7,219 matches
-
regulă, promisiunile trebuie ținute, apoi și-a mai turnat încă un pahar de vin, am luat și eu o înghițitură, dar nu mi-a picat deloc bine, mă tot uitam la pachetul unsuros, și mă-ntrebam ce-ar putea fi înăuntru, a văzut și bunicul că trag cu coada ochiului, însă n-a spus nimic, a continuat să-și bea vinul pe-ndelete, apoi, deodată, m-a întrebat dacă mai merg la fotbal, și eu i-am zis că nu, dar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
țigară, suflându-l pe nări, ei, și atunci am reușit să mă adun cumva și să mă cațăr până sus, cu picioarele ca de plumb, și atunci, brusc, Remus Frunză m-a apucat de încheietura mâinii și m-a tras înăuntru în postul de observație, între timp am auzit că Romulus mă întreabă care-i numele meu, și atunci i-am zis, la care el a dat din cap și m-a întrebat dacă eu sunt orfanu’ ăla și eu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
copiii lui, și atunci mi-a trecut prin cap c-ar trebui să-l întreb, dacă sunt copiii lui, atunci cum de sunt așa negri, dar tocmai ajunsesem în fața unei uși și ambasadorul a deschis-o și m-a împins înăuntru, el n-a intrat, a rămas în ușă, după care mi-a zis să fiu băiat cuminte și s-o aștept acolo pe mama, dar să nu pun mâna pe nimic și, mai ales, să nu încerc să fur nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de la foștii colegi ai lui tata, cuțitul de vânătoare, un tomahawk, praștia, arcul, pistoalele de jucărie, trei patroane vechi care încă mai miroseau a praf de pușcă, cele trei echipe de fotbal cu nasturi, șahul cioplit manual a cărui cutie, înăuntru, avea și joc de table, posterele mele, unul câte unul, calendarul de buzunar cu actrițe, pe care-l țineam ascuns sub fundul sertarului de jos, cariocile în treizeșase de culori, din care mai scria doar cea turcoaz, stăteam acolo, uitându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a spus că am fost fraieri, fiindcă ar fi fost mai bine să dăm jos lacătul cu ciocanul și să fi luat și bicicletele cu noi, dar Jancsi a spus că acum e totuna, important e că, în sfârșit, suntem înăuntru și nu mai trebuie să ne fie frică de nenorociții ăia de câini. Basoreliefurile mi le-am imaginat ca fiind mult mai spectaculoase, e drept că erau destul de mari, stăteau înșirate acolo sus, pe peretele de lut, la vreo patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
tot ce poate fi mișcat din loc, iar ceilalți doi să le-adune într-un maldăr, pe urmă o să se uite și el la lucrurile alea, până acum curajul i s-a redus la deschisul ușii și aruncatul unei priviri înăuntru, însă a văzut atâtea lucruri familiare lui, că se și speriase, așa că cel mai bine-ar fi să ne apucăm de treabă repede, fiindcă sunt destul de multe de scos. Zsolt o și pornise spre baracă, chemându-mă și pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
noi suntem prietenii lui taică-su, câinii s-au uitat la el fără să se clintească, iar eu m-am gândit că tot e bine că Zsolt m-a ales pe mine și nu pe Jancsi sau pe Csabi, pentru că înăuntru măcar de câini nu trebuie să ne fie frică. Când urcam spre ușa barăcii pe cărămizile pe post de trepte, mi-am adus aminte ce spusese Csabi despre fantome și-am simțit cum mi se moaie picioarele și mă fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de tocul ușii, Zsolt a scos un oftat înainte s-o deschidă, și atunci am tras și eu aer adânc în piept și, cu toate că încă-mi era tare frică, mi-am făcut curaj și am intrat pe ușă. Am pășit înăuntru odată cu Zsolt, eu nu mai fusesem până atunci într-un loc unde să fi murit cineva, într-un fel eram curios cum o să fie, însă pe amândouă brațele mi se făcuse pielea de găină. Dinăuntru, încăperea părea mare, cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
