64,222 matches
-
și pasiv, ca în cazul fizicii clasice. Este deci posibil să se codeze informația în anumite proprietăți ale fotonului, astfel încât orice efort de a le monitoriza le modifică într-un mod ușor de detectat. Acest efect apare din cauza că în teoria cuantică, anumite perechi de proprietăți fizice sunt complementare, în sensul că măsurarea uneia dintre aceste proprietăți o modifică pe cealaltă. Acest fenomen este cunoscut că principiul incertitudinii al lui Heisenberg. Cele două proprietăți complementare care sunt des folosite în criptarea
Criptare cuantică () [Corola-website/Science/302978_a_304307]
-
fost propusă pentru prima oară de Stephen Wiesenr, pe atunci la Universitatea "Columbia" din New York, când, la începutul anilor '70, a introdus un concept de codare cu conjugata cuantică. Lucrarea să intitulată "Conjugate Coding" a fost respinsă de Comisia de Teoria Informației a IEEE, dar a fost în cele din urmă publicată în 1983 în SIGACT News. El arată cum se poate reține sau transmite două mesaje codate în două "observabile conjugate", cum ar fi polarizarea liniară sau circulară a luminii
Criptare cuantică () [Corola-website/Science/302978_a_304307]
-
artă veche, ci și o știința nouă: veche pentru că Iulius Cezar a utilizat-o deja, dar nouă pentru că a devenit o temă de cercetare academico-științifică abia începând cu anii 1970. Această disciplină este legată de multe altele, de exemplu de teoria numerelor, algebră, teoria complexității, informatică. Până în vremurile moderne, termenul "criptografie" se referea aproape exclusiv la "criptare", procesul de conversie a informației obișnuite (text în clar) într-un text neinteligibil ("text cifrat"). Decriptarea este inversul, trecerea de la textul cifrat, neinteligibil, în
Criptografie () [Corola-website/Science/302977_a_304306]
-
și o știința nouă: veche pentru că Iulius Cezar a utilizat-o deja, dar nouă pentru că a devenit o temă de cercetare academico-științifică abia începând cu anii 1970. Această disciplină este legată de multe altele, de exemplu de teoria numerelor, algebră, teoria complexității, informatică. Până în vremurile moderne, termenul "criptografie" se referea aproape exclusiv la "criptare", procesul de conversie a informației obișnuite (text în clar) într-un text neinteligibil ("text cifrat"). Decriptarea este inversul, trecerea de la textul cifrat, neinteligibil, în text clar. Un
Criptografie () [Corola-website/Science/302977_a_304306]
-
a implementării acestor mașini face aceste precauții necesare. În principal, până la începutul secolului al XX-lea, criptografia s-a ocupat mai ales de șabloane lingvistice. De atunci, accentul s-a mutat pe folosirea extensivă a matematicii, inclusiv a aspectelor de teoria informației, complexitatea algoritmilor, statistică, combinatorică, algebră abstractă și teoria numerelor. Criptografia este și o ramura a ingineriei, dar una neobișnuită, întrucât se ocupă de opoziția activă, inteligentă și răuvoitoare; majoritatea celorlalte ramuri ale ingineriei se ocupă doar de forțe naturale
Criptografie () [Corola-website/Science/302977_a_304306]
-
principal, până la începutul secolului al XX-lea, criptografia s-a ocupat mai ales de șabloane lingvistice. De atunci, accentul s-a mutat pe folosirea extensivă a matematicii, inclusiv a aspectelor de teoria informației, complexitatea algoritmilor, statistică, combinatorică, algebră abstractă și teoria numerelor. Criptografia este și o ramura a ingineriei, dar una neobișnuită, întrucât se ocupă de opoziția activă, inteligentă și răuvoitoare; majoritatea celorlalte ramuri ale ingineriei se ocupă doar de forțe naturale neutre. Se fac cercetări și în examinarea relațiilor dintre
Criptografie () [Corola-website/Science/302977_a_304306]
-
larg în special prin emisiunea "Omul care aduce cartea", care era difuzată de ProTV. A absolvit Facultatea de Limba și Literatura Română (secția română-franceză), Universitatea București (1972-1976). Din 1980 până în 2003 a fost cercetător științific la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”, secretar de redacție la "Revista de istorie și teorie literară" (1983-1986), editorul suplimentului "Litere, arte, idei" (LAI) al ziarului "Cotidianul" între (1991-1996) și (2001-2004). În 1999 a devenit consilier pe probleme de comunicare al Președintelui Societății Române
Dan C. Mihăilescu () [Corola-website/Science/302997_a_304326]
-
de ProTV. A absolvit Facultatea de Limba și Literatura Română (secția română-franceză), Universitatea București (1972-1976). Din 1980 până în 2003 a fost cercetător științific la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”, secretar de redacție la "Revista de istorie și teorie literară" (1983-1986), editorul suplimentului "Litere, arte, idei" (LAI) al ziarului "Cotidianul" între (1991-1996) și (2001-2004). În 1999 a devenit consilier pe probleme de comunicare al Președintelui Societății Române de Televiziune. Realizează emisiunea "Omul care aduce cartea" pe Pro TV, din
Dan C. Mihăilescu () [Corola-website/Science/302997_a_304326]
-
