6,555 matches
-
uitat? În ziua Înmormîntării, zise omul posomorîndu-se. Îmi pare rău, dar mi-am pierdut memoria În urma unui accident. Abia de curînd a Început să-mi revină, fragmentar. Cine ești? — SÎnt Henry, Henry Wilcox. — Spui că am venit aici... la o Înmormîntare? — Nevastă-mea a fost omorîtă. Cred că ai aflat din ziare. I-au dat o medalie. După ce-ai plecat, mi-a părut rău... mă rugaseși să-ți Încasez un cec. Știi cum e la Înmormîntare! Rowe măsură cu privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
venit aici... la o Înmormîntare? — Nevastă-mea a fost omorîtă. Cred că ai aflat din ziare. I-au dat o medalie. După ce-ai plecat, mi-a părut rău... mă rugaseși să-ți Încasez un cec. Știi cum e la Înmormîntare! Rowe măsură cu privirea drumul, pînă la poarta parcului. Atîtea lucruri la care trebuie să te gîndești! Și apoi, eram, se vede, prea tulburat. — Cum, te-am deranjat tocmai atunci? — A, trebuie să fi fost ceva foarte urgent. Dar mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
succedaseră agonia soțului, plecarea precipitată din Algeria, mutarea, după multă căutare, În apartamentul din Marsilia. Era un cartier murdar din partea de nord-est a orașului. Până atunci, bunica nu pusese piciorul În Franța. Iar fiică-sa o abandonase, nu venise la Înmormântarea tatălui ei. Trebuia să fie o greșeală. Desigur, undeva se făcuse o greșeală. Bunica Își reveni și mai trăi cinci ani. Cumpără mobilă, puse În sufragerie un pat pentru Bruno, Îl Înscrise la școala primară din cartier. În fiecare seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
adormea decât puțin Înainte de zori. În timpul zilei se Învârtea prin apartament În papuci, vorbind cu voce tare fără să-și dea seama, repetând uneori aceeași frază de cincizeci de ori la rând. Cazul Janinei o obseda. „N-a venit la Înmormântarea lui taică-su...” Trecea dintr-o cameră-n alta, ținând uneori, uitată În mână, o cratiță sau o cârpă de spălat pe jos. „Înmormântarea lui taică-su... Înmormântarea lui taică-su...” Papucii târșâiți pe gresie scoteau un soi de scrâșnet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
aceeași frază de cincizeci de ori la rând. Cazul Janinei o obseda. „N-a venit la Înmormântarea lui taică-su...” Trecea dintr-o cameră-n alta, ținând uneori, uitată În mână, o cratiță sau o cârpă de spălat pe jos. „Înmormântarea lui taică-su... Înmormântarea lui taică-su...” Papucii târșâiți pe gresie scoteau un soi de scrâșnet. Bruno se ghemuia În pat, Îngrozit; Își dădea seama că toate astea vor sfârși rău. Uneori, În halat și cu bigudiuri În păr, bunica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de ori la rând. Cazul Janinei o obseda. „N-a venit la Înmormântarea lui taică-su...” Trecea dintr-o cameră-n alta, ținând uneori, uitată În mână, o cratiță sau o cârpă de spălat pe jos. „Înmormântarea lui taică-su... Înmormântarea lui taică-su...” Papucii târșâiți pe gresie scoteau un soi de scrâșnet. Bruno se ghemuia În pat, Îngrozit; Își dădea seama că toate astea vor sfârși rău. Uneori, În halat și cu bigudiuri În păr, bunica se pornea Încă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
importantă. La terminarea studiilor, numit În primul său post de profesor, Bruno Își dădu seama că se schimbase, că nu mai izbutea cu-adevărat să intre În contact cu ea; imaginea bunicii dispărea Încet În spatele zidului. A doua zi după Înmormântare, avu loc o scenă ciudată. Tatăl său și mama sa, pe care Îi vedea pentru Întâia oară, au discutat ce să facă cu el. Erau În apartamentul din Marsilia, În camera principală; Bruno Îi asculta stând pe pat. Întotdeauna e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
electronic portabil. — Ei bine..., continuă funcționarul, vă putem propune o concesiune În cimitirul din Saorge. Va fi cam departe ca să-l vizitați, mai ales dacă nu sunteți din zonă; Însă din punctul de vedere al transportului, evident, e mai practic. Înmormântarea ar putea avea loc chiar azi după-amiază, nu suntem prea aglomerați În acest moment. Cât privește certificatul de Înhumare, nu cred că vor fi probleme... Nici o problemă, se repezi medicul cu un entuziasm cam excesiv. Am adus formularele... Surâzând jovial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
