6,663 matches
-
care i-o inspira Palestina în 1857 își putea oferi această compensație "îmbrățișării fatale a divinității". Nefericiți, gândea el pe atunci, sunt chiar favoriții Cerului. Și nu ziarul cu data de azi o să-l dezmintă. Dar cei care, de atunci încoace, au pornit la asaltul Cerului au avut cumva un destin mai ferice? A te duce la Locurile Sfinte pentru a fi copleșit de binecuvântarea lui Dumnezeu e un pariu riscant, dar unde-l poți găsi pe acela al liber-cugetătorilor, în
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
invocând deficitul lui de idei (Scrisori și documente, 1979) și Al. Paleologu remarcând virtuțile unui Sadoveanu gânditor, cu o filozofie "rotundă", încifrată în opere! "Paradoxul nostru (aparent) conchide Al. Paleologu este că Sadoveanu e cel mai intelectual scriitor de la Eminescu încoace" (Treptele lumii sau calea spre sine a lui Mihail Sadoveanu, 1978). Intelectual în perpetuă combustie fusese, să zicem, și Camil Petrescu, cel care spunea despre sine că "a văzut idei". Un Sadoveanu tentat de reflecții ale altora, mereu deschis generalizărilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
STAREA ȚĂRĂNIMII] La noi foametea e o stare de lucruri constantă (Sturdza). Azi, numărul fruntașilor țărani e de patru ori mai mic decât la 1864, anul împroprietăririi. Producția, în vagoane, a porumbului, după d. C. Stere (Foametea constantă) de la 1876 încoace socotită crește necontenit. Exportul e în creștere și mai mare, și cum și populația e în creștere, cantitatea după statistici consumată de sătean scade mereu. La 1876 se consuma 230 kgr de cap de populație; la 1903 era scoborâtă la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și s-au sfătuit ca să mi-l doboare pe cel moldovan, că-i mai ortoman, are oi mai multe și mânzări cornute și cai învățați și câni mai bărbați. Dară cea mioară de doi ani la vară de trei zile-ncoace gura nu-i mai tace, iarba nu-i mai place. Ce ai tu mioară? Fi-vei bolnăvioară? iarba ți-i amară? Stăpânule bace, dă-ți oile-ncoace. Stăpâne stăpâne, mai chiamă ș-un câne, cel mai cu frăție, mai cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mai bărbați. Dară cea mioară de doi ani la vară de trei zile-ncoace gura nu-i mai tace, iarba nu-i mai place. Ce ai tu mioară? Fi-vei bolnăvioară? iarba ți-i amară? Stăpânule bace, dă-ți oile-ncoace. Stăpâne stăpâne, mai chiamă ș-un câne, cel mai cu frăție, mai cu bărbăție. Baciul ungurean și cu cel vrâncean vor să te doboare în apus de soare, umbrele când cresc neguri se opresc pe munți și pe ape, dorm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pe care îl străbate fata de măritat: „Zice că odată o fată s-a pierdut de casă; mergând prin pădure și trecând peste câmpii, s-a pierdut și nu mai știa merge acasă. Apoi ce să facă? Și dă-i încoace, dă-i încolo, prin păduri neumblate de nimeni. Și cum mergea, când a fost odată află o căsucă mică acolo, într-o dungă de pădure”402. Trecerea prin cele două tipuri de relief nu lasă nici o îndoială că se parcurge
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
soare/ Este o scară-naltă,/ O scară de fier/ Pân’ la naltu cer;/ La mijlocul ei,/ Neagră Samodivă,/ Cu cartea pe mână”. Această semnificație a numelui devine aproape programatic explicitată în singura variantă în care Bogdan este ucis: „și d-acuma-ncoace/ Sâla e jurată:/ Când intră la om în casă,/ Ce găsăște, nu mai lasă...”. Confruntarea cu moartea însăși sau cu „viitoarea soție prezentată în chip monstruos, ca o vrăjitoare stăpână a forțelor necunoscute, obscure” specifică vechilor texte de cântece povestitoare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
învățăturii despre livezi; el e unul din oamenii care, cu mai bine de jumătate de secol în urmă, a adus printre localnici primele cunoștințe de specialitate asupra uneia dintre cele mai răspândite bogății vegetale ale dealurilor din împrejurimi. De atunci încoace, de când, tânăr învățător, se reîntoarce în satul său natal, Bogata, și-a deprins treptat consătenii cu miracolul "hultuoanelor" altoirile dezvoltând nobile însușiri în ființa cu roade acre a merilor autohtoni 78. Un alt articol interesant este al dr. ing. Teodot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
tăiat un copac gros ca o mijlocie și lungă ca de 2 m și ceva și a rezemat-o de un copac. Și vine pădurarul și-l întrebă: Cine a tăiat copacul ista mă ? ".Gavril Veleșcă răspunde: "Eu ! ". Dă toporul încoace ! "zice pădurarul. Veleșcă zice: "Ți-l dau numai mută tu lemnul cela și-l razimă de cellalt copac ! ". Se necăjește pădurarul și nu poate nici de feli să-l mute. Și atunci Gavril Veleșcă zice către pădurar: "Măi bicisnicule ție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
