95,170 matches
-
schimbat. În bine, se pare. Un plus de încredere se citea pe fața lui. Ochii-i străluceau a bucurie lăuntrică: iar trupul i se îndreptase. Parcă nu mai avea umerii strânși, ușor încovoiați, precum arătau în ultimul timp. A ridicat privirea spre Mariana și a roșit. Ochii ei îl sfredeleau încă de cum a intrat. Sobră, cu bărbia ridicată. Era în picioare. El a dat să plece, plecându-și capul cu ochii spre podea și fața i s-a crispat. A pus
ISPITA (22) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375316_a_376645]
-
în mod deosebit, carisma sărăciei, a ascultării, a castității, a umilinței, urmarea lui Cristos în suferință, legătura cu Sfinții Părinți și cu mediul monahal al timpului respectiv, dimensiuni majore ale spirtualității primei minorități franciscane. Autorul nu se mulțumește cu o privire exhaustivă, panoramatică, ci încearcă să pătrundă în miezul fenomenului franciscan care a dat naștere unui Ordin atât de răspândit în lume. O astfel de întreprindere laborioasă, a necesitat, fără îndoială, o documentare amplă și minuțioasă, o cercetare obiectivă, din care
RECENZIE LA CARTEA PR.PROF.DR. ŞTEFAN ACATRINEI SFÂNTUL FRANCISC ŞI SFÂNTA CLARA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375291_a_376620]
-
stropesc pământul Răsădind sub brazde inima și gândul. Zbaterea-ți prin tâmpla de țăran, zvâcnește, Pasărea prin crânguri cântă românește, Valea clipocește sub aluni, pitita, Si miroase-a iarbă de curand cosita. Înțelepții lumii stau pe vârf de munte Cu priviri divine și tâmple cărunte, Numai satul știe dragostea s-o poarte Dincolo de viață, dincolo de moarte. Marele Maestru mânuind penelul, A pictat pe pânză lumii, Idicelul Și i-a dat viață veșnică de zestre Raiul drept grădină de comori terestre. Referință
NUMAI SATUL ȘTIE de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375420_a_376749]
-
fi descoperit craterul unui meteorit obișnuit. Dar ceea ce aveam în fața ochilor era ceva mult mai ciudat, părea un misterios obiect căzut din cer. De pe trunchiul bradului căzut peste crater încercam să cercetăm cât mai mult taina ce ni se înfățișa privirilor. Acolo, în fundul văgăunii, se afla ceva neobișnuit, ceva sub forma unei camere luminate, precum un cristal oval, sau poate un perete străbătut în interiorul lui de spectre fantastice de lumini aurii, verzui, ori albastre. Ceea ce vedeam părea o piatră de prund
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (5C) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1999 din 21 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375376_a_376705]
-
urgent. - Mihăiță, trebuie să ajung repede în sat, să dau telefon celor de la București. - Și eu ce fac? Rămân aici să păzesc? - Nu-i nevoie. Mergi cu mine. Haide! Vezi să nu-ți uiți felinarul!... Mi-am aruncat o ultimă privire asupra misteriosului obiect, să-mi fixez în memorie cât mai bine toate detaliile, apoi ne-am retras de deasupra gropii, pășind îndărăt și cu grijă peste trunchiul de brad. Coborând în vale, însemnam drumul, cât mai des, rupând și agățând
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (5C) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1999 din 21 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375376_a_376705]
-
Publicat în: Ediția nr. 2243 din 20 februarie 2017 Toate Articolele Autorului SĂ MAI DANSĂM... Tresar în piept ascunse amintiri, Le simt arsura, freamătul de dor, Se zbat să iasă-acum din locul lor Și să-mi răsară-n focul din priviri. Tu l-ai simțit în seara-ceea când Te-ai cufundat adânc în ochii mei Împrăștiind lumina ta în ei Și-n trupul meu dorințe, fremătând. Amurgu-acela cald și sângeriu Îmi toarnă-n vene doruri zi de zi, Îți simt prezența
