6,950 matches
-
mea. Conștiința de timp este legată necesar cu conștiința posibilității acestei determinări de timp." CRP, II, p. 228. 143 Fără presupoziția (lucrului în sine) nu am putut intra în sistem(ul lui Kant), dar cu ea nu am putut rămâne înăuntru." Fr. Jacobi, David Hume über den Glauben, oder Idealismus und Realismus. Ein Gespräch; apud George Giovanni, "Friedrich Heinrich Jacobi", în Stanford Encyclopedia of Philosophy: "Without the presupposition (of the 'thing in itself') I was unable to enter into (Kant's
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
telefonul mobil în custodie unui portar energic, ceea ce m-a amuzat oarecum, găsindu-mă în postura de potențial terorist. Dar nu am protestat, firește, deși nu mă știu candidat la niciun soi de subversiune. Surpriza adevarată însă m-a așteptat înăuntru, în sinagogă. Shoshana a urcat la etajul rezervat femeilor. Eu încercam, fără prea mult succes, să mă asociez acelora ce se rugau, căci nu toți se rugau. O bună parte din mulțimea așezată în bănci era formată din turiști curioși
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
admirație. Sînt lovit în moalele capului cînd aud: Și eu am făcut o farfurie zburătoare. Mata ești domnul Onofrei? Da, eu sînt. Savantul? Da, savantul. Am făcut-o din inox, căptușită cu permaloi. Cu ce? Cu permaloi, un metal amagnetic. Înăuntru se concentrează magnetonii. Ce anume? Magnetonii care creează gravitația internă de sens opus și o anulează pe cea a Pămîntului. Cînd o anulează, farfuria stă în aer și se poate deplasa cu foarte puțină energie. Mai beau un pahar și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mică și apoi ieși în stratosferă... Da, asta așa este. Adorm și visez călătorii printre aștri. Onofrei la volan și damigeana de vin colea, la dreapta mea. A doua zi văd farfuria. Două funduri de cazan puse bot în bot. Înăuntru fire, un motor de la o motoretă. Nici urmă de magnetoni. Merge, nea Onofrei? Merge, dar trebuie să-i schimb admisia. A, înțeleg. Încerc mașina cu cheia, fără speranță. Surpriză! Motorul pornește imediat și toarce. Al dracului de rotund mai merge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
un apartament special pentru musafiri de vază, insistă Hans. Orășelul avea un zid de apărare, vechi de cînd lumea, care acum brăzda o bucățică din centrul orașului. Un turn la una din porțile orașului, cu o bucată de zid, închidea înăuntru ciudatul său apartament. Camerele se situau la înălțimi diferite, trepte de coborîre sau urcare erau peste tot. Cotloane întunecoase, ascunzători ingenios mascate, fante pentru arcași și mai tîrziu pentru flinte, terase pentru butoaiele cu smoală clocotită și o mulțime de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
a crescut la loc după ce-a tratat-o cu glicerină. După vreo trei luni eram tot împreună și auzim mare zarvă pe imensul hol. Moare, țipau unele femei alergînd. Ieșim și noi și vedem îmbulzeală la apartamentul domnișoarei. Întrăm înăuntru și ce vedem este incredibil. Mă răcesc... mă răcesc... scîncea abia auzit domnișoara... Femeile o frecau cu spirt și în bucătărie forfotea o oală. Moare de foame, șușoteau gospodinele îngrijorate. Am aflat apoi amănunte. Domnișoara a făcut o vizită în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
am format o părere după ce am pus cap la cap toate datele pe care le aveam. Deci, neamțul a stat mort trei zile, pînă a venit un coleg la el. A ciocănit în ușă, aceasta s-a deschis singură și înăuntru nu era nimeni. Poliția a sosit cu cîinii, aceștia au luat urma asasinului, au mers prin Havana Veche, s-au pus pe mirosit toate străduțele și au ajuns de unde au plecat. Mirosind mai atent prin apartamentul alăturat, s-au pus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cu genunchii lipiți. Nu, cu siguranță că nu mai ajunge pînă la capăt. O să explodeze. Ca o bombă. Oare se moare din asta? Ce lung este culoarul ăsta parșiv! Parcurge chinuit traseul, bate la ghișeul din dreapta. Un om se foiește înăuntru și nu-l bagă în seamă. Bate din nou, cu forță, nervos, asasin. Ce ai, camarade? Am auzit, ai răbdare. Dar sînt teribil de grăbit, vă rog, nu mă țineți... Nu vă țin. Care este problema? Vreau o cabină. Bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
