61,510 matches
-
pretor pl. Turia I. Prică, primar com. Roșcani Gr. Manea"". În curtea bisericii, înspre vest, se află un turn-clopotniță din lemn. Acesta este abandonat în prezent, în locul lui fiind construit un turn-clopotniță din zidărie la intrarea în cimitir. Biserica de lemn din Rădeni este construită în totalitate din bârne de lemn. Pereții exteriori au fost tencuiți și văruiți în culoarea albă. Inițial acoperită cu șindrilă, ea are astăzi învelitoare din tablă vopsită în cărămiziu. În biserică se intră printr-un pridvor
Biserica de lemn din Rădeni () [Corola-website/Science/320562_a_321891]
-
În curtea bisericii, înspre vest, se află un turn-clopotniță din lemn. Acesta este abandonat în prezent, în locul lui fiind construit un turn-clopotniță din zidărie la intrarea în cimitir. Biserica de lemn din Rădeni este construită în totalitate din bârne de lemn. Pereții exteriori au fost tencuiți și văruiți în culoarea albă. Inițial acoperită cu șindrilă, ea are astăzi învelitoare din tablă vopsită în cărămiziu. În biserică se intră printr-un pridvor care are deasupra sa un turn-clopotniță.
Biserica de lemn din Rădeni () [Corola-website/Science/320562_a_321891]
-
Xilogravura sau xilografia (din = lemn) reprezintă arta de a grava lemnul și rezultatul ei, reprezentat de gravura în lemn. Aceeași denumire desemnează și tehnica de imprimare multiplicată cu matrițe din plăci de lemn moale și dens (păr, merișor), care sunt săpate, scobite sau gravate. Pentru
Xilogravură () [Corola-website/Science/320568_a_321897]
-
Xilogravura sau xilografia (din = lemn) reprezintă arta de a grava lemnul și rezultatul ei, reprezentat de gravura în lemn. Aceeași denumire desemnează și tehnica de imprimare multiplicată cu matrițe din plăci de lemn moale și dens (păr, merișor), care sunt săpate, scobite sau gravate. Pentru tipărire, cerneala acoperă zonele rămase în
Xilogravură () [Corola-website/Science/320568_a_321897]
-
Xilogravura sau xilografia (din = lemn) reprezintă arta de a grava lemnul și rezultatul ei, reprezentat de gravura în lemn. Aceeași denumire desemnează și tehnica de imprimare multiplicată cu matrițe din plăci de lemn moale și dens (păr, merișor), care sunt săpate, scobite sau gravate. Pentru tipărire, cerneala acoperă zonele rămase în relief, de unde este transpusă pe suportul final, de
Xilogravură () [Corola-website/Science/320568_a_321897]
-
Xilogravura sau xilografia (din = lemn) reprezintă arta de a grava lemnul și rezultatul ei, reprezentat de gravura în lemn. Aceeași denumire desemnează și tehnica de imprimare multiplicată cu matrițe din plăci de lemn moale și dens (păr, merișor), care sunt săpate, scobite sau gravate. Pentru tipărire, cerneala acoperă zonele rămase în relief, de unde este transpusă pe suportul final, de obicei hârtie sau mătase. După cum a rezultat placa prin tăierea (longitudinală sau transversală) a
Xilogravură () [Corola-website/Science/320568_a_321897]
-
moale și dens (păr, merișor), care sunt săpate, scobite sau gravate. Pentru tipărire, cerneala acoperă zonele rămase în relief, de unde este transpusă pe suportul final, de obicei hârtie sau mătase. După cum a rezultat placa prin tăierea (longitudinală sau transversală) a lemnului, xilogravura este de două categorii: Primele stampe au fost xilogravuri. În Europa, primele xilogravuri au fost semnalate documentar în secolul al XII-lea, dar în China imprimarea cu plăci gravate în lemn era practicată încă din Antichitate. În Transilvania încă
Xilogravură () [Corola-website/Science/320568_a_321897]
-
rezultat placa prin tăierea (longitudinală sau transversală) a lemnului, xilogravura este de două categorii: Primele stampe au fost xilogravuri. În Europa, primele xilogravuri au fost semnalate documentar în secolul al XII-lea, dar în China imprimarea cu plăci gravate în lemn era practicată încă din Antichitate. În Transilvania încă de la sfârșitul sec. XVII sau începutul sec. XVIII s-a dezvoltat arta de a produce în serie icoane pe hârtie și imagini simbolice sau decorative prin xilogravură. Tehnica xilogravurilor consta mai întâi
Xilogravură () [Corola-website/Science/320568_a_321897]
-