vin în față și cu multă voie bună. îmi place atmosfera dar sunt tare supărătoare muștele ce nu mă lasă în pace să scriu în liniște aceste rânduri. Un responsabil de aici face curat prin curte, alți pelerini se învârt încoace și încolo, dar în curând, la ora 22.30 se dă stingerea și liniștea se așterne în hanul acesta atât de mare. Viața în aceste hanuri este interesantă, mereu vezi fețe noi pe care a doua zi nu le mai
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
doilea război mondial, guvernele românești n-au încetat să pună bilateral și internațional problema retrocedării. Deși cu arma sovietică la tâmplă, în anii ’60-’80, guvernanții de la București au înfruntat pe mai marii de la Moscova cerând retrocedarea tezaurului. Din ’90 încoace, nu s-ar putea spune că guvernele românești nu s-au preocupat de repunerea în dezbatere bilaterală și internațională a chestiunii recuperării valorilor confiscate de puterea sovietică, dar oscilațiile mari în modul de abordare a relațiilor cu Rusia, văzută îndeosebi
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
dezarmată !” Memoriul citit de Mihail Kogălniceanu la Congresul de Pace de la Berlin (unde se uitase cu totul că România participase alături de Rusia la războiul contra Imperiului Otoman) a fost un adevărat rechizitoriu la adresa politicii rusești față de Principate, de la Petru I încoace. Unul dintre secretarii Congresului, contele de Mouy, scria într-o depeșă către Ministerul de Externe francez: „delegații români, domnii Brătianu și Kogălniceanu, deși reprezentau un stat beligerant și victorios, nu au fost admiși să participe la lucrările Congresului. Ei au
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
după rosturile timpurilor -, vorbind o limbă neolatină și având o cultură diferită de cea a masei slave așezată în jurul spațiului lor geografic, au fost de-a lungul secolelor una dintre țintele predilecte ale Imperiului rus, cel puțin de la Petru I încoace. -Toate momentele cardinale din evoluția istorică a Românilor - 1821, 1848, 1859, 1877-1878, 1918-1920 - s-au lovit de ostilitatea declarată și manifestată fățiș a Imperiului rus. -Ciopârțirea teritoriului național al Românilor în favoarea Imperiului rus/sovietic, a celui austriac, a Ungariei horthyste
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
Dom'le, rămâi blocat! Recent, pe această chestiune legată de originea mea a fabulat, scriind din străinătate, după ureche, bineînțeles, cine altul decât Luca Pițu. De la un eseist de tipul lui Pițu, ale cărui subiecte sunt, de vreo 12 ani încoace, cu vagi "devieri", trecutul și viețile altora, auzite și răstălmăcite, împotmolite într-o frază livresc-buruienoasă, ce necesită săptămâni de studiu atent și un set de bip-uri totodată, m-am așteptat la una ca asta încă de pe vremea când scria
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
că nici altă dată n-aș putea să modific o literă din ceea ce am spus, deloc circumstanțial, atunci: "Dacă Dumnezeu ar scrie poezie în limba română, în momentele sale cele mai inspirate ar scrie, cred, precum Cezar Ivănescu. De la Eminescu încoace prea arare limba română a sunat așa de bine și de muzical, fluidul ei intim i (ni) s-a relevat ca un fagure de miere (și otravă) spre liniștea și neliniștea spiritului nostru care hălăduiește spre coclaurile absolutului...". (Revista "Feed
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ipotetică ierarhie, celor din generația precedentă, chiar dacă locul acela e unul fără strălucire. Ce șanse are un tânăr scriitor român să devină vizibil în Europa, azi? Sau la Paris? Eu cred că pentru prima dată de la al doilea război mondial încoace unii scriitori români au început să se afirme în străinătate fără să mai fie nevoie ca să părăsească fizic România. Este cazul cu Mircea Cărtărescu, cu Dan Lungu. Gabriela Adameșteanu are trei romane publicate la Gallimard. În același timp se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