SĂ MAI DANSĂM... de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375442_a_376771]
-
-ncurajare; Veselește-te un pic! Fii copil,ce stai pe gânduri, Viața este doar a ta Și în miile de rânduri Poți în vers a te-arăta. Vă răspund azi cu mâhnire; Nimic nu ați înțeles, Ați avut ieri în privire POETUL CEL MAI ALES. Și nu am zărit vreunul Din cei care astăzi vor Să dansez precum nebunul Într-al clipelor izvor. Iată care-i fericirea; Domnul l-a luat la el Fiindcă omul cu privirea Îl vedea prea mititel
NU AȚI ÎNȚELES NIMIC... de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375425_a_376754]
-
Ați avut ieri în privire POETUL CEL MAI ALES. Și nu am zărit vreunul Din cei care astăzi vor Să dansez precum nebunul Într-al clipelor izvor. Iată care-i fericirea; Domnul l-a luat la el Fiindcă omul cu privirea Îl vedea prea mititel. Iar acum e fericit Strălucește ca o stea Și îi spune: Bun venit, Doar acelui care-l vrea. El aici pe-acest pământ Vă tot aștepta mereu Să găsiți al său cuvânt; Pace către Dumnezeu. Eu
NU AȚI ÎNȚELES NIMIC... de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375425_a_376754]
-
și că, atunci când dădea Domnul să se arate, punga de la chimir îi era atât de plină că sta să dea pe dinafară. Îngrijorat, bătrânul făcu ce făcu și, într-o noapte, pe când feciorul îi era adâncit în somn, aruncă o privire în punga lui. Tare se mai sperie bietul bătrân văzând strălucirea aurului care stătea să dea pe-afară. De unde apăruse toată bogăția aceea? Visul oricărui miner era acela de a descoperi o vână de aur care să-l scoată din
SĂNDRUŢU ŞI VÂLVA BĂII de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375404_a_376733]
-
el, ai să putrezești legată afară, în fața băii, să te vadă toată lumea din împrejurimi. Vâlva Băii prinse a se tângui și a se ruga, timp în care încerca să își desfacă legăturile din jurul încheieturilor. Măriuța , însă, nu o slăbea din priviri. O apucă de păr și prinse a o trage spre ieșire. În acest timp, bătrânul miner prinse a cerceta baia pipăind pereții și podeaua și strigându-și feciorul. Nu trecu mult și auzi un zgomot, ca de piatră lovind pe
SĂNDRUŢU ŞI VÂLVA BĂII de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375404_a_376733]
-
de albastru a unei ierni Care încă se consumă-n universul ce cerne Heruvimi și Serafimi pe cerul în explodare și... Îngeri care să poarte povară dincolo de moarte Plecarea-i forfotă de mașini și oameni Totu-i durere ...doar o privire aruncată ... De ochiul alb al lui Dumnezeu din cerul cenușiu Aruncă valul lumii-i în negru și-un mare pustiu Ninge cu fulgi mari și albi ce s-aștern tăcuți Zburdălnicia sufletelor e-aici pe pământ Se întinde iernativ covorul
ÎNCĂ-I IARNĂ ÎN ALB ȘI NEGRU de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375445_a_376774]
-
continua să trăiască în lumea ei, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Toți erau nervoși și nedumeriți. - Lea, după ce termini, te aștept la mine în birou! rupse el tăcerea apăsătoare, ridicându-se de la masă, încruntat. Nimeni nu răspunse, dar privirile furișe se întâlniră involuntar, ca să se plece imediat, încurcate. - Am terminat, deja! Te urmez imediat, tată! replică ea, cu prefăcută voioșie. - Mamă, Cris, vă rog să mă scuzați! Cei doi încuviințară printr-o înclinare a frunții și continuară să mănânce
DILEME ( FRAGMENT 30) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375441_a_376770]
-
