64,222 matches
-
formulări teoretice, care sunt în general consistente cu teoriile general acceptate la un moment dat. Pe măsură ce tot mai multe noi fapte experimentale sunt descoperite, și pe măsură ce tehnologia permite măsurători din ce în ce mai precise, unele din aceste date experimentale vin în contradicție (falsifică) teoriile general acceptate. De cele mai multe ori aceste descoperiri/falsificări nu sunt intenționate și au loc în cursul proceselor științifice obișnuite. Un exemplu în acest sens îl constituie descoperirea faptului că viteza luminii este constantă (și nu depinde de direcția de propagare
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
că viteza luminii este constantă (și nu depinde de direcția de propagare) într-un experiment desfășurat de către Michelson și Morley în 1887. Obiectivul acestui experiment era de fapt măsurarea vitezei luminii față de Eter, însă rezultatele experimentului, fiind în contradicție cu teoriile fizicii din acea vreme, au dus la abandonarea concepției Eterului și la formularea teoriei relativității speciale de către Albert Einstein în 1905. Această viziune a evoluției științei în etape constituite din acumulări cantitative urmate de revoluții în care "paradigma" științei se
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
experiment desfășurat de către Michelson și Morley în 1887. Obiectivul acestui experiment era de fapt măsurarea vitezei luminii față de Eter, însă rezultatele experimentului, fiind în contradicție cu teoriile fizicii din acea vreme, au dus la abandonarea concepției Eterului și la formularea teoriei relativității speciale de către Albert Einstein în 1905. Această viziune a evoluției științei în etape constituite din acumulări cantitative urmate de revoluții în care "paradigma" științei se schimbă în mod fundamental, a fost formulată de către Thomas Kuhn în "Structura revoluțiilor științifice
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
demonstreze, cu metode istorice și sociologice, că cercetarea științifică decurge altfel decât cum afirmă raționalismul critic al lui Popper sau cum afirmă criticii lui Popper. Astfel, savanții, în faza obișnuită a cercetării lor, nu urmăresc să verifice afirmațiile fundamentale ale teoriilor lor, ci cercetează în cadrul unei paradigme sau program de cercetare neverificat, care le arată căi de a rezolva acele necunoscute care sunt conținute în paradigmă. Paradigma sau programul de cercetare nu sunt disponibile în cadrul acestei faze ordinare a cercetării, deci
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
în cadrul acestei faze ordinare a cercetării, deci constă din presupuneri inițiale care de fapt nici măcar nu pot fi falsificate. Conform lui Imre Lakatos, asta nici nu este necesar, întrucât funcția ei principală constă mai degrabă în a stabili "structura" unei teorii și nu este nevoie decât ca aceste presupuneri inițiale să fie lărgite prin presupuneri suplimentare falsificabile, pentru a ajunge la o teorie completă falsificabilă. ""Structura revoluțiilor științifice"" a lui Kuhn, metodologia programelor de cercetare științifică a lui Lakatos și teoria
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
Lakatos, asta nici nu este necesar, întrucât funcția ei principală constă mai degrabă în a stabili "structura" unei teorii și nu este nevoie decât ca aceste presupuneri inițiale să fie lărgite prin presupuneri suplimentare falsificabile, pentru a ajunge la o teorie completă falsificabilă. ""Structura revoluțiilor științifice"" a lui Kuhn, metodologia programelor de cercetare științifică a lui Lakatos și teoria anarhică a cunoașterii dezvoltată de Feyerabend sunt de asemenea premise ale cercetării științifice moderne (Karin Knorr-Cetina, Bruno Latour), care urmărește să cerceteze
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
teorii și nu este nevoie decât ca aceste presupuneri inițiale să fie lărgite prin presupuneri suplimentare falsificabile, pentru a ajunge la o teorie completă falsificabilă. ""Structura revoluțiilor științifice"" a lui Kuhn, metodologia programelor de cercetare științifică a lui Lakatos și teoria anarhică a cunoașterii dezvoltată de Feyerabend sunt de asemenea premise ale cercetării științifice moderne (Karin Knorr-Cetina, Bruno Latour), care urmărește să cerceteze comportamentul de cercetare real al savanților în laborator și în afara lui. Astfel, datele obținute prin această observare și
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
dominați de scepticism, ori drept birocrați ai unui aparat științific uriaș, sau drept servitori ai statului sau ai firmelor. O altă formă a criticii științei o reprezintă folosirea științei drept surogat pentru religie (scientism), caracterizat prin credința în legile naturii. Teoriile științifice care potrivit conceptului modern al științei pot fi falsificate (verificate) sunt văzute ca certitudini care nu pot fi puse la îndoială. Savanții sunt criticați deoarece "văd" lumea doar prin prisma teoriilor lor favorite. Observațiile care nu par a fi
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
religie (scientism), caracterizat prin credința în legile naturii. Teoriile științifice care potrivit conceptului modern al științei pot fi falsificate (verificate) sunt văzute ca certitudini care nu pot fi puse la îndoială. Savanții sunt criticați deoarece "văd" lumea doar prin prisma teoriilor lor favorite. Observațiile care nu par a fi concordante cu acestea sunt neglijate; în cazuri extreme, aceasta ducând la violări grave ale codului de cercetare științifică, doar pentru a-și apăra propriile teorii. Astfel s-ar putea explica și încetineala