o anume severitate. — Natura, ah! Mă șterg la cur cu ea, bătrâne! Mă cac În freza ei! Bruno era din nou furios. — Natură de căcat... Îmi bag picioru-n ea de natură!..., mormăi el furios timp de vreo câteva minute. În timpul Înmormântării, rămase totuși decent, mulțumindu-se să emită felurite cotcodăceli și să dea din cap, ca și cum evenimentul Îi inspira cugetări inedite, Însă prea vagi, deocamdată, pentru a fi exprimate clar. După ceremonie, Michel le dădu un bacșiș bun celor doi gropari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Încet. Pe aleea Primăriei, soarele strălucea prin frunzișul castanilor. Cu douăzeci și cinci de ani În urmă, după ore, Michel și Annabelle se plimbaseră pe această alee. Vreo cincisprezece persoane se adunaseră În grădina familiei. Fratele cel mic venise din Statele Unite pentru Înmormântare; era slab, nervos, vizibil stresat, Îmbrăcat cu o eleganță puțin cam excesivă. Annabelle ceruse ca cenușa să-i fie Împrăștiată În grădina casei părintești; dorința Îi fu Îndeplinită. Soarele Începea să asfințească. Era o pulbere - o pulbere aproape albă. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Există opere care, odată începute, își continuă singure drumul. Umăr la umăr, cu îndîrjire, țăranii pășesc în urma sicriului. Pandele n-a reușit să-și vadă visul dar izbutise ceva mai măreț: să-i convingă pe ceilalți de adevărul visului său. Înmormîntarea secretarului adunase toate satele din comună. Se năștea solidaritatea acestui popor pînă mai ieri neîncrezător în idei. Rotundă și căruntă, căpățîna lui bădia Nică, brigadierul, apărea lîngă sicriu, parcă neînstare să înțeleagă pactul solemn. Se stropșea la copii și la
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
să te Îndrepți spre tipă și să-i spui vreo porcărie. La care ea n-ar răspunde În nici un fel, fiindcă nu-i decât o târfă, iar tu În dimineața asta nu arăți prea prosper, cu tot cu pantofii tăi negri de Înmormântare. Dar poate că italianului i-ar sări țandăra, iar mie, poate mai mult decât să i-o trag ăleia, mi-ar plăcea să i-o trag lui. O mamă de bătaie adică. Nu era rea fantezia asta, mă gândisem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
puțin politic: 1. Vă este frică de moarte? De la ce vârstă? 2. Ați vrea să trăiți veșnic? 3. Ați vrea să știți cum moare omul? 4. Pe cine ați vrea să pedepsiți prin moartea dumneavoastră? 5. Ce vă supără la Înmormântări? 6. Aveți prieteni printre morți? 7. Ați sărutat vreodată un mort? 8. Știți unde ați vrea să fiți Înmormântat? 9. Preferați să muriți deplin conștient sau să fiți luat prin surprindere de o cărămidă care să vă cadă În cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Așa că și-au petrecut amândoi noaptea pe culoarele spitalului, Pârvu dând telefoane ca să aranjeze un simplu infarct. Nouă nu ni se va Întâmpla nimic, Îmi spune Leac la telefon. Pârvu, În schimbul casetei, va mușamaliza totul. Urmează să ne Întâlnim la Înmormântarea Andreei: de Îndată ce groparii vor astupa groapa, Pârvu o să-și capete caseta. - Ai grijă ce faci cu ea, pune-o bine! Te sun mai Încolo. Eu mă duc după Andreea. Leac trebuie s-o ridice pe prietena noastră de la morgă, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
fi putut să vină cineva să-mi dea În cap și să-mi ia caseta. Stau deocamdată ascuns În pădure. Aici În pădure mă simt mai În siguranță, e și caseta la loc sigur. Pârvu n-a mai venit la Înmormântare. Cred că și-a forțat norocul. S-a Întâmplat așa: Eram la priveghi sau ce-o fi fost adunarea aia din apartamentul Andreei, când, În seara aceleiași duminici, ne-am strâns toți, de la Șiria, de la Arad, În jurul sicriului. Erau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
pe Leac să asiste. N-am Însă curajul să scot nici un sunet. De-abia după ce Pârvu n-a mai mișcat, făcut terci și Întins pe șosea, mi-am chemat prietenii. Ei au chemat Salvarea. Pârvu n-a mai venit la Înmormântare. I-am dus caseta la spital i-am așezat-o pe pernă, alături de un buchet de flori. I-am zâmbit, i-am mângâiat smocul de păr zbârlit printre bandajele care-i Înveleau capul. El n-a zis nimic, era În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
de muștar învechit al canapelei de mușama. Tâmplele, urechile, gâtul sunt grele. Vârtejul mă ridică spre suprafață. Pe obraz se evaporă reziduurile lungi și vâscoase ale nopții. Legănarea trenului care se înșurubează, tenace, în ceața iernii, mă apropie de-o înmormântare. A murit Poetul, nu i-a fost dat să îmbătrânească. Anii n-au mai avut răbdarea să-l aștepte, cum spera. N-aș mai putea întâlni vocea lui de copil răgușit, ochii grăbiți. Poetul, Sia, cavalerii Speranței din care ne-