dintre noi ... XXIX. GABRIELA CĂLUȚIU SONNENBERG - ROMÂNIA ÎN VIGOARE, de Gabriela Căluțiu Sonnenberg , publicat în Ediția nr. 1388 din 19 octombrie 2014. Dacă un observator imparțial s-ar teleporta ca prin minune în România anului curent și ar arunca o privire dezinteresată asupra stării națiunii, ar constata cu oarecare surpriză că țara nu mai corespunde clișeelor străvechi. Nu mai înnotăm în masa amorfă de trecători indiferenți și apatici, nu mai avem oameni dispuși să rabde în tăcere, nu mai auzim la
GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG [Corola-blog/BlogPost/375306_a_376635]
-
în ograda proprie și în cea a vecinilor, pândind șanse și căutând căi de ameliorare, încercând câte ceva prin propriile ... Citește mai mult Dacă un observator imparțial s-ar teleporta ca prin minune în România anului curent și ar arunca o privire dezinteresată asupra stării națiunii, ar constata cu oarecare surpriză că țara nu mai corespunde clișeelor străvechi. Nu mai înnotăm în masa amorfă de trecători indiferenți și apatici, nu mai avem oameni dispuși să rabde în tăcere, nu mai auzim la
GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG [Corola-blog/BlogPost/375306_a_376635]
-
altfel n-ai scrie despre iubire. Ai grijă de ea, iubește o mult și mereu să îi uzi grădinile în cărțile ce le vei scrie. Vezi că ai multe greșeli , corectează, te rog și ai grijă pe unde îți pierzi privirile, când visezi. M-am, dat jos de pe obeliscul cuvintelor și năucit de ce am văzut, am auzit și simțit am luat-o la vale pe un drum al căutărilor, să văd, cine e, de unde vine și cine a trimis-o în
MARNA, CARTEA DRAGOSTEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375446_a_376775]
-
TIMID SE ÎNALȚĂ LĂSTARUL Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 2243 din 20 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Timid se înalță lăstarul Pe lângă cumplitul troian, El trece spre ceruri hotarul, Pornit din adâncuri, mai an. Încet își întoarce privirea, Văzând doar omături în zare, În muguri își mută uimirea Sclipirii din albul cel mare. O rază de sus îl veghează Prinzându-l în calda-i lumină. Ăst timp, norii negri se-așează, Să tulbure bolta senină. Lui soarele cald
TIMID SE ÎNALŢĂ LĂSTARUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375465_a_376794]
-
nr. 2226 din 03 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Prin genele zăpezilor căzute, doar tăcerea îmi mai bate azi în geam, prin zâmbete rămase împietrite, te alint în amintiri să te mai am... Tu m-ai mințit cu gândul și privirea, vrând răzbunare, ai născut iubire, în ochii tăi trăia doar acuzarea și eu orbit de clipe de-mplinire. Când timpu-l măsuram cu fericirea, cu dor deschis către bolta albastră, te legănam în gânduri cu iubirea, lăsând sufletul curat să-ți
PRIN GENELE NINSORILOR CĂZUTE… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375479_a_376808]
-
linii mari crede că ești un criminal în serie, extrem de periculos, s-a documentat asupra tuturor disparițiilor, semnalate de tine, și speră să te poată aresta într-o zi. - Și-l crezi? Văd în ochii lui licărind ceva straniu, o privire plină de rătate și de cruzime, în același timp, cu care mă fixează. - Da, zic, de ce nu l-aș crede? - Știu și eu! Există o mie de motive să nu-l crezi, dar asta e altă poveste. Mă bucur că
DRUMUL APELOR, 13 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375473_a_376802]
-
vând pentru câteva cuvinte dulci. - Da, da, înțeleaptă fată! Vezi, tu, nu departe de aici, un fecior de împărat are nevoie de ajutor. Este rănit de abia își mai trage sufletul după el. Poate că ai vrea să arunci o privire la rănile lui. Un animal mic cum sunt eu nu poate să ajute un om. - Dacă e un vicleșug, am să vin după tine cârtițo și am să-ți întind pielea pe un băț. - Nu e. nu e! Vin cu
