7,065 matches
-
rimate? Oare îmi plăcea de mine în atmosfera aceea de sfârșit de lume? Chiar dacă nici un gând încâlcit nu poate fi transcris pe curat, nici o poezie de martie descifrată, chiar dacă nici un dubiu dezirabil din jurnalul pierdut nu vrea să se lase așternut pe hârtie, rămâne totuși întrebarea: ce anume făcea recrutul după terminarea instrucției? Ședea el cumva într-un tanc, dacă nu ca tunar, atunci ca servant? A ajuns el cumva să tragă acum, așa cum învățase s-o facă pe camarazi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
De aceea mi-au rămas atât de adânc întipărite lecțiile maestrului, astfel încât, mai târziu sau, cum spunea bucătarul-șef din Basarabia pe baza unei atât de sigure previziuni, când era de cumpărat „porc destul“, nu m-am mulțumit doar să aștern pe hârtie poezia care celebra răciturile din cap de porc, dar am înțeles și să-mi bucur oaspeții - în viață sau citați din vremuri trecute - cu strachina de piftie plină ochi. Și rareori mi s-a întâmplat, cu astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
La festivitățile burgheze pe Zinglers Höhe ori în salonul pavoazat cu ghirlande al grădinii-restaurant Kleinhammerpark, atât de îndrăgit în Langfuhr, am fost prezent înainte și după începutul războiului nu numai ca spectator și colecționar de detalii pentru ceea ce aveam să aștern mai târziu pe hârtie. De îndată ce mic-burghezii din acea suburbie, în civil sau în uniforme brun-căcănii, se distrau unii cu alții și unii împotriva altora, am învățat, condus de mirese însingurate de soldați, dansul renan, foxtrotul, valsul englez; până și tangoul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
reușit să iau distanță și i-am pus pe pacienții de mai târziu ai clinicii să danseze în numita Löwenburg din Grafenberg un foxtrot pe melodia Rosamunde, lui Oskar îi era permis le spună tuturor acestor lucruri pe nume și aștearnă fidel pe hârtie ceea ce eu pusesem deoparte și reprimasem ca pe o povară de la o săptămână la alta: călăi care acum, o jumătate de secol mai târziu, îmi bat din nou la ușă și cer să fie primiți. Memoria se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ar avea ce căuta în locul acela. De la sfârșitul anilor ‘50 până prin anii ‘60, în textele mele lirice și în proză s-au tot instalat călugărițe: Vrajă cu miresele lui Christos, așa se numește un ciclu de poeme care s-au așternut pe hârtie însoțite de imagini. „Făcute sunt doar pentru vânt. / Plutesc mereu, adâncul nu-l măsoară...“ Au luat naștere, în tuș, desene de călugărițe ca joc alternativ în alb-negru pe suprafețe mari. Cu pensula saturată, pe coli de format mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de schimbarea grăbită a locuinței și de vești despre suferința mamei mele - acum, ea zăcea într-un spital în Köln-Nippes -, ceea ce mai târziu m-a sfâșiat pur și simplu, m-a paralizat, m-a eliberat și a început să fie așternut pe hârtie sau să ia formă în lut, aducându-mi ceva bani și primul succes - vânzarea unui bronz cât palma înfățișând un crab -, toate astea își au, ce-i drept, cursul lor și se prezintă drept fapte acumulate, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Dar ce fel? . . . Erau acolo două victime - Lenora și Elena - și durerile lor nu erau deloc împreunate - nu erau una și aceeași. Mini privi iar pe Lenora. După primul moment de satisfacție, se turburase din nou. Ceva cenușiu i se așternuse pe față, ca și cum o sită i-ar fi cernut cenușă pe subt piele. Se săltase pe canapea, sprijinindu-se așa de tare pe un braț, cu toată greutatea trupului nevolnic, că îi simțeai brațul parcă scârțâind. Era în ea o
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
acea tragedie. își reaminti, deodată, vestibulul cel nou, părăsit, în care se plimbase în rătăcirile ei singuratice. Acolo era decorul shakespearian al tragediei. în umbra gradată a coloanelor nude, rotunde, netede, rămase cu gipsul aparent, peste care nu se mai așterneau fardul culoarei sau artificiul marmorei, figura hieratică a lui Hallipa, chipul torturat, de meduză, pe trupul de zeiță al Lenorei, capul stilizat al prințului și micul Puck, strania creatură răufăcătoare Mika-Le se așezau bine. In lumina care străbătea treptat rândurile
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
