6,323 matches
-
un cristal, pref. edit, Cluj-Napoca, 1980; Cele 12 luni ale visului. O antologie a inocenței, București, 1972; Dreptul la memorie, I-IV, Cluj-Napoca, 1992-1993; Momentul adevărului, pref. edit., Cluj-Napoca, 1996; Cică niște cronicari duceau lipsă de șalvari. Antologia literaturii umorului absurd, București, 1999; Dosar Mihail Sebastian, București, 2001. Traduceri: Odysseas Elitis, Poeme, Cluj-Napoca, 1980 (în colaborare cu T. Ziguras), Iar ca sentiment, un cristal, îngr. și pref. trad., Cluj-Napoca, 1980 (în colaborare); Michael Ende, Poveste fără sfârșit, București, 1987. Repere bibliografice
CHIMET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286196_a_287525]
-
îl apropie însă și de poetica generațiilor mai recente. Nuvelele din Palatul de toamnă (1976) și Grădini în podul palmei (2000) par mai degrabă un joc, un exercițiu de inteligență, deopotrivă o practică de exorcizare (enigma e aparenta coerență a absurdului) și un rămășag de stil (în registre narative diferite), în orice caz o tentativă de a oferi o interpretare cotidiană câte unui eveniment marcând sfârșitul unui ev (căderea Constantinopolului, înfrângerea maurilor în Spania) sau începutul altuia (cucerirea Mexicului de spanioli
CIOCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286259_a_287588]
-
descriptivism amintind de „școala privirii” și de Noul Roman, de notații introspective sau de inserturi eseistice. E o proză rafinată, cu un scrupul stilistic ce lasă impresia de „răceală elegantă” (Nicolae Manolescu). Contemplarea amuzat-ironică și compătimitor-omenească a unor situații aparent absurde e în consens cu orizontul de așteptare al epocii, ostil determinismului simplist al prozei teziste din anii ’50, instituind totodată un accent polemic, un dramatism nepatetic, dar „sincer” față cu prozaismul frustrant al vieții cotidiene. Cam aceleași însușiri definesc și
CIUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286286_a_287615]
-
curentului (de la Schiller la Edgar Papu). Tema reală din Proza românească și vocația originalității (1988) este proza fantastică românească, tipologizată ad-hoc: „fantasticul mitologic” (V. Voiculescu, Fănuș Neagu, Ștefan Bănulescu), „fantasticul filosofic” (Eminescu, Mircea Eliade, Laurențiu Fulga) și „fantasticul enigmatic și absurd: realismul fantastic” (Mateiu I. Caragiale, Ion Vinea, Al. A. Philippide, A. E. Baconsky, D. R. Popescu). Un ultim capitol stabilește câteva diferențe și similitudini între fantastic și science-fiction, realizând și un excurs sumar în literatura românească a genului. În studiul
GHIDIRMIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287259_a_288588]
-
la începutul anilor ’50, iar Viscolul (1998) - colectivizarea forțată din aceeași epocă, amintind de a doua parte a romanului Moromeții de Marin Preda nu numai prin omologia tematică, ci și prin tratarea deschisă și neconvențională a psihologiilor, prin surprinderea grotescului, absurdului și a ticăloșiilor prilejuite de eveniment. Povestirile din Câteva considerații asupra originii bronzului atestă disponibilitatea prozatorului pentru tematica variată („...proze scurte, scrise impecabil, cultivând cu umor și lirism atât parabola în gust modern, cât și povestirea istorică tradițională, registrul realist
GHERMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287249_a_288578]
-
vederi proprii în teoria și critica literară, G. se manifestă, cu suplețe, ca un adept al școlii realiste (Critica și școala realistă). Dacă respinge, mai mult din resentiment, critica lui T. Maiorescu, în schimb discută pe larg teoria macedonskiană a absurdului sublim. După G., absurdul nu are sublim și sublimul absurdului e un paradox ce nu se poate susține (Sublimul logicei prin imagini poetice în proză). Orice imagine este permisă, în proză sau în versuri, cu condiția să cuprindă o semnificație
GHICA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287255_a_288584]
-
cu suplețe, ca un adept al școlii realiste (Critica și școala realistă). Dacă respinge, mai mult din resentiment, critica lui T. Maiorescu, în schimb discută pe larg teoria macedonskiană a absurdului sublim. După G., absurdul nu are sublim și sublimul absurdului e un paradox ce nu se poate susține (Sublimul logicei prin imagini poetice în proză). Orice imagine este permisă, în proză sau în versuri, cu condiția să cuprindă o semnificație. Obiectul artei, în argumentația lui uneori prolixă, plastică foarte adesea
GHICA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287255_a_288584]
-
echivoc). Poezia Gând are drept semnătură doar o amprentă. Publică proză Mihai Hubert, Sesto Pals, Gherasim Luca, Gh. Crișan, Aurel Baranga (Divagații în gol) ș.a. E foarte greu de reținut vreun text ilustrativ în această joacă voit nonconformistă, iconoclastă și absurdă pe care o reprezintă A. în domeniul literaturii. Sectorul cel mai amuzant îl constituie acela al pseudopanseurilor, anunțurilor și jocurilor de cuvinte. La rubrica „Informațiuni”, se poate citi: „Dacă nu se duce Mahomed la munte, se duce la mare.” Pe