așa, în doi, am reușit s-o urnim până la ușă, Zsolt mi-a spus că dacă-i așa al dracului de grea, s-o lăsăm la urmă, ei, și atunci am văzut că baraca se golise aproape pe de-a-ntregul, înăuntru, lângă un perete, mai rămăsese doar un prici din scânduri, sprijinit pe niște cărămizi, Zsolt a adunat de pe el rufăria de pat și pătura jegoasă, a luat și una din scânduri, cărându-le pe toate la ușă, eu m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ceva, dar așa, după-masa, aproape niciodată, și atunci, uitându-mă la mama, am văzut cum pălește, așa că i-am zis să stea pe loc, că merg eu să văd cine e și dacă nu-l cunosc, nu-i dau drumul înăuntru, și am ieșit în antreu și m-am uitat prin vizor dar n-am văzut pe nimeni, casa scărilor era goală, și atunci m-am gândit că precis băieții se țin de pozne deși le spusesem să nu facă prostii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
subțiase, fiindcă pe ușă încăpeau doar câte doi, acolo, în față, un muncitor de la uzina metalurgică tocmai îl scutura de guler pe unul cu mutra roșie, îmbrăcat în trenci, strigând la el că ce-și închipuie, cum o să-l lase înăuntru peste rând, cunoaște el șmecherii de teapa lui, de data asta n-o să se bage înaintea oamenilor cinstiți care stau la rând, la care ăla în trenci a spus că el stătuse la rând, numai că trebuise să dea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
n-a vrut să-mi spună, mi-a zis doar, pssst, liniște, să-mi țin gura, și atunci cineva a spus că de mult, să tot fie vreo două ore jumate, uite ce încet merge, cei din față spun că înăuntru, în magazin, coada mai cotește de vreo trei ori printre rafturi, ei, și atunci, la ușă, acolo în față, s-a iscat o agitație, se pare că cineva voise să iasă, chiar dacă aia era ușa de intrare, dar n-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
împrăștiat pe toți din fața intrării, rândul s-a stricat, au înconjurat-o pe tanti Ani, mulți au ajuns și în mijlocul străzii, iar tanti Ani stătea acolo, la intrare, și am văzut că, într-adevăr, magazinul era ticsit de lume, și înăuntru, printre rafturi, la fel ca și afară, se călcau unii pe alții în picioare. Tanti Ani a pus lădițele jos, a scos din buzunarul halatului un lacăt mare și ruginit, a trântit repede ușa magazinului, apoi, cu o mișcare rapidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
el, să lase lădițele, ce-are, orbul găinilor, nu vede că magazinul e închis, adică nu-i închis, dar nu se mai dă drumul la nimeni, că s-a terminat marfa, să zică mulțam dacă ajunge la ăia de-s înăuntru, să se ducă frumușel toată lumea acasă, mâine or să se dea din nou fructe exotice, iar dacă nu mâine, atunci cel târziu săptămâna viitoare, și să vină dimneața devreme, dar asta se știe oricum. Au început să strige cu toții, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a dat cu el de-azvârlita-n vitrina cea mai mare. Geamul uriaș de sticlă groasă s-a făcut țăndări, pârâind, stivele de bulion de roșii și de conserve de pește în ulei, așezate în piramidă, s-au rostogolit în toate părțile, înăuntru oamenii se-mpingeau urlând, am auzit cum cineva răcnea, incendiu, între timp s-au spart și celelalte geamuri, am văzut cum doi muncitori de la uzină au scos ușa din țâțâni, au ridicat-o și, făcându-i vânt, au zvârlit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cât mă rugase mama să nu dau de bucluc, cu toate astea, am rămas acolo să mă uit, m-am tras de-o parte, oamenii au dat buluc în magazin, unii, avântându-se, au intrat de-a dreptul pe fereastră, înăuntru rafturile au fost date jos, oamenii au început s-arunce-n stradă conservele și borcanele de compot, am auzit pe cineva strigând după ajutor, iar o voce de femeie țipa într-una că arde magazinul, ei, și atunci lângă mine a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
castelul de vânătoare al comandantului suprem al forțelor armatei, folosit doar o dată la cinci ani, când ne vizita orașul, pentru o clipă am crezut că acolo vrea bunicul să mă ducă, să mi-l arate, unchiul lui Feri fusese o dată înăuntru, când a tras firele electrice, și ne povestise, dup-aia, că înăuntru toate sunt din aur, și cuier, și robinete, toate-toate, deși nu prea aveam chef, aș fi vrut să văd câte ceva, dar trecuserăm și de zidul înalt de cărămidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