podoabă și cuviința catapetezmei ce i se cuvine, cum și de celelalte bisericești, sfintele vase și veșminte, s-au făcut toate,și pre deplin iarăși după cum au fost, înfrumusețându-se sfânta mănăstire cu toate cele ce i s-au căzut înăuntru.” Eu mai cred, mărite Spirit, că de la „arderea de foc” și până „s-au făcut toate, și pre deplin” a trecut ceva vreme. Eu chitesc să zic că se vor fi scurs veo 2-3 ani. Dacă nu și mai mult
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
15 aug. 1712 (7220) Nicolae Alexandru Mavrocordat a scutit de dări 35 de poslușnici ai mănăstirii Trei Ierarhi, de la Răchiteni, ținutul Sucevei. Apoi Mihai Racoviță voievod a dat dezlegare la văleat 7224 (1716) ca mănăstirea să țină 20 de poslușnici „înăuntru mănăstirii nesupărați de bir domnesc.” Si încă mulți alți poslușnici și robi țigani. - Ai început să te descurci binișor în hățișul zapiselor și asta mă bucură, cercetătorule. - Nu mă voi umfla în pene, mărite Spirit. Rămân mereu un învățăcel. Intâlnirea
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
orașului.” In final, spune Iorga: „Ce bun loc de școală ar fi acesta!” - Avea dreptate savantul.Bisericuța - privește la ea, mărite Spirit - este o bijuterie din piatră înconjurată de ziduri cu turnuri pe colțuri închipuind o mică fortificație. - Să intrăm înăuntru, curiosule, unde ai să vezi Icoana Maicii domnului făcătoare de minuni... - Când a fost zidită de fapt această biserică, mărite Spirit? - Tocmai am dat peste un zapis din 7 feb. 1659 (7167), în care se spune: „Noi Gheorghie Ghica voievod
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
de mistagogie și psihiatrie. Astea sunt treaba individului atemporal, a omului lăuntric, a conștiinței de sine. Să nu fim mai subtili decât e cazul. Cineva care fură plasme și bunuri de toate calibrele, incendiază case de locuit cu oameni (nevoiași) înăuntru, sparge magazine mari și mici, dezbracă în plină stradă cetățeni oarecare nu e nici ideolog, nici practicant al „protestului de grad zero“ (Žižek). Are unele probleme de „așezare“ în ordinea lui și a lumii, are unele probleme cu plăcerea de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
scenă revenirea pe uscat a unei inițiate, artiștii au construit cu piei de focă o balenă pe care urmau s-o facă să înoate și să se scufunde acționînd-o cu niște funii. Din grijă pentru realism, avuseseră ideea să fiarbă înăuntru apă cu ajutorul unor pietre încinse pentru ca aburul să țîșnească prin orificiul din vîrful capului. O piatră a căzut alături, a ars pielea și balena s-a dus la fund. Organizatorii ceremoniei și creatorii mașinăriei s-au sinucis, știind că vor
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
același sfat dezinteresat vi-l dau tuturor. Profesoară mai bună decât pisica nici că se găsește. „Meridian“, 23 martie 2001, ora 12,50 E ora 12,48. Pe fondul „cortinei“, intru În cabină și... surpriză: radactorul, doamna Mariana Ștefan-Antohi, e Înăuntru, luându-l, din zbor, la Întrebări pe bietul Cristi; Între timp, becul roșu s’a aprins... noroc de memoria mea pisicească, ce-mi permite acum să reconstitui: «În curând, rubrica Împlinește un an de viață. Cât Îl privește pe personaj
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
alte colinde precum : «Colinda Livezilor» care se cântă numai afară la geamul caselor în care sunt fete, «D-ale cui s-aceste case», «în cea casă-n cornu mesii» ce se cântă numai în casele în care ceata e invitată înăuntru la masă, «Pe seniniul ceriului» care se cântă la gazda cu oi multe și care are măcar o fată și un fecior, «Cunună Sfântă, domn din Ceriu», «Scoală domn bun» care se cântă la fereastra gazdei, numai după miezul nopții
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
La botez l-a dus pe micul/ La icoane l-a-nchinatu-l87 constă mai puțin în mantia de religiozitate în care este învăluită; sprijinind pereții cu nevinovăție ori folosindu-i pentru de-a v-ați ascunsa, copilul resimte că misterul se-ntâmplă înăuntru, ca un cocon învelit în ascunzișul sufletului. Atunci când participi la ceremonialul religios, îi vezi pe toți ai tăi smeriți și foarte, foarte serioși, sumbri chiar, și nu știi ce să înțelegi; pricepi așadar că nu e joacă nici măcar pentru cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de ajutor, dumneavoastră și mie, scrie undeva o față bisericească, pasărea ce se numește cocoșul salbatec, care, când vede că părinții săi au îmbătrânit și au orbit și nu mai pot să zboare, le face cuib și-i hrănește acolo, înăuntru, și le smulge penele ca să nu zboare. Si părinții stau acolo în cuib și se odihnesc până ce le vor crește penele din nou și până ce li se redă vederea ochilor de către Dumnezeu pentru mila pe care le-o poartă copiilor