Rusia ar fi putut construi socialismul cu ajutorul guvernelor revoluționare victorioase în țările mai industrializate ale Europei, ei s-au trezit într-o criza, deoarece devenise clar că un asemenea ajutor nu mai avea de unde să vină. Așa s-a născut teoria Socialismului într-o singură țară, teză emisă de Stalin în 1924 și sprijinită mai departe de Buharin. În articolul său din 1915, "Despre sloganul Statelor Unite ale Europei", Lenin afirma următoarele: "...dezvoltarea economică și politică inegală este o lege absolută a
Socialism într-o singură țară () [Corola-website/Science/299460_a_300789]
-
descrie orice domeniu de studiu sistematic sau cunoștințele căpătate în urma acestui studiu. Acest articol se concentrează pe definiția cu sens mai restrâns. Domeniile științifice se clasifică de-a lungul a două mari dimensiuni: Există diferite înțelesuri ale "științei". Potrivit empirismului, teoriile științifice sunt obiective, verificabile empiric, și sunt predicții ale rezultatelor empirice care pot fi confirmate sau infirmate prin falsificabilitate. În contrast cu aceasta, realismul științific definește știința în termeni ontologici: știința încearcă să identifice fenomene și entități, forțele care le cauzează, mecanismele
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
empirismului, vede știința, așa cum aceasta este definită de empirism, ca mijloc de a regla afacerile umane. Datorită afilierii lor strânse, termenii "pozitivism" și "empirism" sunt deseori folosiți ca sinonime. Iată însă ce li se reproșează: Pentru mai multe informații, vezi Teoriile și sociologia istoriei științei. Știința îi ajută pe oameni să afle mai mult despre viețile lor și contribuie la dezvoltarea societății. "Articol principal: Metodă științifică" Termenii de "model", "ipoteză", "teorie" și "lege fizică" au în știință alte înțelesuri decât în
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
însă ce li se reproșează: Pentru mai multe informații, vezi Teoriile și sociologia istoriei științei. Știința îi ajută pe oameni să afle mai mult despre viețile lor și contribuie la dezvoltarea societății. "Articol principal: Metodă științifică" Termenii de "model", "ipoteză", "teorie" și "lege fizică" au în știință alte înțelesuri decât în limbajul uzual. Oamenii de știință folosesc termenul de "model" pentru a exprima descrierea a ceva, în mod specific ceva care poate fi folosit pentru a face predicții care pot fi
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
fi testate prin experiment sau observație. O ipoteză este o afirmație care ori (încă) nu a fost nici confirmată nici infirmată prin experiment. O "lege fizică" sau o "lege a naturii" este o generalizare științifică bazată pe observații empirice. Cuvântul "teorie" este înțeles greșit mai ales de către laici. În limbaj comun înseamnă idei care nu se bazează pe nici o dovadă solidă; în contrast cu aceasta, oamenii de știință de obicei folosesc acest cuvânt pentru a se referi la mănunchiuri de idei care fac
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
nu se bazează pe nici o dovadă solidă; în contrast cu aceasta, oamenii de știință de obicei folosesc acest cuvânt pentru a se referi la mănunchiuri de idei care fac prognoze specifice. A spune "mărul a căzut" este a afirma un fapt, în timp ce teoria newtoniană a gravitației universale este un corp de idei care permit unui om de știință să explice de ce mărul a căzut și să facă prognoze privind alte obiecte căzătoare. Orice teorie foarte fructuoasă care a supraviețuit timpului și care are
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
mărul a căzut" este a afirma un fapt, în timp ce teoria newtoniană a gravitației universale este un corp de idei care permit unui om de știință să explice de ce mărul a căzut și să facă prognoze privind alte obiecte căzătoare. Orice teorie foarte fructuoasă care a supraviețuit timpului și care are o cantitate copleșitoare de dovezi pe care se sprijină este considerată a fi "dovedită" în sens științific. Unele modele acceptate universal, precum teoria heliocentrică și teoria atomică au supraviețuit testării empirice
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
să facă prognoze privind alte obiecte căzătoare. Orice teorie foarte fructuoasă care a supraviețuit timpului și care are o cantitate copleșitoare de dovezi pe care se sprijină este considerată a fi "dovedită" în sens științific. Unele modele acceptate universal, precum teoria heliocentrică și teoria atomică au supraviețuit testării empirice riguroase fără a fi contrazise, totuși nu este exclus ca într-o zi să fie infirmate. Teorii mai noi, precum teoria stringurilor pot oferi idei promițătoare, dar încă trebuie să treacă prin
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
privind alte obiecte căzătoare. Orice teorie foarte fructuoasă care a supraviețuit timpului și care are o cantitate copleșitoare de dovezi pe care se sprijină este considerată a fi "dovedită" în sens științific. Unele modele acceptate universal, precum teoria heliocentrică și teoria atomică au supraviețuit testării empirice riguroase fără a fi contrazise, totuși nu este exclus ca într-o zi să fie infirmate. Teorii mai noi, precum teoria stringurilor pot oferi idei promițătoare, dar încă trebuie să treacă prin același proces pentru