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
criticați deoarece "văd" lumea doar prin prisma teoriilor lor favorite. Observațiile care nu par a fi concordante cu acestea sunt neglijate; în cazuri extreme, aceasta ducând la violări grave ale codului de cercetare științifică, doar pentru a-și apăra propriile teorii. Astfel s-ar putea explica și încetineala cu care sunt recunoscute noi paradigme științifice. De asemenea, cei care se orientează după știință sunt criticați pentru că se orientează orbește spre autoritatea științifică, temându-se să cerceteze cu minuțiozitate subiectul respectiv. Datorită
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
cercetării științifice și dogmele religioase, de-a lungul secolelor știința a fost criticată cu înverșunare (și încă este). În cadrul științelor naturii, cel mai elocvent și actual exemplu este dezbaterea privind creaționismul, privind compatibilitatea între istoria biblică a facerii lumii și teoriile științifice ale cosmologiei și biologiei evoluționiste. Un exemplu mai vechi este reacția Vaticanului față de negarea de către Galileo Galilei a dogmei geocentrice. Științele sociale au fost de asemenea ținta unor atacuri din pricina faptului că textele care au fost reinterpretate (pe fondul
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
de la regulile experimentării și ale falsificabilității sau noțiuni de bază sunt definite altfel. În încercarea de a soluționa aceste conflicte se susține adesea că afirmațiile științifice și cele religioase vizează domenii diferite ale existenței sau experienței umane. În acest context, teoria creației din Biblie tematizează raportul dintre Dumnezeu, lume și om, însă nu și știința despre natura observabilă (empirică) a lucrurilor (vezi și exegeza și hermeneutica biblică). Un alt punct de conflict între știință și religie se datorează relativei neutralități sau
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
grupului uman studiat), în timp ce religia are aproape întotdeauna în centrul mesajului ei o morală explicită. Cazul jenant al savanților evoluționiști din cercul și chiar din familia lui Charles Darwin (Leonard și George), ca și a numeroșilor și importanților adepți ai teoriei lui "a evoluției" care au fost prea des la finele secolului al XIX-lea și începutul secolului XX fervenți adepți ai "eugenismului negativ" (adică al programelor dedicate nu ameliorării speciei umane prin măsuri gen igienă de masă, alimentație de calitate
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
crearea de ipoteze și previziuni de cele mai multe ori au nevoie de modele matematice. Ramurile matematice cel mai des folosite în știință includ calculul și statistica, deși aproape orice ramură a matematicii are aplicații, chiar și domenii "pure" cum ar fi teoria numerelor și topologie. Matematică se întâlnește cel mai des în fizică, mai puțin în chimie, biologie și unele științe sociale. Unii gânditori consideră matematicienii ca fiind oameni de știință, iar experimentele fizice ca neimportante iar dovezile matematice ca echivalente cu
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
în chimie, biologie și unele științe sociale. Unii gânditori consideră matematicienii ca fiind oameni de știință, iar experimentele fizice ca neimportante iar dovezile matematice ca echivalente cu experimentele. Alții nu privesc matematica drept știință, întrucât nu necesită teste experimentale ale teoriilor și ipotezelor sale. În fiecare caz, faptul că matematica este o unealtă așa de utilă pentru descrierea universului este un aspect central al filozofiei matematicii. Vezi: Eugene Wigner, "The Unreasonable Effectiveness of Mathematics in the Natural Sciences". Richard Feynman a
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
a descrie ceea ce de fapt "este". Pe de altă parte, știința poate face "previziuni" bazate pe "observații". Aceste prognoze de multe ori sunt foarte utile societății sau individului care le folosește. De exemplu, fizica newtoniană iar în cazuri mai extreme teoria relativității ne permit să prezicem fenomen de la efectul pe care o minge de biliard în mișcare îl are asupra altei mingi până la traiectoriile navetelor spațiale și ale sateliților. Științele sociale ne permit să prezicem (deocamdată cu exactitate restrânsă) lucruri precum
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
la poliție: "Tatăl este mort, mama locuiește în Gori". Mormântul lui Vissarion Djugașvili nu a fost niciodată identificat. Efectele comportamentului violent al tatălui asupra tânărului Iosif au fost subiecte de discuții, în special printre psihologii care încearcă să-și dovedească teoriile conform cărora un tată brutal va crea un fiu brutal. Alice Miller a presupus că mâna stângă a lui Stalin era deformată de încercările copilului de a se apăra de loviturile primite când era mic, dar nu există nici o dovadă
Vissarion Ivanovici Djugașvili () [Corola-website/Science/299464_a_300793]
-
va crea un fiu brutal. Alice Miller a presupus că mâna stângă a lui Stalin era deformată de încercările copilului de a se apăra de loviturile primite când era mic, dar nu există nici o dovadă care să susțină o asemenea teorie.
