-
BMT, operate de un departament numit "B Division". Deoarece tunelele IRT aveau ecartament îngust, stațiile erau prea mici pentru a suporta vagoanele folosite de "B Division" și tunelurile aveau curbe prea strânse pentru vagoanele "B Division", IRT a rămas un departament separat, numit "A Division". "Autoritatea de Transport a Orașului New York" ("New York City Transit Authority") a fost creată în 1952 pentru a administra transportul cu metroul, autobuzele și mașinile orașului și a fost plasată sub controlul statului New York în 1968. În
Metroul din New York () [Corola-website/Science/320669_a_321998]
-
aproximativ 3 m lățime și 18,44 sau 23 m lungime, în timp ce echipamentele IRT au aproximativ 2,67 m în lățime și 15,65 m în lungime. Există și o categorie specială de vagoane BMT/IRT care este folosită pentru Departamentul BMT de Est (BMT Eastern Division) care constă în vagoane R42, 4 seturi de vagoane model R143 și 4 seturi de vagoane model R160A. Din cauza problemelor create de curbele strânse, vagoanele lungi de 23 m nu sunt folosite pe căile
Metroul din New York () [Corola-website/Science/320669_a_321998]
-
model R143 și 4 seturi de vagoane model R160A. Din cauza problemelor create de curbele strânse, vagoanele lungi de 23 m nu sunt folosite pe căile de rulare ale BMT Eastern Division. Vagoanele cumpărate de municipalitate de la crearea IND (pentru celelalte departamente începând cu anul 1948) sunt identificate prin litera „R” urmată de un număr care reprezintă numărul contractului în temeiul căruia vagonul a fost cumpărat. Vagoanele cu numere apropiate, ca de exemplu R1-R9, R26-R29, R143-R160B pot fi aproape la fel, deși
Metroul din New York () [Corola-website/Science/320669_a_321998]
-
este o peșteră din Franța situată în Parcul Național Cévennes, în departamentul Lozère, între Meyrueis și Sainte-Enimie. Descoperită în 1897 și deschisă pentru public începând cu anul 1927, este una dintre cele mai vizitate locuri din zona respectivă. Are o sală imensă care măsoară 100 m lungime, 50 m lățime și 35
Aven Armand () [Corola-website/Science/320716_a_322045]
-
Departamentul pentru Apărarea Securității Publice și a Ordinii (în limba rusă: Отделение по охранению общественной безопасности и порядка; "Otdelenie po ohraneniiu obșcestvennoi bezopasnosti i poriadka"), numită în mod obișnuit Departamentul de Apărare (Охранное отделение; "Ohrannoe otdelenie"), pe scurt , ori Ohranka din
Ohrana () [Corola-website/Science/320710_a_322039]
-
Departamentul pentru Apărarea Securității Publice și a Ordinii (în limba rusă: Отделение по охранению общественной безопасности и порядка; "Otdelenie po ohraneniiu obșcestvennoi bezopasnosti i poriadka"), numită în mod obișnuit Departamentul de Apărare (Охранное отделение; "Ohrannoe otdelenie"), pe scurt , ori Ohranka din Rusia a fost poliția secretă a Imperiul Rus, parte a departamentului de poliție a Ministerul Afacerilor Interne (MVD). În acțiunile sale, era sprijinită de Corpul Special de Jandarmi. Ohrana
Ohrana () [Corola-website/Science/320710_a_322039]
-
Отделение по охранению общественной безопасности и порядка; "Otdelenie po ohraneniiu obșcestvennoi bezopasnosti i poriadka"), numită în mod obișnuit Departamentul de Apărare (Охранное отделение; "Ohrannoe otdelenie"), pe scurt , ori Ohranka din Rusia a fost poliția secretă a Imperiul Rus, parte a departamentului de poliție a Ministerul Afacerilor Interne (MVD). În acțiunile sale, era sprijinită de Corpul Special de Jandarmi. Ohrana a fost creată în 1880, ca înlocuitoare a Departamentului al III-lea al Cancelariei Imperiale. Ohrana a fost înființată în vederea luptei împotriva
Ohrana () [Corola-website/Science/320710_a_322039]
-
ori Ohranka din Rusia a fost poliția secretă a Imperiul Rus, parte a departamentului de poliție a Ministerul Afacerilor Interne (MVD). În acțiunile sale, era sprijinită de Corpul Special de Jandarmi. Ohrana a fost creată în 1880, ca înlocuitoare a Departamentului al III-lea al Cancelariei Imperiale. Ohrana a fost înființată în vederea luptei împotriva terorismului politic și a activității revoluționare . Ohrana avea sucursale în toate regiunile Imperiului Rus, cât și o serie de birouri care funcționau în afara granițelor, care aveau ca
Ohrana () [Corola-website/Science/320710_a_322039]
-