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
se sprijină este considerată a fi "dovedită" în sens științific. Unele modele acceptate universal, precum teoria heliocentrică și teoria atomică au supraviețuit testării empirice riguroase fără a fi contrazise, totuși nu este exclus ca într-o zi să fie infirmate. Teorii mai noi, precum teoria stringurilor pot oferi idei promițătoare, dar încă trebuie să treacă prin același proces pentru a fi acceptate. Oamenii de știință niciodată nu pretind a fi în posesia adevărului absolut. Spre deosebire de o dovadă matematică, o teorie științifică
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
a fi "dovedită" în sens științific. Unele modele acceptate universal, precum teoria heliocentrică și teoria atomică au supraviețuit testării empirice riguroase fără a fi contrazise, totuși nu este exclus ca într-o zi să fie infirmate. Teorii mai noi, precum teoria stringurilor pot oferi idei promițătoare, dar încă trebuie să treacă prin același proces pentru a fi acceptate. Oamenii de știință niciodată nu pretind a fi în posesia adevărului absolut. Spre deosebire de o dovadă matematică, o teorie științifică dovedită este "întotdeauna " susceptibilă
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
infirmate. Teorii mai noi, precum teoria stringurilor pot oferi idei promițătoare, dar încă trebuie să treacă prin același proces pentru a fi acceptate. Oamenii de știință niciodată nu pretind a fi în posesia adevărului absolut. Spre deosebire de o dovadă matematică, o teorie științifică dovedită este "întotdeauna " susceptibilă de a fi falsificată dacă apar noi dovezi. Chiar și cele mai de bază și fundamentale teorii se pot dovedi a fi imperfecte dacă observațiile noi sunt inconsistente cu ele. Mecanica newtoniană este un exemplu
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
acceptate. Oamenii de știință niciodată nu pretind a fi în posesia adevărului absolut. Spre deosebire de o dovadă matematică, o teorie științifică dovedită este "întotdeauna " susceptibilă de a fi falsificată dacă apar noi dovezi. Chiar și cele mai de bază și fundamentale teorii se pot dovedi a fi imperfecte dacă observațiile noi sunt inconsistente cu ele. Mecanica newtoniană este un exemplu faimos de lege care nu a supraviețuit experimentelor care implică viteze apropiate de cea a luminii sau apropiere față de câmpuri gravitaționale puternice
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
de cea a luminii sau apropiere față de câmpuri gravitaționale puternice. În afara acestor condiții, Legea lui Newton rămâne un model excelent de mișcare și gravitație. Pentru că relativitatea generală oferă explicații pentru toate fenomenele descrise de mecanica newtoniană, este privită ca o teorie superioară. Știința este o metodă folosită cu scopul de a acumula cunoștințe. Obiectivul metodei științifice este de a porni de la una sau mai multe ipoteze și a dezvolta o teorie validă. Acesta este un model ideal (în unele științe numai
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
toate fenomenele descrise de mecanica newtoniană, este privită ca o teorie superioară. Știința este o metodă folosită cu scopul de a acumula cunoștințe. Obiectivul metodei științifice este de a porni de la una sau mai multe ipoteze și a dezvolta o teorie validă. Acesta este un model ideal (în unele științe numai o parte din pașii de mai jos pot fi parcurși și deseori cunoștințele sunt dobândite în alt mod, inclusiv prin hazard): Acest model este valabil doar pentru disciplinele unde se
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
etice. S-a dovedit a fi dificil de a folosi metoda științifică pentru a distinge între știință și non-știință. Francis Bacon este considerat a fi întemeietorul metodei științifice moderne. În secolul XX, Karl Popper a introdus un curent radical în teoria științei, numit raționalism critic. Criteriul falsificabilității (infirmabilității), formulat inițial de Popper, a devenit larg acceptat ca criteriu care desparte știința de pseudoștiință respectiv religie. A fost numit de către critici și "falsificaționism". Dar falsificabilitatea nu a putut evita critica, mai ales
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
astrologia, homeopatia, etc.), în mod practic falsificarea ipotezelor științifice nu e prezentă în arsenalul de zi cu zi al științelor. Mai degrabă, cunoașterea științifică avansează datorită acumulărilor cantitative de fapte experimentale și formulări teoretice, care sunt în general consistente cu teoriile general acceptate la un moment dat. Pe măsură ce tot mai multe noi fapte experimentale sunt descoperite, și pe măsură ce tehnologia permite măsurători din ce în ce mai precise, unele din aceste date experimentale vin în contradicție (falsifică) teoriile general acceptate. De cele mai multe ori aceste descoperiri/falsificări
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]