6,208 matches
-
luni, sînt sigur că el e. El e! Vine să ne jucăm iar de-a teatru'..., să ne jucăm de-a viața! Vrea spectacol! E, lasă că-i fac eu un spectacol să mă pomenească! (răstoarnă un fotoliu și masa, împrăștie cîteva fursecuri) Îmi face mie scamatorii! Îi arăt eu scamatorii! (se întinde pe miniscenă; pune mîinile pe piept; își dă seama că trebuie trasă cortina; se scoală, o trage) Tu mi-ai dat o copie goală de dosar..., eu am
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
pe a mea. Sursa dublă: (către Trimisul lui Dumnezeu) Dar tu, Trimisule, înțelegi că ai trăit viața altuia? Trimisul lui Dumnezeu: (cu ochii în Biblie) Asta numai Dumnezeu o știe. Sursa dublă: (din nou, cu disperare) Mă, cine mi-a împrăștiat viața prin toate dosarele țării? (se duce la masa lui și începe să rîdă) Mamă, ce farsă! Obiectiv nr.: (se duce la Plutonier) Ai auzit ce spune ăsta... că mi-ai trăit viața fără voia mea... (rîde) Plutonierul: Dom'le
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
mamă denaturată, puțin Întîlnită În literatura familială franceză, dată fiind poate nu În ultimul rînd o lungă tradiție catolică. În Fanfare, același teritoriu geografic ostil - este vorba acum explicit de Egipt, de Cairo - și alți membri ai unei aceleiași familii Împrăștiate la un moment dat. Avem de-a face În toate aceste cazuri cu subiecte banale, dar cu o literatură interesantă atîta vreme cît naratorul Își asumă mereu identitatea unui protagonist aflat mereu față-n față cu un eșec: părinți În
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
-ne cu centrul secund, transformându-l în centru prim, întreaga dinamică a situației se inversează, iar ținta devine element fondator. Am ajuns la noțiunea de vector derivându-l ca detaliu sau element din modelul radial primar al unui centru care împrăștie energie în toate direcțiile. Centricitatea premerge întotdeauna. Acest lucru este valabil din punct de vedere fizic, geometric și psihologic. Aș menționa aici faptul biologic referitor la dezvoltarea embrionară a sistemului nervos, și anume că celulele nervoase cresc întâi ca entități
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
pe acesta Lynch numindu-l district. Așadar, lumea ar putea fi constituită în esență fie din centri și rețeaua de relații dintre ei, fie din arii restrânse, delimitând spațiul real. Pentru scopul nostru compozițional ne vom referi la ambele. Îngrădirile împrăștie energie Cele două procedee constituie înainte de toate instrumente ordonatoare și orientative. Ele folosesc pentru a indica ce locuri sunt, unde sunt și cum se raportează unul la celălalt. De o și mai mare importanță este necesitatea de a le considera
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
și se pierde gradat în spațiul gol înconjurător. O atare organizare centrică este ceea ce un fizician ar numi un sistem deschis. O îngrădire ca ansamblu se comportă aidoma unui astfel de sistem centric. Ca și turnul sau vaza, ea își împrăștie energia în mediul înconjurător. Dar limitele unei îngrădiri - pereții unui turn sau ai unei vaze, la urma urmelor, constituie și ei îngrădiri - sunt centri de energie în deplinătatea cuvântului. Marginea unei rame este lineară, desigur, dar centrii de energie pot
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
și într-un interior deschis nu este întotdeauna ușor să determini forțele de care depinde centrul vizual. Priviți cunoscuta pictură a lui Panini înfățișând interiorul Panteonului (figura 136). Ea plasează privitorul cu mult deasupra capetelor elegantelor doamne și eleganților domni împrăștiați pe pardoseala rotondei. Dacă privitorul, suspendat în spațiu, ar trebui să localizeze centrul de echilibru al interiorului, el ar putea să-l plaseze undeva la jumătatea de sus a verticalei centrale, probabil la nivelul cornișei, între cupolă și tamburul colonadei
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
vânătoare/ Înalt prin pădurea de crini". Obiectele se însuflețesc și poeta se mișcă lejer, pentru că ea le-a creat: "Desenez lucruri care se trezesc/ Și se prefac în ființe adevărate/ cu glas, cu inimi și cu aripi,/ Cu părul lung împrăștiat pe spate." Uneori prea feminină și prea directă, Ioana Diaconescu eșuează în declarații retorice: "Balada cântată, balada lăsată la mare./ Înapoi pe pământ/ că nu se mai poate/ Trăi plutind..." Încă din primul volum se remarcă împletirea dintre peisaj și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