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
o namilă de lup cât un vițel, nu alta! Și îi sticleau ochii-n cap, ca două mărgele de jeratic, încât am simțit un compres de gheață pe șira spinării! Și, cu inima cât un purice m-am tras iute înăuntru. Am învârtit cheia în broască. Și-am tras iute și zăvorul. Profiră! Sai repede că dă lupul peste noi...! Atâta am apucat să strig... Și, dintr-un salt, mă repăd spre găzuțul care ardea pe prichiciul sobei, stâng mucul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
a împuns încă o dată cu sulițele privirilor sale, ca pe o lighioană, mult prea mică și prea îndrăzneață, pe care a voit, parcă, să o răpună acolo, în fața odăii Sale. Martorul întâlnirii noastre este părintele stareț Melchisedec care ne aștepta deja înăuntru, unde sosise înaintea noastră. Starețul l-a informat, poate, că în toamna aceea, am căzut la Facultatea de Filozofie, că am venit să încerc marea cu degetul, adică să dau toate diferențele la Seminarul Teologic și să plec la Facultatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
parcuri, în curțile caselor și în complexe speciale de stat la care copiii de toate vârstele se duc în ceasurile de răgaz, fie singuri, fie însoțiți de părinți, în cazul celor mai mici, plătind o taxă modică, simbolică și aflând înăuntru neașteptate și ingenioase "ziduri" de cățărat, trambuline de urcat și tobogane de alunecat, labirinturi de aflat ieșirea și scări din frânghie pentru urcat, și neimaginat de multe construcții ingenioase, în care să-și încerce curajul, inteligența, puterea, perspicacitatea, iscusința, voința
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
s-a aprins o dată cu cel de afară, sfinte Dumnezeule, știam, da’ parcă acuma-i văd pentru prima dată: saci peste saci, până-n tavan, Înghesuiți În stive Înalte de doi metri. Pivnița-i atât de burdușită, Încât nu se poate pătrunde Înăuntru. E chiar imposibil să-ți dai seama de aici din ușă câte stive sunt, la câți saci poate fi evaluată comoara asta a moșului care de-acum e ca și a noastră. Nu sunt aici o sută cincizeci de saci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
rându-i ridicând brotacul ăla murdar deasupra capului și agitându-l ca pe o dovadă vie a celor petrecute mai devreme. Hai că ți-l bate! Dă-ne repede drumu’ că ți l-am scăpat! Bine că ne-am văzut Înăuntru. Din nou așteptam, dar de-acum așezați În jurul unei mese și puteam vedea cu ochii mei că Andrei nu exagerase deloc În privința Steluței, În pofida aerului de țărăncuță puțin șocată, care se trăgea desigur de la infirmitatea ei. Desculță și-n rochia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mai stat cinci minute În fața ușii, pe trepte, până am simțit că nu mai pot. Peste nici o jumătate de ceas o să se lumineze de ziuă și-mi va fi mult mai greu. Am izbit cu umărul de ușă și eram Înăuntru În Întuneric. Mi s-a părut că aud o foială În spate, dar vedeam ca ziua În Întuneric și nu era nimeni. Am tras după mine ușa de la bucătărie și am deschis fereastra. Nu simțeam și nu vedeam vreo mișcare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
tunel, trenul se repezi la vale cu o iuțeală năucitoare, înfiorând codrii cu șuierul mașinii și huruitul asurzitor al roților pe șine. Nălucind pe la ferești, copacii alergau îndărăt, vâjâind și plesnind cu frunzele în geamuri, parcă vrând să se năpustească înăuntru. Pe partea dreaptă, un perete de un verde crud, primăvăratec, se înălța până la cer, cu copaci agățat pe el... mirându-te cum de se țin acolo. În cealaltă parte, prăpastia se prăvălea în văi adânci până în șes... și privirea ți
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
plăcere pățania, petrecută cu atâția ani în urmă. ...Ha-ha-ha... am tras încă un rând de hohote... toți patru. Iată ce înseamnă a trăi timpul la trecut, a-l avea, a-i da viață !.. A privi îndărăt, nu e oare aprivi înăuntru ?!.. E o introspecție, căci de fapt, trecutul îl scoatem din noi înșine, din tulburarea... schimbătoare substanță a ființei noastre... Îți simți îndemnat cugetul la întoarcere în timp... Hm ?!.. Aducerile aminte !.. murmură un coleg,.. Ce sunt aducerile aminte !.. Nimic nu poate
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]