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
un sicriu elegant, din stofă groasă, gri. Cămașă albă, cravată lată, violet, obrazul lungit, înghețat sub înaltul azur al iernii. Nasul acvilin - care stiliza chipul iluștrilor bărbați din vechime - se va fi ascuțit. Lustruit, sfărâmicios. Inutil, ca o batjocură târzie. Înmormântarea va fi o farsă cu saltimbanci sprinteni și tandri ai mahalalei, cu care a fraternizat. Carnaval răsucit prin diafane balade ale reînnoirii. Fantome fluturând mantii negre de mătase, oase albe de morți. Șiruri de călăreți sumbri, împiedicându-se de năvala
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
care un reporter de ziar ajunge să le cunoască. Îi povestești că femeia aceasta a stat alături de ucigași Înainte de a fi executați, că a ascultat povestea vieții lor de la ei sau de la mamele lor, că a fost de față la Înmormîntări și a Însoțit cortegii funerare pînă la groapă, că a călcat În picioare toate trăirile omenești dureroase, banale, triste - totul numai pentru a scrie un articol; și totuși a rămas o femeie decentă, o femeie extrem de bună, de generoasă, plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
acte, s-a și Însurat cu ea. „N-au stat prea mult pe gînduri, nu?“ - i-am spus tatălui tău. „Mi se pare că se cuvenea să lase să mai treacă o vreme“ - am zis. „Ei, Doamne, friptura pregătită pentru Înmormîntare s-a servit rece la nuntă. Economii, Horatio, și răzbunare“ - a zis. „Așa e!“ - am zis - „asta-i cît se poate de adevărat.“ Ei, și-apoi l-au trimis pe Dock Hensley În Vest să aducă un om care comisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
tot soiul de glume proaste, glume, care trebuie să fie de preferat cu tentă sexuală. Puneți-l să facă zilnic exerciții de râs prostesc, prin care să învețe să hăhăiască cât mai natural în orice ocazie, fie chiar și la înmormântarea părinților săi. Învățați-l, totodată, să plângă la comandă, prin tehnici de inducere psihologică a suferinței. Să-și imagineze, de pildă că i-a murit mama, care trăiește bine-mersi la Constanța. - Nu uita fiica mea EBA, copilul trebuie educat drastic
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
aceasta, criză mare de prinți de însurat, monșer! Sărmanele fete se simt distruse, trădate, abandonate, nenorocite... Dar dacă gândim la rece, audiență TV de două miliarde nu putea face decât o nenorocire, iar în privința asta monarhia britanică a devenit expertă. înmormântarea prințesei Diana a pus la televizor 2,5 miliarde de oameni. Acum cică pe puțin două miliarde. Nuți vine, nici măcar în glumă, să faci o comparație cu un amărât de miliard, scos de ultima finală de campionat mondial de fotbal
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
pe sub nasul ferestrei Tribunalului. învinuitul: După aia, ce a făcut? I-a dat Dumnezeu noroc și a murit. (râsete în hohote în sală). Cum cine? Soacră-mea. Judecătorul: Deci, a existat o salbă? Și ai vândut-o pe bani pentru înmormântare? învinuitul: Era trei bani mari și doi mai mici. Cocoșei dă aur. Când a murit haia, bătrâna, am făcut socoteala. A stat 5 zile pă laviță, nu vroia niminea s-o-ngroape. Am dat 100 dă milioane păntru înmormântare. Reclamantul
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
pentru înmormântare? învinuitul: Era trei bani mari și doi mai mici. Cocoșei dă aur. Când a murit haia, bătrâna, am făcut socoteala. A stat 5 zile pă laviță, nu vroia niminea s-o-ngroape. Am dat 100 dă milioane păntru înmormântare. Reclamantul: Haidi, dom'le, nu mai spuni minciuni, că știm cine era moarta, era mama lu' regili Cioabă... Hopaaa! Defecțiune! Se pare că asta nu era în program. Încep să vorbească precipitat în țigănește ca să nu înțeleagă musafirii. Lumea râde
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
El ne-a omorât un câine, noi i-am otrăvit găinile. Înainte de a muri străbunică-mea, i-a lăsat casa din mijloc maică-mii. Pentru asta, fiii ei, cel din deal și cel din vale, nu s-au dus la înmormântarea mamei lor. Când au scos sicriul din curte, ultimii masculi Taubergheri cloncăneau: la groapă cu hoașca! uite ce-a putut să facă, s-a atins de averea noastră, grijania ei de ramolită. În casa din mijloc ne-am instalat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]