60,397 matches
-
sau prilejuri de noutate spirituală specifice modernității tîrzii sînt totuși de subsumat unei noutăți dintotdeauna : cea a persoanei care își trăiește, fără rest, cu toate facultățile ființei sale, credința. Oriunde și oricînd, a da piept cu adevărul revelat, a te porni pe Adevărul-Cale, a tematiza experiența drumului împreună cu El înseamnă o noutate de primă mînă, existențială, înnoitoare. Poate că această neasemănare cu tot ceea ce ai întîlnit pînă acum, evidența unei plenitudini care nu încetează să-și descopere preaplinul, e marca cea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
ajungă într-un loc îndepărtat, unde îl cheamă treburile. Tradițiile înseși spun, într-un fel sau altul, că nu e productiv să le obiectivezi, să te lipești de formele lor, ci că e potrivit să intri în dinamica lor verticală, pornind la drum împreună cu ele. în vechiul Israel, chivotul Legămîntului nu era adăpostit într-un templu, ci într-un cort tot atît de fastuos pe cît de fragil și rămînea gata de drum, cu pîrghiile necontenit în inele (Ieșirea, 25, 15
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
are rădăcina în acest mister, de unde își primește posibilitatea de a fi, și că el reflectă, în țesătura lui, ceva din bogăția de nesistematizat a misterului. Or, gîndirea de tip apofatic fie ea tradițională sau modernă se orientează spre transcendent pornind de la asemenea oglindiri și urme ; se sprijină pe contrarii aflate în coprezență și tensiune, asemenea unor poli electrici. Cu cît diferența sau opoziția lor e mai intensă și mai intens realizată, cu atît mai mare este potențialul de energie intelectuală
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
laicitatea, atenția față de demnitatea persoanei, accentul major pus pe libertatea ei, chiar tipul occidental de raționalitate coboară de-a lungul unui traseu complicat, dar coboară totuși dintr-o tematică religioasă. Nu e atunci pertinent să luăm în calcul posibilitatea ca, pornind de la acest spectacol, să urcăm spre domeniul care l-a inspirat? Experimentul cusan nu pune în scenă tema puterii. Christos ni se înfățișează aici ca Pantocrator numai întrucît este Atotvăzător, acoperind cu privirea toate direcțiile universului, pe care el însuși
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
au resimțit acest divorț ca pe un atentat grav la misiunea lor spirituală ; timp de un secol și mai bine, au conceput modernitatea ca pe un război între laicitate și Dumnezeu. Dar, de la începutul secolului XX încoace, Bisericile occidentale au pornit să valorifice spiritual ceva din posibilitățile modernității. Ele nu mai concep acum separarea de sfera puterii ca pe o slăbiciune, ci ca pe o bine-venită independență. Se adresează, în libertate, conștiințelor și apără libertatea de conștiință ; intervin critic în dezbaterile
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
spre un afară lasă, stînjenitor, în urmă aporia denivelării între interiorul atotcuprinzător al transcendenței și imposibilul ei exterior. Pentru a da seamă de acest paradoxal exterior, gîndirea greacă, cea creștină, cea ebraică au tematizat, într-un fel sau altul, creația pornind de la o mișcare de retragere a divinului către abisul lui insondabil. în chiar interiorul lui, absolutul lasă astfel spațiu pentru un altceva, dă suport arhetipal pentru realitatea relativă a alterității, a creației, a lumii. în dialogul platonician care îi poartă
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
autocontraction de Dieu, pp. 31-60. Despre concentrarea Principiului în întunericul metafizic, precedînd expansiunea luminii lui care dă realitate spațiului manifestării, vezi, de asemenea, René Guénon, Le symbolisme de la croix, ed. cit., capitolul Les directions de l'espace. Pe aceste urme pornesc oamenii dorinței, atrași de plenitudinea Nimicului unde se retrage Dumnezeu cînd dă spațiu creației sale. în demersul mistic, în alergarea interioară pe urmele divinului, ființa umană își lărgește necontenit capacitatea contemplativă, se amplifică pentru a se adecva asimptotic țintei sale
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
răsturnarea și convertirea ei spirituală? Mutînd accentul de pe îndepărtarea noastră de divin pe depărtarea absolută, ireductibilă a transcendenței, nu ne descoperim oare destul de bine așezați pentru a-i percepe străina maiestate, neasemănarea cu tot ce își are locul în preajma noastră? Pornind chiar de la distanța, brutală astăzi, dintre categoriile religiei și organizarea socială se poate sesiza/testa/exersa o calitate definitorie a atitudinii credincioase. Fiind drum împreună cu Spiritul care o cheamă și o angajează, acesteia nu i se potrivesc modurile de gîndire
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