o pânză de Țuculescu: "poezia este ochiul care plânge/ ochiul umărului care plânge.../ ochiul călcâiului care plânge". Ideea se reia în ciclul " Unsprezece feluri de a-ți pierde lumea" din volumul "În dulcele stil clasic". Nucleul îl constituie ochiul divinității împrăștiat în univers, provocând ridicarea în cuvinte ("Copilul buimac"). Pentru descoperirea sensurilor și a esenței, poetul preamărește căderea în cuvinte; cert este că ochiul vede un întreg univers de umbră și lumină, reprezentat prin cuvinte care au abstractizat lumea, de aceea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
zvârcolit în pat frecându-ne pe mâini și pe ochi (el, și pe limbă) cu o cârpă înmuiată în apă rece, dar în scurt timp mi-a luat foc și pielea, parcă eram stropită cu acid! Dracu’ îl pusese să împrăștie feliile acelea pe mine... Când n-am mai rezistat, am sunat Salvarea și le-am zis că ne-am otrăvit... Am plătit intervenția pentru că nu intra în categoria urgențe, dar măcar ne-au dat niște alifii calmante. Doar norocul a
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
se complică și te trezești din nou la răscruce de drumuri: pe de o parte, ai de răspuns la întrebarea „Ce faci cu ce ai gătit?“, pe de altă parte, ai în față un vraf de vase murdare, resturi alimentare împrăștiate prin toată bucătăria și, nu în ultimul rând, hainele pline de pete. Tratăm problemele pe rând. 7.1. ce facem cu mâncarea?tc "7.1. ce facem cu mâncarea?" 7.1.1. best case scenariotc "7.1.1. best case
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
Zoe: (plânsă) Tu nu înțelegi, tu nu simți! Peste câteva minute se sfârșește alegerea și se proclamă deputat al vostru Dandanache; sunt sigură... sigură... că în același moment, mișelul, care s-a ascuns și ne pândește din întuneric, o să-și împrăștie publicația lui infamă... ca să-și răzbune! Ei... atunci eu?... Tipătescu: (scoate polița din buzunar și i-o arată) Nu poate... dacă face asta, e pierdut... Zoe: Ce-mi pasă! După ce m-o pierde pe mine!... Fănică! N-aș voi să
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
neînțeles și schimbări de necrezut, după cum urmează: lumina soarelui a dispărut și s-a așezat o noapte, nu blîndă și liniștită, ci plină de fulgere înfricoșătoare, de vînturi vijelioase care aduceau furtuna din toate părțile; în timpul acesta mulțimea s-a împrăștiat fugind, iar cei puternici s-au strîns la un loc; după ce a încetat tulburarea și a strălucit din nou lumina și mulțimea s-a adunat iarăși, aceasta a început să-l caute și să-l dorească pe rege, dar senatorii
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
se întîlnească cu ea, poetul a scris, tot atunci, poezia, care a rămas între postume, cu titlul Să fie sara-n asfințit: "Să fie sara-n asfințit Și noaptea să înceapă; Răsae luna liniștit Și tremurînd în apă Și să împrăștie scîntei Cărărilor din crînguri În ploaia florilor de tei Să stăm în umbră singuri. Și capul meu de grije plin De brațul tău se culce, Sub raza ochiului senin Și negrăit de dulce, Ca iar cuminte să mă fac, Căci
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
drumului, începutul călătoriei (Editura Junimea, Iași, 1998), constând într-o inedită reproducere a unei dezamăgitoare seri de poezie dintr-un pub londonez, ni se oferă spre exemplu o listă aproximativă a lecturilor din sejurul britanic al universitarului ieșean: printre cărțile "împrăștiate prin mansarda mea de pe Holmwood Gardens", se numără cele de Alan Brownjohn, Penelope Shuttle, Hugo William, Alan Jenkins sau Medbh McGlickian. În Punțile Stalinskaya (Editura Brumar, Timișoara, 2004), sunt pomeniți Ray Johnson (inițiatorul mișcării Mail Art), peritextele reproduc, între altele
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
iezuiților, planurilor și manevrelor lor. Nu există totuși complot a cărui descoperire să nu se înfățișeze ca o descindere treptată dincolo de lumină, acolo unde umbrele sînt din ce în ce mai dense. Cel mai adesea, pentru a se întîlni, conjurații aleg noaptea, și se împrăștie odată cu ivirea zorilor. Iar numeroasele ilustrații ce le-au fost consacrate îi prezintă înveșmîntați în haine închise la culoare. "Oamenii negri" este expresia prin care opiniile liberale de la începutul secolului îi desemnau pe iezuiți. "Oameni negri, de unde ieșiți?" întreabă unul
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
perversitate. Victimele preferate sînt, într-adevăr, băieți foarte tineri, aceasta și din pricina faptului că, în prealabil, a avut loc, fiind bine pregătită, răpirea fetelor. "Victima aleasă, comentează abatele Desportes, trebuie să fie nepătată și fără de păcat", iar sîngele care se împrăștie trebuie să fie "pur, neamestecat cu ceva rău"; astfel, adaugă el, "oricare ar fi vîrsta copiilor sacrificați, ei să cadă sub cuțitul rabinului înainte ca furtuna patimilor să le fi zdruncinat inimile și să le fi înfiorat trupul". Înainte de a