la cinci ani, când ne vizita orașul, pentru o clipă am crezut că acolo vrea bunicul să mă ducă, să mi-l arate, unchiul lui Feri fusese o dată înăuntru, când a tras firele electrice, și ne povestise, dup-aia, că înăuntru toate sunt din aur, și cuier, și robinete, toate-toate, deși nu prea aveam chef, aș fi vrut să văd câte ceva, dar trecuserăm și de zidul înalt de cărămidă, și de poarta neagră de fier, fără ca bunicul să încetinească măcar, conducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
am spus, deci, să se liniștească și să nu mai plângă, viața merge înainte. Când am ajuns pe strada cu cimitirul, am văzut că pe ambele părți ale trotuarului erau parcate mașini, poarta din fier forjat negru era larg deschisă, înăuntru, în jurul tarabei cu flori și a capelei, era foarte multă lume, toți aveau buchete de flori, buchete de flori și coroane cu panglici tricolore și negre și roșii, atunci am întrebat-o pe mama că noi de ce n-am adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ăla, și atunci și-au pus sculele pe podea, lângă sicriu, apoi unul s-a așezat la un capăt al sicriului, iar celălalt la capătul opus, au apucat capacul, trăgând simultan în sus de el, n-am văzut ce era înăuntru, capacul fiind acum în poziție verticală, am văzut doar căptușeala bogată în falduri, din catifea roșie, de la picioare, și am simțit mirosul de lavandă al cremei de față a bunicului, dar știam că asta-i doar o iluzie, în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pe tata, îmi imaginez doar că stă acolo, de partea cealaltă a sicriului, și atunci mi-am ridicat privirea, și tata se afla încă acolo, era acolo într-adevăr, stătea în continuare nemișcat, privind sicriul, sicriul și pe bunicul meu înăuntru. În sală era liniște deplină, de cel puțin un minut tata stătea nemișcat, și-am crezut că poate nu vede nici asta, așa cum nici pe noi nu ne văzuse, dar atunci i-a zvâcnit un umăr, a făcut un pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și am împins-o, dar s-a întredeschis abia, și atunci m-am strecurat afară, închizând ușa în urma mea, știam c-o să se deschidă iar numaidecât, și or să vină după mine, dar nu mi-a păsat, auzeam că lumea înăuntru strigă alandala, și atunci am făcut un pas în față și m-am oprit în capul scărilor și m-am uitat de jur-împrejur, dar pe tata nu l-am văzut nicăieri, nici pe el, nici pe gardieni, tot cimitirul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
palatul, clădit dintr-o marmură atât de curtată și de strălucitoare încât în ea se răsfrângea toată frumusetea priveliștii înconjurătoare. Rinaldo sări pe mal și curând a întâlnit o doamnă care l-a poftit ăa intre în palat. Acesta era înăuntru tot atât de frumos ca și pe dinafară, cuprinzând o sumedenie de încăperi cu pereți muiați în aur și albastru ca aerul și împodobiți cu tablouri mărețe. Doamna l-a condus pe cavaler într-o sală mare cu frumoase legende pictate pe
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
numai cu propriile-mi puteri, am plecat de acasă fără scutier, fără cal și fără arme. În vreme ce călătoream astfel, singur și pe jos, am văzut într-o zi un pavilion ce se ridicaă lângă o fântână și am intrat întâi înăuntru. Am găsit acolo o tânără fată foarte frumoasă, care mi-a spus că fântâna fusese clădită de o zână, ce locuia într-un castel îndărătul unui deal învecinat, unde păzea o comoară pe care mulți cavaleri căutaseră să pună mâna
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
sale îndrumătoare. - Cum să nu-mi cred eu ochilor și urechilor? Zise ea și s-a repezit să-l apere. Rogero o rupse la fugă cu uriașii după el , iar Bradamanta îi urmă, trecând cu ei prin poarta castelului. Ajunsă înăuntru, Bradamanta și-a dat seama că fusese amăgită, deoarece nici cavalerul și nici uriașii nu erau de văzut. Se pomeni ea însăși prizonieră fără să aibă însă mângâierea de a ști că împărțea captivitatea cu cel pe care-l iubea
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]