7,108 matches
-
toată lumea s-a simțit datoare să ia parte la construcția noii administrații. Mai toată lumea, dar nu și Julius Zimberlan. Nu că acesta n-ar fi avut nimic de spus, însă și-a exprimat toate ideile atât de ferme doar în șoaptă. Și nu erau deloc idei rele, ideile ferme ale lui Julius Zimberlan. După 23 septembrie, au apărut zeci de formațiuni politice și mai fiecare cetățean conștient din Vandana de Nord și-a etalat cât mai vocal crezul în interiorul unui partid
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
mai vocal crezul în interiorul unui partid. Mai fiecare cetățean conștient din Vandana de Nord, dar nu și Julius Zimberlan. Nu că acesta n-ar fi avut nimic de spus, însă și-a exprimat toate ideile atât de ferme doar în șoaptă. Și nu erau deloc idei rele, ideile ferme ale lui Julius Zimberlan. Când vechii săi prieteni fiecare dintre ei remarcabil în domeniul său -, l-au îndemnat să intre și el într-unul sau altul dintre partide, Zimberlan răspundea pe un
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
Zimberlan, considerat cel mai remarcabil dintre toți prietenii săi atât de remarcabili, a rămas simplu inginer la I.V.R.& B.R.. Nu că Zimberlan n-ar fi avut nimic de spus, însă și-a exprimat toate ideile atât de ferme doar în șoaptă. Și nu erau deloc idei rele, ideile ferme ale lui Julius Zimberlan. Când Marile Puteri au ajuns la concluzia că noul regim din Vandana de Nord nu este conform cu interesele umanității, armata Republicii Surori Vandana de Sud a invadat teritoriul
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
a fost singurul dintre vechii săi prieteni fiecare dintre ei remarcabil în domeniul său -, singurul care n-a avut de pătimit. Trăim într-o lume unde cel mai periculos lucru este să ieși deasupra apei, i-a spus soției în șoaptă, după ce a avut grijă să dea drumul la radio și la apa din cadă. Și așa a fost că Julius Zimberlan a fost singurul dintre vechii săi prieteni fiecare dintre ei remarcabil în domeniul său -, singurul care n-a avut
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
Cel puțin în primele trei săptămâni de când a fost investit. Despre Raul Puschkin (îndoielnicul al Zecelea) se crede că s-ar fi refugiat în Republica soră Vandana de Sud. Acestea toate sunt scrise negru pe alb, chiar dacă unii, mai în șoaptă, au dubii în legătură cu datarea evenimentelor și, deci, și cu verosimilitudinea lor. Dar dacă așa au scris istoricii cei mai respectați, dacă așa se învață încă din școala primară, orice urmă de îndoială ar putea fi socotită cel puțin lipsită de
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
se desfășura în sălile de clasă, era supravegheată de către un șef de meditație, recrutat dintre elevii claselor din cursul superior, care se impunea cu o autoritate absolută, asigurând un climat de studiu în deplină liniște. Nu se vorbea nici în șoaptă, nu se auzea nici foiletarea cărților sau caietelor, ci doar bâzâitul muștelor. În ultimul sfert de oră al meditației, elevilor le era permis să comunice în șoaptă, să se consulte reciproc, să coopereze la rezolvarea unor probleme. Venerabilul nostru director
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
asigurând un climat de studiu în deplină liniște. Nu se vorbea nici în șoaptă, nu se auzea nici foiletarea cărților sau caietelor, ci doar bâzâitul muștelor. În ultimul sfert de oră al meditației, elevilor le era permis să comunice în șoaptă, să se consulte reciproc, să coopereze la rezolvarea unor probleme. Venerabilul nostru director, prof. C. N. Iancu, făcea controlul meditației, la ore diferite, deschidea ușa fără nici un zgomot, făcea un tur al sălii cu un mers de pisică și pleca
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
cinci zile, dintr-o parte în cealaltă, delegațiile oficiale menite să perpetueze frăția de veacuri dintre cele două popoare. (Două popoare și nu unul singur, cum afirmă dușmanii înrăiți din diaspora, dar și unii trădători din interior!) Se spune în șoaptă, desigur că, în acele ocazii solemne, valizele diplomatice sunt burdușite cu pungi cu boia. Dar este jenant să luăm în considerare o bârfă atât de răuvoitoare.) Așa se scrie istoria și, uneori, așa se și întâmplă lucrurile. 16. Patrioticul gest
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