se încurca la vorbă cu un ștrengar de la barieră, pe care Lina îl înghesuia cu explicații. - N-ai să te astîmperi! țipă Nory, frecîndu-și genunchiul. Drept răspuns Mini întoarse spre ea fața, pe care, cu mijloace necunoscute dar sigure, simțirea așternea expresia bucuriei. Nory dete din umeri, cercetînd-o cu ochii ei miopi, înfruntînd-o cu nasul ei batjocoritor, prea achilin, sceptic. Lina păru deodată stînjenită: - Mă rugase Hallipa să iau fata ceea, o zi, două, la mine . . . dar e greu cu Rim
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Mini și Nory. O ladă de acelea, zise brașovenești, legată în cercuri de fier, cu balamale mari și cu lemnul lustruit ca un emaliu, lucrat cu mozaic de flori galbene pe fond verde. Pe masa de mâncare oblă, pătrată, Lina așternuse peste macatul obișnuit o față de masă veselă cu bordură colorată și cești optimiste cu boboci de trandafir, cu ceainicul la fel, și zaharnița, cit și farfurioare multe pline cu prăjituri felurite. Cu mâini grase și urâte, Lina servea cu o
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
el pe frate-su, dracu, o distra așa de mult că surise, de fapt, Rim, amabil, colabora la acel surâs cu al lui. Desenul progresa în linii sigure, deși mâinile de carne ale lui Mini ar fi fost incapabile să aștearnă pe hârtie nici chiar o efigie pe departe asemănată lui Rim, necum acel dublu. Așadar, talentele făpturei noastre sufletești pot fi altele ca cele pe care le putem vădi. Dar frica cea mare a lui Mini era ca sufletul ei
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
La începutul anilor '80 a început să mă locuiască duhul poeziei lui Eminescu, Blaga, Nichita, Arghezi, Bacovia, Barbu, Sorescu, Shakespeare, Kipling, Gibran, Rilke..., născând în ființa mea tânără poezie. Nu știu câtă valoare au versurile așternute pe hârtie în acei ani, când eram locuit de starea poeziei, dar știu că ele păstrează pecetea sufletului meu tânăr, în căutarea Sinelui. Din cele câteva zeci de poeme scrise între anii 1981 și 1985 am selectat 27, tot atâtea
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
autoarea noastră nu inventează, nu-și amplifică personajele dincolo de limitele lor naturale, ca să spunem așa. Chemând-o la ea acasă, mătușa Duntrăchioaia nu-i dictează copilei nemaipomenitele ei secrete de magie albă și nici de altă natură - o pune să aștearnă pe hârtie scrisori către copiii săi, care își amintesc atât de rar de mama lor cea singură și oarbă. Cu moș Dumitrache, vătaful boieresc înzestrat cu bici din 12 șuvițe, ajungem la categoria personajelor malefice. Am amintit de activistul pângăritor
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
petrece prin ploile înserării. El, n-a avut timpul să-l oprească și nici certitudinea că ar mai putea iubi în jumătățile albăstrite de dragoste. SALCIE DEZROBITĂ DE ÎNGERI Domnului regizor ANDREI CĂTĂLIN BĂLEANU SALCIE DEZROBITĂ DE ÎNGERI Mi se aștern pagini înfometate și triste, peste ochii mei ce-și dăscăleau în surdină durerea, prin geamuri transparența luminilor pierdute în imaginea unei clipe, ce mi veghează apropierea zgomotoasă a pașilor tăi, de frumusețea înnoptării. Cât adevăr, îmi aruncă în suflet țărmuri
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ale acestui început... Mai mă doare privirea ta tristă ce mi-a născut atâtea întrebări și n-am să o pot uita vreodată. Aveam o foame de amestecuri carnale sub ascultările seducătoare ale nopților. Niciodată curățenia răspunsului n-o să mi aștearnă covorul marmoros al dragostei precum vocile sufletului ce se vor uni în căutarea seducției prin ochiul acesta străin ce mai mă vârcolește ca un fulger de mare. Ochii sunt flăcări în lumina apropierii și tăcerea mi te ascunde de adevărurile
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
un destin de lumină și o forță de cer în gestu-i divin, unde trupul de zori îl prefăcu în legenda vie, unde versurile devenise și ele legende de AER dorit. Dintre mine și timp doar sufletul lui de iubire îmi așterne uitarea pe o iarnă de doruri printr-un POEM ADORMIT. Dar, poemul, revine și caută mereu, o altă ordine, unde evidențierea unui NEANT DE VISARE e această verbală tăcere, ruptă din mine pe un ASFINȚIT GLACIAL CE MĂ DOARE. DEMIURGUL
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
