8,238 matches
-
apropiat și L-au rugat stăruitor: "Dă-i drumul, căci strigă după noi." 24. Drept răspuns, El a zis: "Eu nu sunt trimis decît la oile pierdute ale casei lui Israel." 25. Dar ea a venit și I s-a închinat, zicînd: "Doamne, ajută-mi!" 26. Drept răspuns, El i-a zis: Nu este bine să iei pîinea copiilor, și s-o arunci la căței!" 27. "Da, Doamne", a zis ea, "dar și cățeii mănîncă fărîmiturile care cad de la masa stăpînilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
el n-avea cu ce plăti, stăpînul lui a poruncit să-l vîndă pe el, pe nevasta lui, pe copiii lui, și tot ce avea, și să se plătească datoria. 26. Robul s-a aruncat la pămînt, i s-a închinat, și a zis: "Doamne, mai îngăduiește-mă, și-ți voi plăti tot." 27. Stăpînul robului aceluia, făcîndu-i-se milă de el, i-a dat drumul, și i-a iertat datoria. 28. Robul acela, cînd a ieșit afară, a întîlnit pe unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
-L vor da în mîinile neamurilor, ca să-L batjocorească, să-L bată și să-L răstignească; dar a treia zi va învia." 20. Atunci mama fiilor lui Zebedei s-a apropiat de Isus împreună cu fiii ei, și I s-a închinat, vrînd să-I facă o cerere. 21. El a întrebat-o: "Ce vrei?" "Poruncește", I-a zis ea, "ca, în Împărăția Ta, acești doi fii ai mei să șadă unul la dreapta și altul la stînga Ta; 22. Drept răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
frică și cu mare bucurie, și au alergat să dea de veste ucenicilor Lui. 9. Dar iată că le-a întîmpinat Isus, și le-a zis: "Bucurați-vă!" Ele s-au apropiat să-I cuprindă picioarele, și I s-au închinat. 10. Atunci Isus le-a zis: "Nu vă temeți; duceți-vă de spuneți fraților Mei să meargă în Galilea: acolo Mă vor vedea." 11. Pe cînd se duceau ele, au intrat în cetate unii din străjeri, și au dat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
învățat. Și s-a răspîndit zvonul acesta printre Iudei pînă în ziua de astăzi. 16. Cei unsprezece ucenici s-au dus în Galilea, în muntele unde le poruncise Isus să meargă. 17. Cînd L-au văzut ei, I s-au închinat, dar unii s-au îndoit. 18. Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei, și le-a zis: "Toată puterea Mi-a fost dată în cer și pe pămînt. 19. Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
coborî printre sutele de oameni... Ochii lui văzură la început, în altar, pe protopopul Groza zîmbindu-i cu blândețe și încurajîndu-l; pe urmă însă rămase numai crucea aurită, sus, parc-ar fi plutit în văzduh... Apoi, tocmai în clipa când se închina, la încheierea rugăciunii, se deschise deodată cerul și, într-o depărtare nesfârșită și totuși atât de aproape ca și cum ar fi fost chiar în sufletul lui, apăru o perdea de nourași albi, în mijlocul cărora strălucea fața lui Dumnezeu ca o lumină
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
a făcut avere în Parva. ― Eu nu afirm că statul nostru e bun! a strigat Apostol cu o inspirație subită. Nu afirm deloc... Dar câtă vreme există, trebuie să ne facem datoria... Dați-mi un stat mai bun, și mă închin. Altfel însă vom cădea în anarhie, domnule Domșa! în viață trebuie să contăm pe realități, nu pe dorinți! Avocatul Domșa îl iubea și-i prevedea un viitor strălucit, de altfel împreună cu toți domnii din Parva și chiar cei din Năsăud
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
doua zi Apostol către ordonanța care, ghemuit într-un colț al adăpostului, citea cu râvnă și evlavie Visul Maicii Domnului. Peste o săptămână, cel mult două, mergem acasă, în Ardeal... ― Bogdaproste! făcu soldatul, luminat de bucurie și începînd să se închine. Bine c-a dat Dumnezeu și Maica Precista, că alții au mai fost cîte-o săptămână, unii și mai mult, numai noi parcă suntem ciumați... Bologa zâmbi aproape răutăcios văzând fericirea omului și urmă bațjocoritor: ― Da' ce, tu crezi că ne
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