din Antichitate. În Transilvania încă de la sfârșitul sec. XVII sau începutul sec. XVIII s-a dezvoltat arta de a produce în serie icoane pe hârtie și imagini simbolice sau decorative prin xilogravură. Tehnica xilogravurilor consta mai întâi din gravarea în lemn de păr sau de măr a unui tipar, după care, cu o singură ungere tiparul imprima clar 12-15 stampe. Cerneala pentru tipărire se prepara din chindruț, negru de fum, și ulterior imprimării xilogravura putea fi colorată liber, ceea ce diferenția între
Xilogravură () [Corola-website/Science/320568_a_321897]
-
Biserica de lemn cu hramul "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (Sf. Voievozi)" din Ipotești a fost construită la începutul secolului al XIX-lea în satul Ipotești din comuna Mihai Eminescu (județul Botoșani). Ea se află în curtea complexului memorial Mihai Eminescu din Ipotești
Biserica de lemn din Ipotești () [Corola-website/Science/320540_a_321869]
-
se află pe această listă la numărul 513, având codul de clasificare . datează de la începutul secolului al XIX-lea, ea fiind construită ""pe locul și cu ajutorul lui Ipatie și Nicolae Isăcescu, care sunt primii ctitori. Ea a fost făcută din lemn, dar putrezind lemnul, a fost (re)făcută din vălătuci"". Istoricul Nicolae Stoicescu datează biserica la anul 1825. La 30 iulie 1847, căminarul Gheorghe Eminovici (1812-1884), tatăl poetului Mihai Eminescu, a cumpărat pentru suma de 4.000 de galbeni, două cincimi
Biserica de lemn din Ipotești () [Corola-website/Science/320540_a_321869]
-
această listă la numărul 513, având codul de clasificare . datează de la începutul secolului al XIX-lea, ea fiind construită ""pe locul și cu ajutorul lui Ipatie și Nicolae Isăcescu, care sunt primii ctitori. Ea a fost făcută din lemn, dar putrezind lemnul, a fost (re)făcută din vălătuci"". Istoricul Nicolae Stoicescu datează biserica la anul 1825. La 30 iulie 1847, căminarul Gheorghe Eminovici (1812-1884), tatăl poetului Mihai Eminescu, a cumpărat pentru suma de 4.000 de galbeni, două cincimi din moșia Ipotești
Biserica de lemn din Ipotești () [Corola-website/Science/320540_a_321869]
-
și dărăpănate. În jurul casei se afla o curte destul de mare, o livadă, bisericuța familiei, o fântână, grajduri pentru animale, hambare pentru cereale și alte anexe gospodărești. În anul 1847, soția căminarului, Raluca (Iurașcu) Eminovici (1816-1876) a cumpărat mica bisericuță de lemn din cătunul Ipotești, cu 250 de galbeni, de la boierul Theodor Murguleț. Acest lucru este menționat într-o scrisoare din 14 aprilie 1909 a lui Matei Eminovici către Corneliu Botez (""Biserica din Ipotești era proprietatea mamei, o cumpărase mama cu 250
Biserica de lemn din Ipotești () [Corola-website/Science/320540_a_321869]
-
ca biserică a satului Ipotești și după cumpărare, salariul preotului fiind plătit de tatăl poetului, Gheorghe Eminovici, care deținea moșia din Ipotești. Familia Eminovici a stăpânit moșia Ipotești până în anul 1878, când a fost vândută din cauza datoriilor. În spatele bisericuței de lemn, lângă altar, au fost înmormântați patru dintre Eminovicești: Gheorghe (1812-1884) și Raluca (1816-1876) - părinții poetului, Nicu (1843-1884) și Iorgu (1844-1873) - doi dintre frații poetului. În anul 1928, scriitorul Cezar Petrescu și istoricul Nicolae Iorga au inițiat o subscripție publică pentru
Biserica de lemn din Ipotești () [Corola-website/Science/320540_a_321869]
-
În prezent, aici se mai oficiază slujbe de patru ori pe ani: la 15 ianuarie (aniversarea nașterii poetului), la 15 iunie (comemorarea morții poetului), de Înălțarea Domnului și la 8 noiembrie (de hramul Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil). Biserica de lemn din Ipotești este construită din lemn și vălătuci și acoperită cu șindrilă. Pereții săi sunt tencuiți și văruiți cu alb. Lăcașul de cult are formă de cruce, cu abside laterale semicirculare. În apropierea bisericii, înspre nord-vest, se află și un
Biserica de lemn din Ipotești () [Corola-website/Science/320540_a_321869]
-
slujbe de patru ori pe ani: la 15 ianuarie (aniversarea nașterii poetului), la 15 iunie (comemorarea morții poetului), de Înălțarea Domnului și la 8 noiembrie (de hramul Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil). Biserica de lemn din Ipotești este construită din lemn și vălătuci și acoperită cu șindrilă. Pereții săi sunt tencuiți și văruiți cu alb. Lăcașul de cult are formă de cruce, cu abside laterale semicirculare. În apropierea bisericii, înspre nord-vest, se află și un turn-clopotniță de lemn.