le căutăm fața ascunsă, interioară, orientată ascendent. Nu ni se sugerează oare astfel să inversăm perspectiva, să privim realul imediat ca pe un teren unde sensurile spirituale se întrupează, desigur, cerînd colaborarea și responsabilitatea omului, dar numai pentru a-l porni la drum, pentru a-i întoarce ochiul către sursa lor densă, neobiectivabilă, de realitate tare? H.-R. Patapievici considera . Daniel Ménager, Diplomatie et théologie à la Renaissance, PUF, Paris, 2001, capitolul Médiation et mouvement. că rămîne în seama discernămîntului nostru
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
încetat să le cerceteze și să le rostească. Ireductibilitatea religiei la normă socială, formele tradiției care cheamă spre o perpetuă depășire, în sfîrșit, abordarea paradoxală a absolutului în tensiunea dintre via affirmativa și via negativa , toate acestea pot fi exersate pornind de la priveliștea lumii noastre secularizate. Noutatea ei constă în faptul că nu ne mai putem închide într-o religie ca într-o cetate, ci trebuie să dăm seama, din interiorul propriei tradiții, de diversitatea lumii și de universalul țintei care
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
dintotdeauna, mărci ale absolutului în curgerea tuturor timpurilor, în conștiința omului de pretutindeni. Platon a folosit numeroase rafinamente stilistice pentru a semnifica incapacitatea expresiei, a textului, a formei de a încapsula adevărul. Dialogurile lui îl constrîng aproape pe cititor să pornească la drum pe urmele sensului, să conceapă adevărul drept cale care crește înlăuntrul omului. Poemul lui Iov expune înaintarea dureroasă a omului singur în tăcerea lui Dumnezeu. La capătul încercării, această tăcere explodează, cu infinitatea sensurilor ei, în fața și în
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
construit discursul ca pe un limbaj de depășire, ca punte către misterul de dincolo de formă și limbaj. în zenitul religiilor stă aceeași realitate, prea densă pentru a putea fi prinsă într-un contur limitativ, prea atrăgătoare pentru ca omul să nu pornească la drum spre plenitudinea ei. Astăzi, ea își marchează mai mult ca niciodată, în spectacolul public, distanța față de formele lumii, în care radiază lumina ei, dar de care ea nu e nici stăpînită, nici parcelată. Modernitatea tîrzie poate fi privită
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
a doua apare fără dată, probabil în 1991, ca „revistă lunară de cultură și istorie”, într-un singur număr. Director coordonator este acum Octavian Barna, secretar de redacție Mihai Hila, redactori - Teodor Seiceanu, Mircea Stroia, Anca Matei. Articolul-program din 1934, Pornim la drum, proclamând drept postulate „credința în Dumnezeu” și „dragostea de neam”, jalonează orientarea către fenomenul literar, faptul științific și de cultură, cu ecouri din ideile cipariene: „Vom dărui tiparului gândurile noastre, presărând printre ele nestemate vechi din biblioteci și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285757_a_287086]
-
nici recursul la specialiștii în marketing politic, nici articularea unei poziții pragmatice și ocolirea conflictelor partizane nu sunt specifice populismului. Cea de a treia și ultima abordare este una discursivă, al cărui exponent principal este Ernesto Laclau (1977, 2005a, 2005b). Pornind de la o critică a determinismului economic prezent în mai toate interpretările marxiste, Laclau dezvoltă o teorie a populismului, acesta fiind înțeles drept o logică politică specifică și nu ca o alianță între clase. Pe scurt, Laclau afirmă că această logică
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
includerii, cu un accent multiculturalist. Demonstrația cea mai clară a acestui lucru este legată de intensele eforturi, încununate cu succes, depuse de Partidul Conservator de a câștiga supremația politică în comunitățile de imigranți situate în zonele urbane ale Canadei. Conservatorii pornesc aici de la asumpția potrivit căreia recrutarea unui segment cât mai mare de minoritari reprezintă cheia pentru un guvern majoritar, imitând astfel comportamentul Partidului Liberal care, timp de două generații, și-a asigurat majoritatea zdrobitoare a voturilor "etnice" (Friesen, 2010; Friesen
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
strategiilor politice ale partidului până când a ajuns la guvernare în 2000. Secțiunile 6.3 și 6.4 se ocupă de cele două guverne din care a făcut parte FPÖ (mai târziu BZÖ) - 2000-2003 și 2003-2007. Guvernările sunt tratate separat, deoarece pornim de la presupunerea că impactul populiștilor de dreapta asupra calității democrației depinde în mare măsură de puterea lor în cadrul coaliției, iar în cazul celor două cabinete avem situații complet diferite (vezi Tabelul 6.1). Secțiunea 6.5 aruncă o privire asupra
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
scăzut, de la 32% în 1996 la 25% în 2001. Plasser și Ulram (2002: 104-5) susțin că această scădere s-a datorat, mai presus de toate, susținătorilor FPÖ, care au catalogat drept mai bune acțiunile noului guvern. Cât privește politicile, putem porni de la ipoteza (vezi și Capitolul I) că FPÖ a contribuit la o întărire a democrației, prin aceea că și-a îndreptat atenția asupra unor chestiuni pe care elitele (adică SPÖ și ÖVP) le-au neglijat. Imigrația (sau "chestiunea străinului") a
