9,323 matches
-
argumente care contrazic direct propria teorie, dar care par să fie compatibile cu cea pe care o critică 67. Mai este încă o problemă în ceea ce privește aplicarea teoriei critice la relațiile internaționale. Deși speră să înlocuiască realismul cu un discurs care accentuează armonia și pacea, teoria critică per se subliniază ideea că este imposibil să cunoaștem viitorul. Conform propriei logici, teoria critică poate fi folosită pentru a submina realismul și a produce schimbarea, dar nu poate servi ca bază pentru a prezice
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
dreptatea globală. Ceea ce vom demonstra în secțiunea de față este că, deși școala engleză a subliniat aceste concepte, antecedentele gândirii sale pot fi descoperite în fiecare caz în realismul clasic. Evidențiind aceste legături, se poate demonstra că realiștii americani au accentuat numai un element al realismului clasic, în dauna argumentului privind natura socială a politicii internaționale. Sistemul internațional În mod convențional, se consideră că dinamicile asociate cu sistemul internațional, în special cu balanța puterii, constituie punctul focal al realismului clasic. În
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
următorii factori: aă caracteristicile personale, modalitățile învățării depind de structura personalității subiectului. În funcție de capacitățile, disponibilitățile, interesele sale, însușirea uneia și aceleiași sarcini motrice impune abordări diferite, tipuri diferite de învățare. Etapele, de la dobândire la consolidare și până la utilizarea lucrurilor învățate, accentuează foarte nuanțat diferite tipuri de învățare. bă tipurile de sarcini, teme, în educație fizică și sport, pot fi teme de educare a calităților motrice sau de însușire a deprinderilor motrice. Procesele specifice predării trebuie să țină cont de diferitele sarcini
Argumente în promovarea instruirii tehnice timpurii la atletism : aruncări by Constantin Alexandrina Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/375_a_1252]
-
sunt clarificate cauzele răspunsului incorect și ce anume trebuie să facă pentru a îndrepta greșeala comisă și a nu o mai repeta; apoi este retransmis la secvența principală sau la secvența următoare. După natura greșelii, fiecare este îndrumat individual; aceasta accentuează și mai mult ritmul propriu de muncă, însă îl și încetinește. De obicei, prezentarea variantelor posibile de răspunsuri se face pe baza cercetării greșelilor tipice înregistrate de elevi, care reflectă dificultățile rezultate din procesele psihice firești de însușire a fragmentului
Argumente în promovarea instruirii tehnice timpurii la atletism : aruncări by Constantin Alexandrina Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/375_a_1252]
-
consum. Până în secolul al XVIII-lea mediul natural nu a fost pus în pericol prin acest proces de “artificializare” a mediului, mai apoi, după revoluția industrială, acest echilibru dintre om și natură a început să fie puternic alterat. S-au accentuat contradicțiile dintre cerințele societății și posibilitățile ei materiale, sociale, culturale și intelectuale de a le satisface, aceasta fiind principala cauză a acțiunilor distrugătoare a omului asupra mediului natural. Toate cele trei componente ale mediului înconjurător natural, antropic și social sunt
ARHITECTURA PEISAJULUI CURS PENTRU LICENŢĂ by SANDU TATIANA () [Corola-publishinghouse/Science/328_a_625]
-
în peisajul arhitectural al unui oraș este și mai mare, în geometrismul construcțiilor spațiile verzi introducând varietate și culoare. Un ansamblu arhitectural își sporește expresivitatea artistică dacă este încadrat sau înconjurat de vegetație lemnoasă, gazon sau oglinzi de apă. Plantațiile accentuează perspectiva unui obiectiv arhitectural sau maschează diferite aspecte inestetice. Însușirile decorative ale vegetației lemnoase (culoarea frunzișului, textura co roanei, flori, fructe, lujeri, scoarța și ritidomul, etc.) sau chiar a vegetației ierboase, variază pe parcursul unui an, diferind în funcție de fenofază, imprimând peisajului
ARHITECTURA PEISAJULUI CURS PENTRU LICENŢĂ by SANDU TATIANA () [Corola-publishinghouse/Science/328_a_625]
-
necorectată, cu suferință fetală consecutivă; distocia de col; ruperea prematură sau precoce a membranelor; rezistență perineală mare; epuizare maternă; lipsa de angajare a pelvisului. Factorii citați au însemnătate mult mai mare când se asociază câte doi, mai recent descriși și accentuați de unii autori: 1. desfășurarea lentă a travaliului și ruperea precoce a membranelor; 2. coexistența acestor doi factori poate să legitimeze o cezariană secundară, dar numai după o probă de travaliu bine condusă, în care au fost întrebuințate perfuzii ocitocice
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
criterii, putem desprinde următoarele variante de structuri formale: ierarhic liniare (în care accentul cade pe poziția ocupată de individ); funcționale (cu accent pe funcția îndeplinită de individ); mixte (ce presupun îmbinarea pozițiilor cu funcțiile); bazate pe grupuri parțial suprapuse (care accentuează rolul grupurilor și relațiilor dintre ele); 3.3.1. Structurile ierarhic liniare Se fundamentează pe trei principii: principiul ierarhiei, care indică faptul că omul ocupă un loc strict delimitat în structura respectivă, că el se încadrează într-un lanț de
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