ALGE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285257_a_286586]
-
specifice, de fapt, teologiei) cum ar fi originea universului, ideea de destin, liberul arbitru, viața și moartea, sufletul (adică acele chestiuni numite de greci theoretice și de latini speculative 16), simțurile și rațiunea devin neputincioase. Autorul folosește sintagme tari, precum "absurdele și aproape nedemonstrabilele principii ale științei sensitive", "întunecimea sensitivă" ori "întunericul rațiunii"17. Cunoașterea nu are cum să pornească de la simple impresii nesistematizate, procurate de simțuri, dar nici nu poate fi discursivă. Această "știință profană" este insuficientă. Filosoful propune "trecerea
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
vedere doar susținerea dezvoltării economice a țării, cu preponderență, a industriei. ̨ n ultimii ani ai regimului, aceste politici vizau și dezvoltarea agriculturii, mai ales prin crearea de noi terenuri pentru culturile agricole. ținta creării de noi terenuri agricole devenea absurdă în raport cu situația reală, în care terenurile existente nu erau lucrate și exploatate rațional. în ritmul de dezvoltare planificat de Ceaușescu în cincinale, așezări fără nici un fel de facilități urbane erau declarate orașe, impunându-se reglementări greu de respectat pentru locuitori
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
viață, nici în perioada când aceasta își caută un adăpost dorind să se salveze pe moment și nici chiar după separarea oficială, după divorț. Din cauza acestei lacune legislative și a unei mentalități care defavorizează femeia, după separare, pot apărea situații absurde care duc la continuarea actelor de violență. Cei doi rămân adesea, după divorț, să împartă același apartament, aceeași casă și coșmarul continuă fără posibilități de reabilitare a victimelor, femei și copii. 1.7.1. Violența domestică, formă de tortură a
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
la victimele războiului și ale violurilor. Trauma distruge universul de referințe al individului, adult sau copil, dizolvând sensul existenței și sensul lucrurilor, ancorarea în timpul real a persoanei, legăturile sociale și anihilând spiritul de inițiativă, creativitatea. Catastrofa are întotdeauna o dimensiune absurdă, inexplicabilă. Adultul și, mai ales, copilul au nevoie de explicații, de găsirea cauzelor și a vinovaților. Dacă acest lucru nu este cu putință, copilul se va autoculpabiliza, va resimți nevoia răzbunării și va dezvolta un spirit justițiar. La adolescență, tânărul
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
drumului satului, acoperit de ape, cu acoperișurile caselor ițite din ape, de-o parte și alta a drumului nu-mi părăsesc memoria. Oamenii se salvaseră, nu erau victime umane, dar trauma era trăită de întreaga populație. Se evidenția în comportamente absurde și în neputința insurmontabilă a oamenilor. Un bărbat în vârstă, cu o bicicletă, se plimba în marginea apelor, greu de oprit din încercările de a merge la casă. Fugind din case în toiul nopții, cu copiii mici în spate, sătenii
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
Este în fond viața reală pe care am trăit-o. De ce s-o trecem sub preșul tăcerii și să nu spunem cum a fost?! Vrem să legitimăm regimul care a fost și ceea ce s-a făcut? Nu trebuie să fim absurzi și să spunem că nu s-a făcut nimic bun și că a fost o nenorocire totală! S-au făcut și lucruri bune. Că ne putem pune întrebarea ce anume a făcut regimul comunist. Regimul comunist a construit, că vin
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
cântat din frunză sau din fluier de soc și că, lipsit de material, Rodin ar fi sfidat marmora și bronzul, sculptând în miez de pâine, nuci de cocos sau halva. Bineînțeles că, departe de a fi sentințe, aceste afirmațiuni, intenționat absurde, nu tind decât să sublinieze forța elementară a talentului, independența lui... și nimic altceva. Le-am însemnat aici, cu gândul la acei esteți incurabili, care, cu ifose superbe, simt congestii dureroase în creierașe minuscule, la auzul numelui Tănase și se
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Filemon și Baucis vorbesc noaptea despre fidelitatea conjugală. Baucis este sedusă în special de tânărul Mercur, cel mai tânăr dintre oaspeți, și soții sunt de acord să-și dea unul altuia toată libertatea. Dar e vorba aici doar de reveriile absurde ale unor oameni bătrâni și zeii se înșeală când iau lucrurile în serios și fără umor: "Baucis, suflet duios cu cosițe albe era încovoiată și paralizată/ Filemon și el, de zece ani, era decrepit și neputincios"168. În comedia sa
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
liniște. Dacă împarte mâncarea pe care o pregătește pentru prizonier cu acesta, va spune că o face numai pentru că îi e foame. Răspunsurile la întrebările sale în legătură cu crima nu fac decât să irite în el revolta sa împotriva unui act absurd. Oaspetele arab dorește totuși ca învățătorul să-l însoțească, fără îndoială pentru că a văzut în acest schimb de priviri, în atitudinea și întrebările sale o anumită împărtășire a lucrurilor, pe care o revendică în grad înalt autorul, prin intermediul personajelor sale