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
marginalizate ale populației. aceasta cuprinde, de asemenea, și inserarea − în conținutul și în modul de punere în practică al serviciilor publice, a unor canale multiple de manifestare a susținerii populare. Evident că, în Venezuela, eforturile se construire a democrației radicale pornind de la oamenii obișnuiți s-au ciocnit de realitatea unei autorități executive puternic concentrate. Într-adevăr, ritmurile și modurile de exprimare ale mobilizării populare au fost ținute foarte strâns în frâu de către Chávez, ale cărui preferințe și priorități strategice schimbătoare au
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
era eclectic și destul de prost definit din punct de vedere ideologic, întrucât amesteca puternicele curente ale naționalismului venezuelean, sau a celui "bolivarian", caracteristic anumitor regiuni, cu influențe marxiste care au devenit mai pronunțate în decursul guvernării lui Chávez. Mișcarea a pornit de la un mic grup clandestin cunoscut sub numele de Mișcarea Revoluționară Bolivariană (MBR 200), înființat în 1983, de către Chávez împreună cu alți ofițeri de rang inferior din cadrul forțelor armate venezuelene, pe fondul unei crize economice tot mai adânci provocate de datorii
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
lui Chávez decât la întâlnirile organizate de toate celelalte partide la un loc și erau de aproape trei ori mai predispuși să participe în activități de campanie ale partidului lui Chávez sau să se identifice cu partidul acestuia. În concluzie, pornind de la dimensiunea dahliană a participării sau a incluziunii democratice, marca populismului stângist a lui Chávez a dus în mod cert la progrese însemnate. Chávez a atras segmente ale societății venezuelene care se simțeau înstrăinate de sau excluse din regimul democratic
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Williams 2000). Deci misiunea noastră nu este aceea de repovesti evoluțiile politice ale Slovaciei spuse deseori de alții, ci de a oferi o scurtă schiță istorică a acestora și de pune concluziile lucrărilor și cercetărilor în termeni specifici indicatorilor populismului. Pornind de la definiția folosită în aceste volum, populiștii vor dori în special să 1) minimalizeze diferențele din cadrul categoriei "poporului"; 2) să minimalizeze diferențele din cadrul categoriei "elitei" și 3) să accentueze diferențele dintre "popor" și "elită". După schimbările de regim din Polonia
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
de ea de către susținătorii cehoslovacianismului și de ideea Ungariei Mari, de cosmopoliți cărora le-ar placea să jefuiască Slovacia de esența creștină și națională (Slovensko do toho!, 22 iulie 1997). Și conform deputatului parlamentar al HZDS Roman Hofbauer, eforturile opoziției porneau de la motivații imorale, care însemnau rea-voință și necinste: Cetățenii noștri sunt îndreptățiți să întrebe de ce am creat un stat al nostru dacă nu îl apărăm cu o calmă hotărâre așa cum fac alții. Se întreabă cum este posibil ca legile să
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
1, #2 și #3); și c) să determine derularea competiției politice la o intensitate mai mare (efectul pozitiv #6 și negativ #4). De asemenea, formulează ipoteze despre relația populismului cu instituțiile politice. Cu toate că resping latura definițională, Mudde și Rovira Kaltwasser pornesc de la "o legătură logică cu anumite tipuri de mobilizare (de ex., stilul de conducere carismatic, comunicarea liderului cu masele, existența câtorva organizații de partid puternice)". În concordanță, populiștii pot și d) să suțină suveranitatea populară și să folosească mecanisme plebiscitare
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
cetățenii obișnuiți (susținând, de exemplu, faptul că guvernul lui Dzurinda a fost la fel de corupt precum cel al lui Mečiar). Asemenea lui Mečiar, Fico și-a îngustat în cele din urmă definiția "poporului" în conformitate cu anumite calități; deși, spre deosebire de Mečiar, Fico a pornit de la criterii socio-economice și doar mai târziu s-a îndreptat spre ideea etniei slovace. Totuși, în ciuda asemănărilor, populismul lui Fico nu a coincis cu o erodare semnificativă a democrației. Este adevărat că guvernul lui Fico a interferat cu independența justiției
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
este împărțit în trei subcapitole. În primul subcapitol ne îndreptăm atenția spre conceptele și ipotezele dezvoltate în cadrul teoretic al Capitolului I, pentru a le evalua validitatea. Apoi, în al doilea subcapitol, trecem de la "empiric" la "teoretic", adică prezentăm perspective noi pornind de la cele opt studii de caz. În final, în ultimul subcapitol, propunem câteva direcții de cercetare ulterioară pe tema populismului și a democrației. 10.1 Evaluarea conceptelor și a ipotezelor cadrului teoretic Cadrul teoretic dezvoltat în acest volum se bazează
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]