justificarea atitudunii lor. Se presupune că documentul a fost scris de un agent al Ohranei, scriitorul franco-rus Matvei Golovinski, la indicațiile lui Piotr Racikovski, șeful biroului parizian al Ohranei. Suspecții arestați de Ohrana erau mai apoi predați justiției ruse. Primul departament special de securitate rus a fost „Departamentul pentru Protejarea Ordinei și Păcii Publica” cu sediul la St. Petersburg, creat în 1866, după tentativa de asasinat eșuată din 1866 asupra lui împăratului Alexandru al II-lea, departament care a avut la
Ohrana () [Corola-website/Science/320710_a_322039]
-
a fost scris de un agent al Ohranei, scriitorul franco-rus Matvei Golovinski, la indicațiile lui Piotr Racikovski, șeful biroului parizian al Ohranei. Suspecții arestați de Ohrana erau mai apoi predați justiției ruse. Primul departament special de securitate rus a fost „Departamentul pentru Protejarea Ordinei și Păcii Publica” cu sediul la St. Petersburg, creat în 1866, după tentativa de asasinat eșuată din 1866 asupra lui împăratului Alexandru al II-lea, departament care a avut la început 12 membri. Adresa oficială a departamentului
Ohrana () [Corola-website/Science/320710_a_322039]
-
predați justiției ruse. Primul departament special de securitate rus a fost „Departamentul pentru Protejarea Ordinei și Păcii Publica” cu sediul la St. Petersburg, creat în 1866, după tentativa de asasinat eșuată din 1866 asupra lui împăratului Alexandru al II-lea, departament care a avut la început 12 membri. Adresa oficială a departamentului, strada Fontanka nr. 16, era cunoscută în tot imperiul. După o nouă tentativă eșuată de asasinare a împăratului din 6 august 1880, monarhul a creat, urmând sfaturile lui Mihail
Ohrana () [Corola-website/Science/320710_a_322039]
-
Departamentul pentru Protejarea Ordinei și Păcii Publica” cu sediul la St. Petersburg, creat în 1866, după tentativa de asasinat eșuată din 1866 asupra lui împăratului Alexandru al II-lea, departament care a avut la început 12 membri. Adresa oficială a departamentului, strada Fontanka nr. 16, era cunoscută în tot imperiul. După o nouă tentativă eșuată de asasinare a împăratului din 6 august 1880, monarhul a creat, urmând sfaturile lui Mihail Loris-Melikov, „Departamentul Poliției de Stat”, secție a Ministerului Afacerilor Interne, și
Ohrana () [Corola-website/Science/320710_a_322039]
-
a avut la început 12 membri. Adresa oficială a departamentului, strada Fontanka nr. 16, era cunoscută în tot imperiul. După o nouă tentativă eșuată de asasinare a împăratului din 6 august 1880, monarhul a creat, urmând sfaturile lui Mihail Loris-Melikov, „Departamentul Poliției de Stat”, secție a Ministerului Afacerilor Interne, și a transferat atât Corpul Special al Jandarmilor cât și Secția a III-a a Cancelariei Maiestății Sale Imperiale în subordinea noului departament. Funcția de „comandant al jandarmilor” a fost preluată de
Ohrana () [Corola-website/Science/320710_a_322039]
-
1880, monarhul a creat, urmând sfaturile lui Mihail Loris-Melikov, „Departamentul Poliției de Stat”, secție a Ministerului Afacerilor Interne, și a transferat atât Corpul Special al Jandarmilor cât și Secția a III-a a Cancelariei Maiestății Sale Imperiale în subordinea noului departament. Funcția de „comandant al jandarmilor” a fost preluată de ministrul de interne, iar „comandantul corpului” a devenit adjunct al ministrului. Toate aceste măsuri organizatorice nu au împiedicat însă asasinarea împăratului Alexandru al II-lea în 1881. Pentru îmbunătățirea măsurilor de
Ohrana () [Corola-website/Science/320710_a_322039]
-
interne Piotr Arkadievici Stolîpin a creat o rețea națională de birouri de securitate. Dacă în 1908 existau 31 de birouri, numărul lor ajunsese la 60 în 1911. Pe 9 februarie 1907 a fost creat organismul centralizat „Secția de Securitate a Departamentului Poliției” cu sediul în Sankt Petersburg, strada Fontanka, nr. 16. Dezvăluirea activității de agenți dubli ai Ohranei a lui Evno Azef (asasin printre victimele căruia se afla și ministrul von Plehve) și a lui Dmitri Bogrov (cel care l-a
Ohrana () [Corola-website/Science/320710_a_322039]
-
a fost discreditată de dezvăluirile cu privire la activitatea altor agenți dubli/provocatori. În toamna anului toate birourile de securitate din Moscova, St. Petersburg și Varșovia au fost desființate. Declanșarea luptelor primei conflagrații mondiale a marcat mutarea centrului de greutate a activității Departamentului de poliție de la activitățile antirevoluționare la cele ale muncii de contraspionaj. Trebuie remarcat însă că în acest nou domeniu de activitate, poliția a colaborat insuficient cu organismele de contrainformații ale armatei imperiale. Ohrana a fost dizolvată în mod oficial după