Vissarion Ivanovici Djugașvili () [Corola-website/Science/299464_a_300793]
-
Universitatea Princeton și la Institutul Tehnologic al (statului) Massachusetts (MIT). Este unul dintre cei mai influenți filosofi ai științei, cartea sa, „Structura revoluțiilor științifice” ("The Structure of Scientific Revolutions"), apărută în 1962, devenind un studiu de referință asupra evoluției științei. "Teoria" lui Kuhn, bazată pe observațiile și cercetările acestuia pe când era încă student la fizică, a bulversat lumea academică prin viziunea sa inedită. Ideile sale principale sunt cuprinse în cartea mai sus amintită, unde dezvoltă teoria conform căreia dezvoltarea științei, creșterea
Thomas Kuhn () [Corola-website/Science/299470_a_300799]
-
de referință asupra evoluției științei. "Teoria" lui Kuhn, bazată pe observațiile și cercetările acestuia pe când era încă student la fizică, a bulversat lumea academică prin viziunea sa inedită. Ideile sale principale sunt cuprinse în cartea mai sus amintită, unde dezvoltă teoria conform căreia dezvoltarea științei, creșterea cunoașterii umane nu este un proces linear, cumulativ, așa cum susținea Karl Popper, ci se petrece în salturi, perioadele de cercetare lineare (știința normală) alternând cu perioade de criză și revoluții științifice. Kuhn introduce și susține
Thomas Kuhn () [Corola-website/Science/299470_a_300799]
-
un proces linear, cumulativ, așa cum susținea Karl Popper, ci se petrece în salturi, perioadele de cercetare lineare (știința normală) alternând cu perioade de criză și revoluții științifice. Kuhn introduce și susține în lumea academică modelul "paradigmatic" de dezvoltare știintifică. Conform teoriei, o paradigmă reprezintă un set de reguli, norme și metode de cercetare folosite de către o comunitate științifică în procesul de cercetare. Kuhn afirmă că folosind aceste paradigme, cercetătorii contribuie la dezvoltarea științei normale, adică o periodă de creștere cumulativă a
Thomas Kuhn () [Corola-website/Science/299470_a_300799]
-
o altă paradigmă. Kuhn observă de altfel că noile paradigme se întemeiază contra curentului dominant în cercetare la un moment dat, merge în contra principiilor paradigmei curente, negându-i chiar principiile, tehnicile, și metodele de cercetare. Un alt termen cheie în teoria lui este ceea ce el a numit "incomensurabilitatea teoriilor". Conform acestei sintagme, știința se dezvoltă independent de comunitățile științifice, fiecare comunitate științifică își dezvoltă o paradigmă proprie de cercetare, total diferită de celelalte paradigme dezvoltate de alte comunități științifice. Nu se
Thomas Kuhn () [Corola-website/Science/299470_a_300799]
-
noile paradigme se întemeiază contra curentului dominant în cercetare la un moment dat, merge în contra principiilor paradigmei curente, negându-i chiar principiile, tehnicile, și metodele de cercetare. Un alt termen cheie în teoria lui este ceea ce el a numit "incomensurabilitatea teoriilor". Conform acestei sintagme, știința se dezvoltă independent de comunitățile științifice, fiecare comunitate științifică își dezvoltă o paradigmă proprie de cercetare, total diferită de celelalte paradigme dezvoltate de alte comunități științifice. Nu se poate face comparație între paradigme, între modelele de
Thomas Kuhn () [Corola-website/Science/299470_a_300799]
-
de articole de științe politice, mai ales din domenii neglijate până de curând în România, cum ar fi politicile comparate, politicile publice (public policy), economie politică sau psihologie politică, pe subiecte naționale sau regionale. Articolele trebuie să fie fundamentate în teoria acceptată a disciplinelor respective și să aibă o bază empirică. PolSci este citat în IPSA, CIAONET, EBSCO și CEEOL. Policy briefs pe teme de actualitate. Rapoartele anuale de analiză și prognoză ale SAR conțin analize pe teme de maxim interes
Societatea Academică Română () [Corola-website/Science/299467_a_300796]
-
de la premiza existenței unei baze ereditare, o întrebare din psihologia evolutivă este de ce s-au perpetuat genele care măresc probabilitatea de a avea o psihoză, presupunând că acest lucru ar fi o proastă adaptare din punct de vedere evolutiv. O teorie pleacă de la ideea de gene legate de evoluția limbii și a naturii umane, dar până azi astfel de idei rămân aproape pur teoretice. O pistă de răspuns poate fi aceea legată de observația corelației între creativitate, genialitate și un coeficient
Schizofrenie () [Corola-website/Science/299415_a_300744]