optzecistă? Cât de compatibile/ incompatibile sunt generațiile din interiorul literaturii române actuale? Nu am deloc impresia că avem o nouă literatură. Au apărut câțiva scriitori noi (nu neapărat de mâna întâi), însă codul literar a rămas același din anii optzeci încoace. Mă grăbesc să potolesc indignarea micilor demagogi literari, gata să înfiereze "stagnarea" și "conservatorismul". Codurile literare nu sunt bune sau rele după data apariției lor, ci după cât de funcționale sunt. Cel actual, în opinia mea, este departe de a-și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nu poți face priză la lumea mințită în mijlocul căreia îți duci viața de zi cu zi, și la adevărul istoric care ți se ascunde sau falsifică sub propriii tăi ochi? Și dacă istoria de sub ochii noștri, inclusiv cea din 1989 încoace, e atât de mistificată, cu toată nerușinarea, în văzul nostru al tuturor celor care am trăit-o, dar și în văzul întregii lumi, mă îngrozesc gândindu-mă cât de fals trebuie să fie trecutul dinaintea vieților noastre, cel din cărțile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
trebuia să înceapă și alte sortimente de fabricație. Trebuia să revină Nicolina, pornind ca atelier de reparat material rulant. Chiar așa se chema: Atelierele Reparat Material Rulant „Nicolina”, chestie care o păstrat-o Pașcanii și Pașcanii au mers până mai încoace, după revoluție, după '89. Și, nu în ultimul rând, cred că oamenii. Această Nicolina a avut un director foarte bun, doi, un director Ștef și unu' Dumitrache. Foarte buni directori. De fapt, Dumitrache și Ștef, după aceea, o fost luați
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
nivelul de pregătire al angajaților ? Erau renumiți angajații Nicolinei pentru pregătirea lor ? Era un nivel mediu, de la ce școli proveneau, dacă aveți idee, majoritatea angajaților ? A.M.: - Da, da, da. Toți angajații erau din Nicolina, pregătiți la școala profesională, ca, mai încoace, un pic chiar, liceu treapta întâi, treapta a doua. Care voia și când s-angaja, eu m-am angajat cu bază, cum era la timpu’ meu atunci, da’, mai încoace, am avut multe rânduri de elevi care erau cu doi
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
angajații erau din Nicolina, pregătiți la școala profesională, ca, mai încoace, un pic chiar, liceu treapta întâi, treapta a doua. Care voia și când s-angaja, eu m-am angajat cu bază, cum era la timpu’ meu atunci, da’, mai încoace, am avut multe rânduri de elevi care erau cu doi bază deodată, c-aveau liceu. S. P.: - Am înțeles... A.M.: - Și nivelu’ de salarizare era mai bun, c-aproape mă ajungeau pe mine, dar așa fusese timpu’. Era policalificare, care
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
tură, unde să pleci ? S. P.: - Câte ceva despre concedii, ce ne puteți povesti ? Cum vă petreceați concediile ? Pe unde vă plimbați ? A.M.: - Vă spun drept, că mergeam, în fiecare an, la mare. Vă rog să mă credeți, da din ’90 încoace, acuma cinci ani, când l-am căsătorit pe ăsta mare, c-am făcut și-un împrumut în bancă, am zis: „atâța bani am împrumutat, să mă răsfăț și eu” și m-am mai dus la mare, dar, cred că de-
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
am spus, nu, nu !” Era acolo toată sala aia plină, acolo și Olteanu îl cheamă pe secretar, pe Costică Ailenei și spune: „- Băi, ia cheamă ministrul !” Ministrul era la Casa Sindicatelor, avea ședința Comitetului Oamenilor Muncii de la Combinat. „- Cheamă ministrul încoace, să vină încoace, că uite, băi, uite, mie mi-o spus că Budacea acceptă să fie director ! Și, uite, acuma ce-mi spune mie acuma ? Că nu vrea ! Ăsta se schimbă așa-așa !” [râde] Vine ministrul ! Unu’ mic, așa, era
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
nu !” Era acolo toată sala aia plină, acolo și Olteanu îl cheamă pe secretar, pe Costică Ailenei și spune: „- Băi, ia cheamă ministrul !” Ministrul era la Casa Sindicatelor, avea ședința Comitetului Oamenilor Muncii de la Combinat. „- Cheamă ministrul încoace, să vină încoace, că uite, băi, uite, mie mi-o spus că Budacea acceptă să fie director ! Și, uite, acuma ce-mi spune mie acuma ? Că nu vrea ! Ăsta se schimbă așa-așa !” [râde] Vine ministrul ! Unu’ mic, așa, era fost director la
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
te duci - că ăla care răspundea de apartamente, repartiții apartamente, lucra numai cu mine - ș-apoi oamenii veneau înadins și, pe urmă îl chemam: „- Băi, fii atent aici: ăsta îl dai în altă parte și iei pe-acolo și dai încoace. Da’ nu umbli, cumva, cu prostii, cu bani, cum... eu să n-aud de-așa ceva, da’ dac-aud de-așa ceva, ai zburat din fabrică, de nu te vezi !” Și-așa am făcut și i-am satisfăcut. Ș-acum îmi mulțumesc
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]