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
fereastră către o altă viață. Dar ea este mai ales, ca loc de trecere al exteriorului, ceea ce aduce tulburarea, distragerea, disiparea, divertismentul. De fapt, ferestrele nu oferă în general decât lumini palide. În Metamorfoza, ea nu este decât o deschidere absurdă către exterior, un exterior închis, blocat, care, încetul cu încetul, dispare și se risipește în ceață, fiindcă Gregor Samsa își pierde progresiv facultățile vizuale. Totuși fereastra ar fi putut fi, o scăpare, o deschidere asupra a altceva (precum mica lucarnă
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
prea obosit de această zi și prea disperat ... el pare chiar prea obosit pentru a se gândi măcar la lucru despre care-i vorba"). Această oboseală uniformizează ființele care sfârșesc prin a se asemăna. Libertatea revendicată apare ca un vid absurd, o sursă de slăbire (86) în fața acestor "misiuni impenetrabile, atribuite de departe de vreun necunoscut" (153) sau de către administrație în inextricabila ei grandoare (228). Kafka a schițat portretul eroului său postind, acest artist al foamei. Cu K. el face portretul
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
și acest scop nu poate fi altul decât progresul civilizației omenești prin toleranță și știință, prin bunăstare materială și morală potrivită totdeuna cu gradul culturei unui popor. Dar a susținea mijloacele prin un sistem care nimicește scopul este cea mai absurdă din toate rătăcirile politice ce se pot închipui.<ref id=”1”>Ibidem, p. 500.</ref> Contra școalei Bărnuțiu este, în cele din urmă, un elo giu al suveranității rațiunii pe care se sprijină junimismul. Educația și autodeterminarea individuală, în cadrul comunitar
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
Adelina Ștefan) Monica LOVINESCU, Unde scurte. Jurnal indirect, Editura Humanitas, București, 1990, 574 p. (Lavinia Stan) Alexandru NEMOIANU, în America, la „Vatra Românească”, Editura Minerva, București, 2001, 200 p. (Gheorghe I. Florescu) Roger KIRK, Mircea RĂCEANU, România împotriva Statelor Unite. Diplomația absurdului 1985-1989, Editura Silex, București, 1995, 366 p. (Andreea Năstase) 1989 - Principiul dominoului. Prăbușirea regimurilor comuniste europene, ediție de Dumitru Preda și Mihai Retegan, Editura Fundației Culturale Române, București, 2000, 510 p. (Andreea Năstase) Mihai RETEGAN, 1968. Din primăvară până în toamnă
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în sfârșit, Schöpflin abordează tema inegalităților regionale, care nu sunt întotdeauna corelate cu problemele privind etnicitatea. Subiectul este legat de vasta problemă a centralizării, pe care soții Jelavich o consideră un fenomen est-european102 și care a atins dimensiuni extreme și absurde după Primul Război Mondial. 18. Concluzii Donald Treadgold scrie: „Este un fenomen remarcabil al începutului anilor ’90 faptul că asistăm la o neîndoielnică tendință spre democrație la scară mondială - chiar dacă în multe cazuri direcția era neclară, obiectivul era încă îndepărtat
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
a întocmit un adevărat rechizitoriu împotriva politicii „indolente” și „rigide” a Sfântului Scaun față de Biserica Catolică din România la începutul anilor ’50, orientare îmbrățișată și de regentul Nunțiaturii Apostolice la București, O’Hara, care ar fi dat dovadă de atitudini „absurde”. în acest mod, în loc ca Biserica Catolică să ajungă la un modus vivendi cu regimul, s-a optat pentru o Biserică a catacombelor. într-adevăr, mergând pe linia sugerată de Stehle, vom observa că, în Polonia, Biserica Catolică a negociat
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
subtilitate, în America, la „Vatra Românească” reprezintă încă o treaptă către monografia comunității române din Lumea Nouă, recomandându-l pe Alexandru Nemoianu ca pe un virtual autor al ei. Gheorghe I. Florescu ROGER KIRK, MIRCEA RĂCEANU, România împotriva Statelor Unite. Diplomația absurdului 1985-1989, Editura Silex, București, 1995, 366 p. în rândurile ce urmează, propunem o prezentare mai puțin obișnuită: recenzia unei cărți pe care n-o putem recomanda călduros lecturii publicului larg pentru că, pur și simplu, nu se mai găsește decât în
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
această categorie: suprimarea drepturilor și libertăților fundamentale, imixtiunea Securității în toate aspectele vieții individuale, omnipotența Statului, incarnat de figura lui Ceaușescu, totul fondat pe o ideologie de tip național-comunist. Din această perspectivă, multe dintre misperceptions sunt perfect explicabile. Desigur, Diplomația absurdului se referă exclusiv la perioada comunistă, însă există suficiente date care să sugereze că unele dintre aceste concepții eronate se manifestă și în prezent. Așadar, nu ar fi vorba de o trăsătură specifică diplomației din România lui Ceaușescu, ci de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]