toată lumea s-a simțit datoare să ia parte la construcția noii administrații. Mai toată lumea, dar nu și Julius Zimberlan. Nu că acesta n-ar fi avut nimic de spus, însă și-a exprimat toate ideile atât de ferme doar în șoaptă. Și nu erau deloc idei rele, ideile ferme ale lui Julius Zimberlan. După 23 septembrie, au apărut zeci de formațiuni politice și mai fiecare cetățean conștient din Vandana de Nord și-a etalat cât mai vocal crezul în interiorul unui partid
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
mai vocal crezul în interiorul unui partid. Mai fiecare cetățean conștient din Vandana de Nord, dar nu și Julius Zimberlan. Nu că acesta n-ar fi avut nimic de spus, însă și-a exprimat toate ideile atât de ferme doar în șoaptă. Și nu erau deloc idei rele, ideile ferme ale lui Julius Zimberlan. Când vechii săi prieteni fiecare dintre ei remarcabil în domeniul său -, l-au îndemnat să intre și el într-unul sau altul dintre partide, Zimberlan răspundea pe un
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
Zimberlan, considerat cel mai remarcabil dintre toți prietenii săi atât de remarcabili, a rămas simplu inginer la I.V.R.& B.R.. Nu că Zimberlan n-ar fi avut nimic de spus, însă și-a exprimat toate ideile atât de ferme doar în șoaptă. Și nu erau deloc idei rele, ideile ferme ale lui Julius Zimberlan. Când Marile Puteri au ajuns la concluzia că noul regim din Vandana de Nord nu este conform cu interesele umanității, armata Republicii Surori Vandana de Sud a invadat teritoriul
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
a fost singurul dintre vechii săi prieteni fiecare dintre ei remarcabil în domeniul său -, singurul care n-a avut de pătimit. Trăim într-o lume unde cel mai periculos lucru este să ieși deasupra apei, i-a spus soției în șoaptă, după ce a avut grijă să dea drumul la radio și la apa din cadă. Și așa a fost că Julius Zimberlan a fost singurul dintre vechii săi prieteni fiecare dintre ei remarcabil în domeniul său -, singurul care n-a avut
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
Cel puțin în primele trei săptămâni de când a fost investit. Despre Raul Puschkin (îndoielnicul al Zecelea) se crede că s-ar fi refugiat în Republica soră Vandana de Sud. Acestea toate sunt scrise negru pe alb, chiar dacă unii, mai în șoaptă, au dubii în legătură cu datarea evenimentelor și, deci, și cu verosimilitudinea lor. Dar dacă așa au scris istoricii cei mai respectați, dacă așa se învață încă din școala primară, orice urmă de îndoială ar putea fi socotită cel puțin lipsită de
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
trecerea timpului. Numai vântul serii o știa în colțul unde se ascunse. O descoperise înțepenită, cu trupul chircit și fața lividă, podidită de lacrimi și sânge. I se făcu milă, învelind-o cu o boare și strecurându-i în ureche șoapte de alint. De sub pala de vânt, Europa privea spre soarele stacojiu care dădea să apună, grăbindu-se să coboare peste zidurile fortificației. Nori purpurii și vineții își făceau hatârul, mușcând din seninul de altădată al Antichității. În cealaltă parte a
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Alexandria, Slatina, Zalău, Bistrița). Viața la curte Șușotelile acopereau ulițele pietruite ale târgului. Pluteau, pe deasupra scăfârliilor ca un nor greu. Când tuna și fulgera, ploua cu zgomote ciudate. Pe cât de slabe și prelungi, pe atât erau de sâcâitore. Picuri de șoapte înfundate și posomorâte se strecurau ca niște furi în urechile târgoveților. Înțelesul lor nu putea fi tălmăcit, dar știa oricine că nu prevesteau nimic bun. Orașul, căzut în stenahorie, își revenea în simțiri, însă acești picuri nesuferiți de șușoteală îl
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
în Basarabia și nordul Bucovinei singuri în fața unui dușman nemilos și atotputernic. Moscova se afla la apogeul puterii ei politice și militare, fiind pregătită să ne strivească sub cizme în teritoriile pe care ni le anexase. Limba strămoșească, vorbită în șoaptă, ziua, la munca pământului sau, noaptea, pe ulițele satelor, a păstrat aprinsă flacăra românismului. Conservarea identității a fost forma de rezistență pe care am opus-o în provinciile cotropite de sovietici. În timp, a devenit una dintre cele mai puternice
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
să manevreze mase de oameni pe care le-a cuprins și învelit cu viclenie. Cu greu și târziu, societatea umană a tresărit, adaptându-și simțurile pentru a reacționa. A trăit din plin groaza acestei nopți sinistre, percepând intens orice licăr, șoaptă și mireasmă. Din întunecimea cosmosului, totalitarismul terifiant a curs prin cerurile deschise inundând Europa. S-a revărsat apoi în valuri peste întreaga lume, scufundând-o în lacrimi și sânge. Nicio ploaie nu a putut șterge urmele grele ale acelor vremuri