scăderea nemulțumirilor membrilor organizației. Această modalitate trebuie cultivată însă cu grijă, pentru că, dacă o regulă severă devine și mai severă, mai mult, dacă ea este întărită printr-o nouă regulă și mai severă decât prima, s-ar putea să se accentueze conflictul dintre cele două tipuri de structuri și să se împingă structurile formale spre instituții de represiune. Instituționalizarea structurilor informale. Este una dintre măsurile radicale de apărare a structurilor formale în raport cu cele informale, dar, în anumite condiții, singura posibilă și
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
2001, p. 9). # Inutil a mai insera și alte definiții ale conducerii deoarece, după cum ușor se poate observa, toate conțin și reiau, într‑o formă sau alta, aceeași idee. Se remarcă în același timp faptul că toate definițiile conservă și accentuează trei elemente esențiale ale conducerii: grupul, influența, scopul. Din perspectiva psihologiei sociale, conducerea apare ca un raport psihosocial. Și este firesc să fie așa, deoarece nu putem vorbi despre conducere în afara relațiilor concrete dintre oameni, fie ele directe, nemijlocite, de
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
există o foarte mare asemănare deoarece, în fond, ambele pornesc de la persoană - e adevărat, unele de la interioritatea acestuia, altele de la „exterioritatea” persoanei. În realitate, diferența dintre ele este foarte mare. Iată câteva dintre aspectele care le diferențiază. În timp ce teoriile personologice accentuează importanța aspectelor stabile, statice ale persoanei în exercitarea activității de conducere (trăsăturile fiind însușiri psihice relativ stabile), teoriile comportamentiste propun un model dinamic, funcțiile și rolurile liderului având o pondere diferită în momente diferite și în grupuri diferite. În timp ce teoriile
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
statut la fel de înalt cu cel al persoanei în compania căreia se află (al doilea tip de iradiere a prestigiului). Inerția percepției și iradierea prestigiului au o serie de efecte asupra relațiilor normale între nivelurile ierarhice ale grupului. Astfel, se poate accentua decalajul dintre structura ierarhică formală și cea informală; dat fiind că prezentul comportament este interpretat prin prisma celui trecut, se pierd din vedere performanțele actuale ale oamenilor, ceea ce face ca persoanele cu un statut anterior scăzut să se resemneze, iar
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
MLQ - FORM 10, cu trei scale ce măsoară înclinația liderului de a practica mai multă sau mai puțină conducere transformațională), pentru ca în anii ’90 să asistăm la o adevărată explozie pe tematica leadership‑ului transformațional. Astfel, Tichy și Devanna (1990) accentuează efectul de transformare pe care liderii îl produc asupra oamenilor și organizațiilor; Den Hartog (1997) corelează leadership‑ul transformațional cu angajamentul organizațional; House, Delbecq, Taris (1998) explică rolul liderilor transformaționali în obținerea unor performanțe uimitoare în ceea ce privește fondarea și dezvoltarea firmelor
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
criză, a celor în care persoana devine stăpână pe sine, își ia evoluția în propriile mâini, efectuează transformările necesare, câștigă în maturitate). Liderului îi revine sarcina de a „citi” toate aceste procese, devenind el însuși un „lider‑proces”. Deși autoarea accentuează o serie de trăsături menite a individualiza managerul intuitiv, ea nu uită să precizeze că acestea trebuie corelate cu capacitățile profesionale și cu rațiunea, managerul intuitiv tinzând spre echilibrarea lor. # Acest personaj, scrie ea, încă rar, eliberează intuiția ascunsă în
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
1963). Decizia este conceptualizarea unei situații de alegere, fie sub forma unei imagini mentale, fie a unui model explicit (Morris, 1964). Decizia este o alegere între mai multe alternative (Le Maitour, 1967). # Lăsând la o parte faptul că fiecare definiție accentuează un anumit aspect, o anumită caracteristică a deciziei (caracterul ei interacțional, psihosocial - prima definiție; caracterul procesual - a doua definiție; caracterul ei psihologic - a treia definiție; caracterul operațional - a patra definiție), nu este greu să observăm că toate conțin un element
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
informației este invers proporțională cu vârsta ei. Caracterul economic-eficient al informației se exprimă în faptul că cheltuielile ocazionate de strângerea și prelucrarea ei să poată fi compensate de avantajele ce se vor obține prin realizarea obiectivelor propuse. Și alți autori accentuează necesitatea utilizării unor informații clare, precise, elaborate, punând în strictă dependență calitatea informației de competența sistemului de luare a deciziilor. La cea de a treia întrebare: „De ce este necesară recoltarea informațiilor?” răspunsul este relativ simplu de formulat: pentru a asigura
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
ale lucrării sale, autorul îi avertizează pe cititori asupra efectelor unor factori psihologici (percepția, memoria, disonanța cognitivă) asupra procesului decizional. În următoarele două părți sunt analizate modelele mai vechi comparativ cu modelele mai noi ale luării deciziei, acestea din urmă accentuând rolul strategiilor euristice și a biasărilor în luarea deciziei. Secțiunea a 5-a insistă asupra influenței obținute de factorii sociali și psihosociali (facilitatea, lenea, compararea socială, conformitatea, gândirea de grup etc.) în raport cu deciziile care se iau în grup. Ultima secvență