și mai ales somnul și el neertător încearcă să mă ucidă. Dar până când, oare toate, adunate într-o viață de dor, într-o viață de viață, când pământul meu de iubire e desprins dintr-un SOR, Pământul meu de dor, așternut peste acest început de iubire stelară. PLAPUMĂ A NORILOR Soarele mi-a zâmbit prin perdeaua geroasă de vremi. Trezită la viață din acele muribunde zile în care nu a fost nimeni să-mi aline moartea, să o facă mai blândă
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
va trebui să rămân prin aceste trecători de suflete robite infernului. Poate un Ochi al NOPȚILOR ASTRALE la capăt de vieți și limanuri, la capăt de Sori și Cuvânt, când lumea îmi moare în gând, și-n raze divine, mi-aștern UITAREA să-mi ardă-n tăcere, VISAREA ȘI SUFLETUL ALBASTRU DE ZILE. UMBRA DESFRUNZITĂ A NOPȚILOR Ți-am sărutat umbra desfrunzită a nopților, și-am descoperit în Ea, numai lacrimi vii peste o lume imposibilă. Ți-am sărutat plecările invizibile
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
PRIVIRI Domnului ing. Grig Amiezile mă dor prin așchii de soare, Și calmul suferind se-ntunecă-n distanță Prin ploaia de tăceri se tălmăcesc izvoare, Și-n depărtări de suflet un Ochi mi te răsfață. Și-n noptea, ce se-așterne în patul glacial Un tremur de cuvinte te-mbracă-n somnul viu, Și prin fereastra cerului, un chip banal, Îmi spune că-n visare sunt zâmbetul pustiu Și-n glasul stelei ce se pierde, În amăgiri și-n triste simfonii
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de un APUS prea cald. Când voi muri, nu știu, se pare că mi-e trist, Că am rămas o ploaie de voci cutremurate Și când un vers m alintă e poate un Ochi de CRIST, Ce azi mi se așterne-n suflet de umbre sfâșiate. De ce doresc POETUL, ca un răsărit de soare, Să vină n casa mea de AER și MISTER Să-aprindă o lumină din veacuri legendare Ce-a dăinuit prin sfere și sufletul de CER. De ce mi-s
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Și cerul meu de stele dansa pe-un veșnic vânt Din doruri sfâșiate priveam la taina ce te vinde. Dar CANDELA TĂCERII, veghea spre asfințit Cum muguri de iubiri se tălmăceau prin sfere Din cerul meu de doruri, voi face așternut Să pot iubi, iubirea din trupul de plăcere. Tu cel ce porți trecutul meu schițat, În mantiile albe de versete, Ești un pământ de vise, precum un Om sculptat Și-n frumusețea nopții ești templu de cuvinte. Tresari din cimitire
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
a știut să-nvingă Timpul de iubire rămas de la profeți, Sufletul tăcerii prin miezul alb de dor Însetat de nopțile plăpânde Când chipul cerului s-a prefăcut în nor Încununat de simfonii flămânde. Sufletul divinului prin viața grea Așteaptă să aștearnă în țipătul de umbră Când legiunea gândului - fior de stea Mai stă să odihnească în așteptarea sumbră. SÂNGELE DE TIMPURI Voi fi un vânt în miez de noapte Și-oi rupe trupurile noastre-n două, Ca o legendă voi trăi
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
strălucea o panglică subțire aurie de care atârna din loc în loc câte un bănuț de aceeași culoare. Cu fiecare act al operei se impunea tot mai mult vocea caldă, cristalină a Prințesei cu trilurile când mai înalte, când mai joase așternându-se o liniște mormântală care nu i-a împiedicat pe cei din șatră s-o admire cu lacrimi pe obraz vorbind în șoaptă. Ce frumoasă s-a făcut! Ea o fi, fă? — Ea e. Nu vezi că poartă salba dăruită
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
ușa din față. Pereți crăpați, zgrunțuroși, terni, asediați de un răsad firav de gura-leului. Nu mirosea a nimic. Într-o dimineață, Ivan se trezi cu senzația bine definită că aude Neva. Se ridică într-un cot, dădu la o parte așternu turile întotdeauna albe ca smântâna din cana cu lapte și privi pe geam, la petecul de curte în care Dominique își hrănea deja cele paisprezece găini gureșe, înconjurate de foste găl be nușuri piuitoare și mâncăcioase. O urmări o vreme
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
obrazul sfâșiat, pe pomeții înalți ai grecoaicei devenite acum perla seraiului lui, un dar de la Damasc, plictisitor de perfectă. Isabel... Oare cum râde? Musa nu a văzut-o niciodată nici măcar zâmbind. Câți ani o fi având? Și iar zvâcnește dintre așternu turi, împinge între pernele cu ciucuri mari, de catifea trupul ivoriu al grecoaicei și dă fuga la căpătâiul oaselor strivite, ținute laolaltă de pielea mereu unsă cu pomezi aduse din Egipt. Genele ei sunt lungi. Atât de lungi... Nu le
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]