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
ai muri, transcrise de el după a cîta oară? în aprilie 186961. Aflăm din aceste versuri că dacă ar muri el, chiar mort și încă ar iubi-o. Noaptea, cînd ea se va simți atinsă de "trista aripă a unei șoapte" și va auzi "o aripă vuind plîngătoare", ea să deschidă fereastra, ca să poată intra el, "ca o boare suntă" și s-o mîngîie cu suflarea-i "pe fața-i palidă și pe ochii gînditori". Dar dacă ar muri ea, el
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
acolo unde își va întâlni marii predecesori. Moartea lui Henric al V-lea coincide însă cu sfârșitul unei epoci pline de măreție: mesagerului care aduce vești dezastruoase despre înfrângerile suferite de englezi în Franța i se cere să vorbească în șoaptă, căci ceea ce relatează solul l-ar putea face pe rege ca, la auzul pierderii atâtor orașe, „să sfărâme plumbul coșciugului și să se scoale din morți” de durere. După care, remarcă ducele de Gloucester, nu i-ar mai rămâne decât
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
efortului de înțelegere: să fie simplu spus. Problema este dacă, la acest nivel de adresabilitate și credulitate, ipoteza mai are capacitate de a explica consecințele pe care le vizează sau capătă doar viciul de a lenevi într-un alcov de șoapte sapiențiale. Prins între tăișul briciului lui Ockham și cutumele științifice ale comunității, teoreticianul vrea să scape cu fața curată și fără urme de palme. Figura omului de știință iluminist nu trebuia să strice poza de epocă. Fizica newtoniană a preluat
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
pe jumătate. - Păi, despre asta e vorba. Asemenea locuri sunt unul și același. Asta trebuie să i se fi părut interesant celuilalt, fiindcă a rămas liniștit, privind neclintit, cu gândul la ceea ce abia auzise. — Unul și același, a repetat În șoaptă. A făcut câțiva pași, uitându-se Îndeaproape la detalii. Deodată, a părut stingherit. - Nu mă pricep la pictură, a spus. Apoi s-a dus la ranița pe care o lăsase lângă ușă și a scos un dosar din care a
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
vioi și cult al observațiilor sale și capacitatea inepuizabilă de a fi, fără să abdice de la nimic, la Înălțimea oricărui interlocutor. Până și bacșișurile din restaurante și hoteluri le strecura ca și cum ar fi Împărtășit cu celălalt o glumă spusă În șoaptă. Și, când râdea În hohote (ca un puști neastâmpărat și complice), orice bărbat s-ar fi lăsat ucis pentru ea sau râsul ei. Era foarte bună la așa ceva. „Noi, persoanele educate, spunea, Îi seducem pe ceilalți cu ceva foarte simplu
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
căzând peste canale, limbi de apă care treceau peste treptele de piatră albă, Întinzându-se În unde suave peste pavele, gondola pe care o văzuseră trecând pe sub pod cu doi pasageri nemișcați acoperiți de zăpadă și gondolierul care cânta În șoaptă. Dar și stropii de apă de pe chipul lui Olvido, mâna ei stângă lunecând pe balustrada scării În drum spre odaie, scârțâitul podelei din lemn, covorul unde ea Își agățase tocul pantofului, oglinda enormă din dreapta, unde o zărise privindu-se cu
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
aceea Încă mai existau - față de o femeie plecată la război din propria-i voință. La lumina lanternelor, ostașii o priveau curioși. Ce-o fi făcând aici, se putea citi În zâmbetele lor uimite, În comentariile pe care le făceau În șoaptă. Îi căutaseră un loc destul de comod unde să se instaleze, iar niște tineri Îi dăduseră o cutie cu ananas din proviziile lor. Apoi, pe măsură ce timpul trecea, soldații reveniseră la izolarea lor personală, la tăcerea Îngândurată a celor care sunt aproape de
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Închisese gulerul gecii scurtă și, după ce-și atârnase geanta cu aparatele fotografice pe umăr, Îi zâmbise lui Faulques. Nu va mai fi niciodată alt război ca ăsta, spusese melancolic și surâzând ciudat. Îl sărutase pe obraz, repetase „niciodată” În șoaptă și plecase În urma ostașilor pe când, printre toate siluetele ce păreau suspendate pe mantaua de ceață care acoperea malul, Începeau să răsune, Întâi unul izolat, apoi două-trei și, În fine, Înmulțindu-se În jur, trăgacele armelor, care ciocăneau. Tonuri portocalii și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]