aduse aminte de preotul român din coridor și îndată îi răsări în inimă dorința de a-l cunoaște. Nu-l mai interesa nici generalul, nici frontul. Se sculă, bolborosi cuvinte încurcate de mulțumire, strânse o mână grasă și moale, se închină și ieși cu figura luminată... Trecu grabnic în vagonul soldaților, se înghesui printre țăranii de pe coridor. Preotul era tot unde-i lăsase. II văzu de departe și fruntea i se îmbroboni de sudori. Acuma îl recunoscu și se tulbură de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ogradă, unde copiii, veseli și gălăgioși, își urmau jocul. Boteanu, văzîndu-l că pleacă, făcu doi pași, fără să-și dea seama dacă vrea să-l oprească sau numai să-l petreacă până la poartă. În prag se răzgândi de tot, se închină și mulțumi Atotputernicului că l-a învrednicit să se împotrivească ispitei... În uliță Apostol nu mai știa unde să se ducă, parcă ar fi uitat pe ce lume se află. Picioarele mergeau însă singure, și așa se trezi în ulicioara
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
trebuie să judece bine, fără pripire, ce s-a întîmplat, altfel îl amenință cine știe ce urmări. În realitate ea se mândrește cu vina, pe când el... a vrut să-i ceară iertare. El a purtat-o în fundul inimii și i s-a închinat ca la o icoană, în vreme ce ea își omora plictiseala cu honvedul. ― Îngrozitor, îngrozitor! îi murmurau buzele singure. Acuma era absolut sigur că numai din pricina ei a pornit la război, numai ca să-i împlinească un capriciu și-a pus inima în fața
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mai mult, cu atâta se depărtează de Dumnezeu..." Apostol nu întîrzie să răspundă cu ton de glumă: ― Dar și Dumnezeu se învechește, maică dragă, ca toate în lumea asta! Cuvintele acestea spăimântară atât de mult pe doamna Bologa, că se închină de trei ori și de-abia pe urmă zise cu glas grav, în care se zvârcolea evlavia rănită: ― Dumnezeu e veșnic nou în sufletul bietului om, dragul mamei... Numai când ai pierdut credința cea adevărată poți vorbi așa despre cele
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
se înnoură: ― Vai de mine, domnule locotenent!... Da' când ai venit? ― Serviciul, murmură Apostol. Uite, m-au chemat la Curtea Marțială... ― Nu mai spune! se spăimântă groparul. Pe d-ta?... Oare de ce? ― Judecător, zise Bologa, zâmbind foarte ciudat. Vidor se închină de trei ori. Când află însă primarul că "dumnealui vrea să ia pe Ilona", se însenină și vorbi mai cu inimă: ― Apoi, dacă-i așa, să n-ai grijă, domnule locotenent, că n-ai s-o duci rău la noi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
dar ale românilor sunt mai coborâte... " Atunci poate că am trecut... am ieșit din liniile noastre! se gândi, uitând oboseala, umplîndu-se de o bucurie lină. Slavă Domnului... De acuma primejdia cea mare s-a sfârșit... Doamne, nu mă lăsa!" Se închină, pătruns de un fior de mulțumire și recunoștință, iar buzele murmurau frânturi de rugăciuni fără cuvinte. Plecă înainte pe cărare, cu inima ostenită de bucurie. Peste câțiva pași se împiedică într-un trunchi putred, răsturnat parcă dinadins de-a curmeziș
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Dezbaterile fiind terminate, Curtea va intra în deliberare! zise iar colonelul, supărat. Pretorul făcu un semn și plutonierul se apropie de Apostol. ― S-a sfîrșit? întrebă el, ridicîndu-se brusc de pe scaun, încît plutonierul se sperie. Da?... S-a sfîrșit!... Se închină foarte adânc în fața juriului și ieși afară grăbit, sprinten... 7 ― Ei, domnule locotenent, s-a isprăvit și asta!... De-acuma o să fiți mai liniștit! zise plutonierul, cu un zâmbet misterios, în odăiță. Poftim prânzul... vă așteaptă... s-o fi răcit
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
academică ora în curs. N-am întậrziat niciodată la școală, după cum n-am lăsat niciodată vreo temă nerezolvată. Școala era lege pentru mine, era zi sfăntă de sărbătoare, Biserica mea adevărată, locul în care mi-ar fi plăcut să mă închin dascălilor mei, buni sau răi, așa cum ni i-a dat Dumnezeu. Din clasa a treia, s-a schimbat iarăși învățătorul, dar acum venise “marea schimbare”. Neculai Bibiri, nu numai că fusese învățătorul mamelor noastre, dar aparținea unei generații de dascăli
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
mă poți întelege, Yoane, de aceea mă întorc de fiecare dată la tine, căci numai tu mi-ai mai rămas ! Dacă nici tu nu mă iubești, dacă nici tu nu mănțelegi, lupta mea e inutilă. Fie și numai pentru că ne închinăm aceluiași Dumnezeu, pentru că purtăm în suflet amậndoi atậta suferință grea, noi doi trebuie să fim unul al celuilalt, un singur gậnd și o singură inimă. Numai pe tine te am, dragul meu, numai tu îmi mai poți reda speranța revederii