Ohrana () [Corola-website/Science/320710_a_322039]
-
Intendencia de Potosí". După Declarația de Independență a Boliviei (06 August 1825), precum și după schimbările graduale în administrarea teritoriului, Calama a rămas sub conducerea "Departamento de Litoral" (1829), subdivizat în "Provincia de Lamar y la Provincia de Atacama" (Cobija fiind departamentul de capitală). Calama a fost un important oraș din provincia Atacama, prin care a călătorit poștă săptămânal între Cobija și Salta-Potosí, din 1832. În 1840, capitala provinciei a fost transferată de la Chiuchiu la Calama. Conflictele de frontieră între Chile și
Calama, Chile () [Corola-website/Science/320741_a_322070]
-
Horner nu a fost de acord cu limbile ce se smucesc ale raptorilor, prezente în primele creații ale lui Tippett, plângându-se că "[dinozaurii] nu pot face asta!" Urmând sfatul lui Horner, Spielberg a insistat ca Tippett să elimine limbile. Departamentul lui Winston a creat modele în detaliu întregi pentru dinozauri, înainte de a mula pieile de latex, ce au fost așezate peste roboți complecși. Tippett a creat animații cu stop-motion pentru scene importante, dar Spielberg a găsit rezultatul ca fiind nesatisfăcător
Jurassic Park (film) () [Corola-website/Science/320725_a_322054]
-
cubi pe secundă. De-a lungul cursului său Pilcomayo se împarte în două ramuri principale, de Nord și de Sud. După o anumită distanță aceste ramuri se reunesc pentru a forma Pilcomayo de Jos. izvorăște de la poalele Anzilor Cordilieri între departamentele boliviene Potosí și Oruro, la est de Lacul Poopó. De acolo curge într-o direcție sud-est, prin Chuquisaca și departamentele Tarija, trece prin provincia Formosa din Argentina și câmpiile Gran Chaco din Paraguay. El formează granița dintre Argentina și Paraguay
Râul Pilcomayo () [Corola-website/Science/320761_a_322090]
-
După o anumită distanță aceste ramuri se reunesc pentru a forma Pilcomayo de Jos. izvorăște de la poalele Anzilor Cordilieri între departamentele boliviene Potosí și Oruro, la est de Lacul Poopó. De acolo curge într-o direcție sud-est, prin Chuquisaca și departamentele Tarija, trece prin provincia Formosa din Argentina și câmpiile Gran Chaco din Paraguay. El formează granița dintre Argentina și Paraguay înainte de a se vărsa în apropiere de Asunción în Fluviul Paraguay. Parcul Național Río Pilcomayo este situat pe partea argentiniană
Râul Pilcomayo () [Corola-website/Science/320761_a_322090]
-
Forge. La momentul emisiunii de obligațiuni din 1950, în Franța s-au turnat 55 de copii ale Clopotului Libertății (câte unul pentru fiecare dintre cele 48 de state, unul pentru Districtul Columbia, și câte unul pentru fiecare teritoriu), la comanda Departamentului Trezoreriei Statelor Unite. Clopotele trebuia să fie expuse și bătute la comemorări sau sărbători naționale. Multe dintre aceste clopote se află astăzi lângă Capitoliile statelor corespunzătoare. O excepție este clopotul Texasului, aflat la Texas A & M University în College Station. Clopotul
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
mai cunoscuți sau mai putin cunoscuți. Festivalul a crescut în timp și repertoriile s-au diversificat, dar suntem siguri că vom auzi în fiecare an muzică de calitate și mai multe concerte dedicate lui Brassens. Din 2008, la Pirey, în departamentul Doubs, la inițiativa asociației L'Amandier este organizată Brassensiada. Obiectivul acesteia este de a menține mereu vie în inima publicului opera lui Georges Brassens și de a-i asigura locul pe care-l merită în patrimoniul cultural colectiv. Acest festival
Georges Brassens () [Corola-website/Science/321482_a_322811]
-
companiei sau a sponsorilor în cenzurarea scenariilor sau a materialelor filmate erau ceva obișnuit în anii 1960, iar "Star Trek" a avut la rândul său de suferit din această cauză. Scenariile erau verificate și cenzurate în mod regulat de către personalul Departamentului de Standarde al NBC, care făcea multiple adnotări pe marginea scenariilor, privind părți care trebuiau modificate ori înlăturate complet. "Seria originală" s-a remarcat și datorită conținutului umoristic, ca de exemplu ciondănelile tăioase dar amicale dintre Spock și McCoy. Episoade
Star Trek: Seria originală () [Corola-website/Science/321537_a_322866]