ZMEUL CEL CU ZECE CAPETE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375408_a_376737]
-
alege ea pe care-l vrea... - Du-te , măi omule, în treaba dumitale, că eu numai o fată am, cum s-o dau de-acasă? Îi zise bătrâna, luând de glumă vorbele drumețului. El nu răspunse, nici nu-și dezlipi privirea de la Elisa, care se tot cățăra cât era de mare, la șaptesprezece ani, ca un copil, pe stiva de lemne din fața curții, lângă gard. Străinul era un om cam de cincizeci de ani, îndesat, cu ochii ageri, purta un costum
ARPEGIILE DESTINULUI de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375462_a_376791]
-
10 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Ninge iar... și a mea față Sărutată-i de ninsoare, În lumină mă răsfață, Dulce, caldă-alintare. Dar pășind în strada vieții Vraja zilei se topește, Învelită-n haina ceții, Visul meu frumos sfârșește. Cu privirile de ceară Ca-ntr-un nesfârșit cortegiu, Îngeri triști mă înconjoară, Trist, zadarnic-sacrilegiu. Chipuri de-ntuneric stinse Și de ciuma unor vremuri Poartă-n lut dureri aprinse, Zbucium ce răzbate-n ceruri. Doamne, când reverși lumina Cu ninsori în poala
NINSOAREA LUMINII de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375492_a_376821]
-
am simțit lipsa, zise cea mai frumoasă dintre ele, speram să dansez cu tine pe prima melodie a acestei seri. - Domnițelor, se înclină frumos prințul, abia m-am întors de la vânătoare. - Și ce ai vânat? Întrebă a doua prințesă aruncând priviri măsurătoare nou-venitei. O prințesă necunoscută? - Necunoscută? Se miră prințul. Credeam că prințesele se cunosc între ele. - Doar cele mai importante, zise cea de-a treia prințesă. Poate că această prințesă e fiica vreunui împărat scăpătat. Cora își desprinse mâna din
PRINŢESA VRĂJITOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375400_a_376729]
-
lumini până ce valul petrecăreților o purtă aproape pe sus în sala de mese. Își trase un scaun într-un colț din care îl putea zări pe salvatorul ei înconjurat de și mai multe prințese, așa cum erau majoritatea prinților prezenți. Când privirile li se întâlniră, Codrin se apropie și se așeză alături de ea. - Care împărat este tatăl tău, o întrebă direct, mie nu-mi pasă dacă e scăpătat. - Eu... Frumoasa prințesă care îl așteptase la dans se apropiase și ea. - Nu mi
PRINŢESA VRĂJITOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375400_a_376729]
-
Nu ești o prințesă ca toate prințesele și mă bucur ! Eu aș vrea... - Aici erai, prințe! Prințesa Violeta, înconjurată și de această dată de alte prințese se apropiase de ei vădit deranjată de succesul Corei, căreia nu-i aruncă nici o privire. Veneam să te luăm la masă. Și de această dată Cora se îndepărtă fără nici un cuvânt, deși îl plăcea pe prinț și tare ar fi vrut să mai danseze cu el. Căută printre bucatele care acopereau masa ceva care să
PRINŢESA VRĂJITOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375400_a_376729]
-
pânze de păianjeni. Pesemne că îi căzuse cândva de pe deget, se rostogolise acolo și servitoarele nu-și făcuseră treaba așa cum se cuvenea curățând temeinic toate colțurile podelei de sub pat. Într-un suflet, Cora alergă la regină, o trezi și, sub privirile ei uimite, scoase la iveală Inelul Vieții. Cum se mai bucură regina! Chemă toată suflarea din împărăția prințeselor la palat și porni un mare bal în cinstea celei mai vrednice prințese, Prințesa Cora. Era acolo și Prințul Codrin, cel care
PRINŢESA VRĂJITOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375400_a_376729]