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
spuse, dar mai ales cele ce nu pot fi spuse, vor fi mărturii peste timp că bărbatul acesta viteaz, cu ochii ca doi luceferi, a stat treaz și a vegheat la hotarele țării, la destinele ei. Cel care și-a închinat viața descifrării misterioaselor labirinturi ale Puterii, cậnd a fost să fie, nu sa dus acolo unde îi era locul și vrerea, ci s-a dus “glonț” la “treburile” grele, pe care nimeni altul n-ar fi știut să le facă
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
isonul din boxe. Așa fac cei trei prieteni de pahar În fiecare săptămână. Se Întâlnesc Într-un separeu al cârciumii și, dacă nu au motiv pentru chef, ori inventează unul, răsfoind o cărțulie cu zilele naționale ale statelor lumii, ca să Închine un pahar În cinstea lor, ori deschid televizorul și aleg prin vot deschis știrea zilei. Așa procedaseră cu o seară Înainte, când tocmai se agitau guvernanții În legătură cu FMI-ul... Acu’, mormăi Gicu, dacă iau ăștia și pielea de pe noi, că
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
vine Apoca...lipsa de creier din capul tău, pe muzică rap, că puștimea roia prin curtea bisericii, asculta rap spiritual și ciupea pițioancele de fund... Se duce lumea la biserica așa, ca să nu zică nimeni că n a fost. Se-nchină cu gândul la friptură și la țuică, de-abia așteaptă să facă un grătar și s-o pună de-o manea cu Guță și ăla, Don Genove. Hristos a Înviat, să fie sănătos, acu’ putem să bem și noi c-
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Însetate și roagă acest cinstit cârciumar să mai aducă un rând, că din pământ ne naștem și În pământ ne-om Întoarce, da` numai dacă-om mai găsi locuri de veci În cimitire. Amin, și-un pahar cu vin să-nchin! 22.04.2009 Despre fotbal... Henț cu mâna, Sandule, henț cu mâna! Ah, ce-mi place cum sună... Să nu mă luați cumva cu pleonasmele, că mă mut la altă masă! Gore stă cu ziarul de sport În dreptul ochilor, tolănit
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
mână la inimă și cere liniște. Reușește cu foarte mare greutate să potolească asistența, abia după ce scoate o goarnă din buzunar și suflă În ea. Domnilor, că numai domni suntem aici, stabilimentul nu face casă bună cu doamnele, vreau să Închin o cupă cu vin spumant În onoarea lui Sandu Șpriț, cel mai trist mesean al acestor sărbători! Să ne trăiești, Sandule, să-ți curgă șprițul pe gât În cantități industriale, să nu-ți crească nici glicemia, nici colesterolul, nici tensiunea
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
de pe urmă! Mai bine mai târziu decât niciodată! Hip, hip, ura! Hip, hip, ura! Pe ei, pe ei, pe ei, pe mama lor! Disidentule care ești! Pus În fața freneziei generale, Sandu Șpriț se ridică de la masă și face o reverență. Închină paharul În văzul tuturor și le transmite prin semne că intenționează să țină un toast. Dragi meseni și prieteni de pahar, minunați concetățeni, oameni cu suflete mari și cu poftă de băut, În aceste momente de largă respirație politică și
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
dulce chipul său, Căci oglinda-i rece îmi arat-o zee Cu suflet de înger, cu chip de femee, Dulce și iubită, sântă și frumoasă, Vergină curată, steauă radioasă, Și să mă iubească, s-o iubesc și eu, Să-i închin viața sufletului meu. {EminescuOpIV 11} Dar ce râde lumea? Ce râde și spune? "Femeea nu este ce crezi tu, nebune. Fața ei e-o mască ce-ascunde-un infern Și inima-i este blestemul etern, "Buza ei e dulce, însă-i de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și Ciceu, Dumbrava roșă, Baia și cum îngălbinește Făloasa semilună la Racova de greu. Dar printre fum și lupte în cercul de lumină Se văd cerești casteluri de-a lui Hristos tării, Și între ele-i Putna în care-adînc se-nchină Lui Ștefan Vodă astăzi ai României fii. Aice e fântâna cea plină de mărire, De sânta pietate, de-al patriei amor; Aice-i eroismul ce trăznet de-ngrozire Fu dușmanilor țării sfărmând trufia lor. {EminescuOpIV 56} O mamelor romîne! aduceți-v-aminte Că
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]