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
funcționarea a trei tipuri de structuri: la nivel superior (consiliul supervizor), la nivel senior (directorul muncii, ales sau aprobat de sindicat), la nivel operațional (comisiile de muncă). Ideea nivelului participării este generoasă și în spiritul abordării sistemice. Din păcate, ea accentuează caracterul formal (oficial) al participării și pierde din vedere sau pur și simplu ignoră caracterul neoficial al acesteia. Prevederile legale structurale neglijează participarea directă prin canale neoficiale a tuturor angajaților (persoane individuale sau grupuri) la discutarea, dezbaterea ad-hoc a unei
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
participanți și manageri; realizarea învățării organizaționale; lărgirea participării la nivelul întregii organizații. Managementului calității totale i s-au adus însă și o serie de reproșuri. Unii autori (de pildă, Delbridge, Turnbull, Wilkinson, 1992) arată că în această formă participațională se accentuează prea mult controlul organizațional. De fapt, spun ei, Managementul Calității Totale a devenit un fel de Control Total al Managementului, de cele mai multe ori schimbarea venind de sus în jos. Apoi, deoarece managementul calității totale se focalizează pe perioade lungi de
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
este avut mai puțin în vedere fapt care va fi remediat de accepțiunea următoare, cea psihoindividuală. 1.1.3. Accepțiunea psihoindividuală După opinia noastră, accepțiunea psihoindividuală aduce cu sine trei elemente de noutate în definirea conflictului. În primul rând, ea accentuează încărcătura psihologică a conflictului. Ceea ce contează de data aceasta este natura psihică a elementelor și forțelor contradictorii care conduc la apariția conflictului. Acesta din urmă este amplasat la nivelul dorințelor, temerilor, pulsiunilor, aspirațiilor, tensiunilor latente, a cognițiilor și chiar a
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
fie prin discuții separate cu fiecare parte. Fiind o formă sau un caz particular al negocierii, medierea va dispune de toate caracteristicile acesteia care nu se vor manifesta însă identic sau cu aceeași intensitate. Dimpotrivă, unele dintre ele se vor accentua, altele se vor diminua. De exemplu, caracterul conflictual al medierii, deși continuă să fie prezent, va tinde să se transforme în opusul lui, și anume într-un caracter consensual, mediatorul având ca țintă finală obținerea consensului părților cu privire la unele puncte
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
conduc la decizii distructive. Tocmai de aceea, diverși autori vorbesc despre rolul funcțional al emoțiilor și mai ales despre folosirea strategică a potențialului emoțional în negocieri. Cei patru factori prezentați mai sus - relațiile sociale, egocentrismul, iluziile motivate și emoțiile - își accentuează efectele de un tip sau altul de îndată ce acționează corelat. Iluziile pozitive, dacă sunt acompaniate de egocentrism, cauzează creșterea costului conflictului prin inhibarea câștigurilor interactive și prin întârzierea acordului (De Dreu et al., 1995). Furia îi face pe negociatori și mai
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
hotărârile sale. Stilul de negociere este dur, autoritar, practicarea lui fiind justificată prin credința că cei slabi trebuie să se supună celor puternici. Cel puțin patru caracteristici individualizează acest tip de negociere: pornește de la dezechilibrul de putere, care se va accentua tot mai mult pe parcursul derulării ei; fiecare parte își joacă toate șansele, face concesii limitate; imposibilitatea realizării convenabile pentru ambele părți (una pierde, alta câștigă); totul se rezumă la manipulare, presiune, ambiții personale, tertipuri, procesele negocierii urmărind o permanentă linie
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
ne vom referi într-o altă parte a lucrării noastre. Revenind la noțiunea de patologie/psihopatologie organizațională, precizăm că pentru noi aceasta poate fi definită în două sensuri: în sens larg, patologia organizațională desemnează disfuncțiile organizaționale care creează, accelerează și accentuează riscurile organizaționale; în acest caz, deși organizațiile continuă să acționeze, uneori chiar cu succes, conțin în ele elemente perturbatoare ce s-ar putea agrava; în sens restrâns, patologia organizațională desemnează manifestări organizaționale nevrotice; acestea din urmă își au originea în
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
orice răspuns pe care unul sau mai mulți agenți stresori vor fi capabili să le suscite și orice răspuns care, într-o manieră selectivă, va fi limitat la un organ sau la câteva organe); orice solicitare (are meritul de a accentua nu doar insisitența pe nonspecificitate, dar denotă și caracterul adaptabil al fenomenului, deoarece orice răspuns activ care se manifestă în fața oricărei solicitări este, prin esență, un fenomen de adaptare, chiar dacă este vorba de o proastă adaptare) (Selye, 1962, p. XI
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]