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
moment de revitalizare (dragostea pentru Fica), o agonie lentă, lipsită de măreție. Fără cai, el este purtat în roabă de nepotul Sande și, după un timp, moare spunând doctorului: „Domnule, eu totdeauna am dus o viață independentă.” Fiii s-au împrăștiat demult, casa Moromeților trece în mâinile Titei, unicul copil rămas în preajma bătrânului țăran. Dispare, odată ce praporii flutură la poarta Moromeților, satul ca imagine a lumii statornice, arhetipale. Moromete tragic, omul unei civilizații care piere, trăiește de aici înainte în închipuirea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
repezi din apa Cea viorie pe uscat și merse La peștera cea mare, unde zîna Sălășuia, și o găsi în casă. Jăratic mare-ardea în vatră. Lemne 80 De chedru și de tuia ce se taie Ușor, în vatră-arzînd, mireasmă dulce Împrăștiau departe-n tot ostrovul. La stative, lucrînd o pînzetură, Țesea zeița-n casă c-o suveică 85 De aur și cînta cu-atîta farmec. Iar peștera-mprejur era cu totul împădurită. Înfloreau puternici Arinii, plopii, chiparoșii negri, Mirositori. Și-acolo zburătoare
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
lor, imaginile devenind personaje: (80) Pe fundul apei limpezi precum cristalul, unduind ușoare valuri de perle lucitoare, se pot vedea nenumărate stînci. Cele mai multe, sparte în cădere, au muchii drepte și ascuțite, de parcă cineva le-ar fi tăiat anume. Stau astfel împrăștiate pe o întindere destul de mare, precum ruinele unor temple, palate sau porticele unui oraș cuprins de ape din care ai putea crede că vezi fragmente de frontoane, capiteluri și cornișe pe care alge verzi s-au prins demult și-acum
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
construcție înaltă, sobră. Deasupra ușii se puteau vedea semnele magice: POLICE Copilul de culoare ocoli ușa bine ferecată și intră printr-o fereastră. Fiind mic de statură, reuși să treacă prin gratiile unui grilaj. Traversă un birou cu multe hîrtii împrăștiate pe jos, ajunse într-o sală mare unde, pe un perete, strălucea un rastel cu tuburi strălucitoare. Copilul apucă unul din ele și îl învîrti pe toate părțile plin de uimire. Se uită prin gaură și nu văzu nimic. Este
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
de mii de leghe sub mări, unde Tema-titlu "moluște" lasă locul unei serii de obiecte din aceeași clasă: (2) Bucinii exotice din Senegal, cochilii fragile și albe cu două valve pe care o simplă adiere de vînt le-ar fi împrăștiat ca pe niște baloane de săpun. Proiectul de instruire enciclopedică al lui J. Verne se vede confruntat aici cu o problemă de lizibilitate a argumentului propoziției: "bucinii" (fr. bucardes). Soluția este dată de predicatele (PR) care se succed: PR1: cochilii
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
confruntat aici cu o problemă de lizibilitate a argumentului propoziției: "bucinii" (fr. bucardes). Soluția este dată de predicatele (PR) care se succed: PR1: cochilii (fragile) (albe) (cu două valve) PR2: pe care o simplă adiere de vînt le-ar fi împrăștiat PR3: ca pe niște baloane de săpun. (3) Stropitori de Java, un fel de tuburi calcaroase tivite cu ondulații foliacee, foarte gustate de cunoscători. Argument: stropitori de Java PR1: (un fel de) tuburi calcaroase PR2: tivite cu ondulații foliacee PR3
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
casă curată, așternută cu covoare, ca oamenii avuți. Un miros greu de mîncare, de hazna și de mizerie omenească, un miros stătut de murdărie și de ziduri vechi, pe care nici un curent de aer n-ar fi putut să-l împrăștie, umplea casa de sus pînă jos. G. de Maupassant, Bel Ami, p. 47 Se oferă spre lectură cele cinci descrieri ale camerelor următoare, fragmente aparținînd unor romane realiste (1, 2 și 4), unui catalog publicitar (3), și unei reviste de
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
roman-anchetă, un dosar de mărturii disparate, alcătuit ca un sistem de oglinzi ce reflectă din unghiuri diferite o secvență de timp istoric, surprinsă într-un anume spațiu. Posedat, ca un alt Hamlet, de voința de a face lumină, de a împrăștia misterul ce învăluie de mulți ani împrejurările dispariției fără urmă a tatălui său, tânărul procuror Tică Dunărințu determină (cam în același fel în care sunt coordonate istorisirile din Patul lui Procust ale lui Camil Petrescu) mai mulți inși de vârste
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]