Biserica de lemn din Ipotești () [Corola-website/Science/320540_a_321869]
-
este construită din lemn și vălătuci și acoperită cu șindrilă. Pereții săi sunt tencuiți și văruiți cu alb. Lăcașul de cult are formă de cruce, cu abside laterale semicirculare. În apropierea bisericii, înspre nord-vest, se află și un turn-clopotniță de lemn.
Biserica de lemn din Ipotești () [Corola-website/Science/320540_a_321869]
-
arcuri cu zimți. Ferestrele au chenare de piatră asemănătoare cu cele ale paraclisului Sf. Ștefan. În registrul superior, ferestrele sunt de dimensiuni mai reduse și se termină în formă de arc. Ușa de intrare se deschide în două canate de lemn și are un ancadrament de piatră sculptată încheiat în acoladă. Foișorul, de plan dreptunghiular, are douăsprezece coloane rotunde, canelate, cu capiteluri de acant. Arcele sunt în acoladă, iar tavanul este făcut din scândură. Sub acest foișor se află o pivniță
Biserica Bolniței Mănăstirii Hurezi () [Corola-website/Science/320538_a_321867]
-
Biserica de lemn cu hramul "Sfântul Dumitru" din Ionășeni a fost construită în secolul al XVIII-lea. Ea se află într-o fostă livadă boierească din satul Ionășeni (comuna Trușești, județul Botoșani). Biserica de lemn "Sf. Dumitru" din Ionășeni a fost inclusă pe
Biserica de lemn din Ionășeni () [Corola-website/Science/320552_a_321881]
-
Biserica de lemn cu hramul "Sfântul Dumitru" din Ionășeni a fost construită în secolul al XVIII-lea. Ea se află într-o fostă livadă boierească din satul Ionășeni (comuna Trușești, județul Botoșani). Biserica de lemn "Sf. Dumitru" din Ionășeni a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Botoșani din anul 2015 la numărul 443, având codul de clasificare , dar specificându-se eronat anul 1825 ca an al datării sale. În sat se află în
Biserica de lemn din Ionășeni () [Corola-website/Science/320552_a_321881]
-
sale. În sat se află în prezent trei biserici, cea prezentată aici fiind cea mai veche. Satul Ionășeni se află situat într-o pădure ce se întinde pe mulți kilometri. Într-o veche livadă boierească se află o biserică de lemn, la care se ajunge de pe o uliță urcând o cărăruie cu pietre pe ambele părți. Unii autori consideră că această biserică de lemn ar fi una dintre cele mai vechi biserici de lemn din România. În biserică se află o
Biserica de lemn din Ionășeni () [Corola-website/Science/320552_a_321881]
-
pădure ce se întinde pe mulți kilometri. Într-o veche livadă boierească se află o biserică de lemn, la care se ajunge de pe o uliță urcând o cărăruie cu pietre pe ambele părți. Unii autori consideră că această biserică de lemn ar fi una dintre cele mai vechi biserici de lemn din România. În biserică se află o veche lespede de piatră cu o inscripție conținând anul 1234, ceea ce arată că aici a existat o biserică din vremuri străvechi. Conform actului
Biserica de lemn din Ionășeni () [Corola-website/Science/320552_a_321881]
-
livadă boierească se află o biserică de lemn, la care se ajunge de pe o uliță urcând o cărăruie cu pietre pe ambele părți. Unii autori consideră că această biserică de lemn ar fi una dintre cele mai vechi biserici de lemn din România. În biserică se află o veche lespede de piatră cu o inscripție conținând anul 1234, ceea ce arată că aici a existat o biserică din vremuri străvechi. Conform actului comemorativ din biserica parohială, satul Ionășeni își trage numele de la
Biserica de lemn din Ionășeni () [Corola-website/Science/320552_a_321881]
-
își trage numele de la vornicul Ionaș (Ionașcu) Balș, care nu se știe din ce motive a devenit călugăr. Pe la sfârșitul secolului al XVII-lea , potrivit tradiției, boierul Ionașcu Balș a înființat aici un schit și a construit actuala biserică de lemn într-o livadă. Acest lăcaș de cult a servit de schit pentru călugări până în anul 1756, când noul proprietar al moșiei satului, marele paharnic Constantin Balș, a întemeiat Schitul Cozancea, unde au fost mutați călugării din Ionășeni. Deoarece în jurul schitului
Biserica de lemn din Ionășeni () [Corola-website/Science/320552_a_321881]
-
servit de schit pentru călugări până în anul 1756, când noul proprietar al moșiei satului, marele paharnic Constantin Balș, a întemeiat Schitul Cozancea, unde au fost mutați călugării din Ionășeni. Deoarece în jurul schitului se stabiliseră vreo 70 de locuitori, bisericuța de lemn a fostului schit a rămas ca biserică parohială. În anul 1776, boierul Constantin Balș a ctitorit în cimitirul satului Ionășeni o biserică cu hramul "Nașterea Maicii Domnului", care a devenit biserică parohială a localității. Bisericuța de lemn din livadă a
Biserica de lemn din Ionășeni () [Corola-website/Science/320552_a_321881]