6,257 matches
-
ale ONU, ceea ce presupune că au ratificat deja convențiile și protocoalele ONU privind politicile pentru egalitate; statele fondatoare ale UE sunt de tipul welfare, ceea ce presupune că transferul de politici s-a făcut pe un nivel ridicat al gradului de adecvare a strategiilor ONU la procesele, instituțiile, politicile și actorii din țările europene, deci presiunea adaptivă a fost mai scăzută/moderată. O caracteristică a politicilor de gen ale ONU este aceea că sunt fundamentate de documente strategice pe termen lung, a
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
apărare reprezintă ansamblul de principii și măsuri prin care mijloacele materiale puse la dispoziția guvernământului central sunt utilizate pentru protejarea prin forță a acțiunilor și dezideratelor statului. Politica de achiziții militare reprezintă acea secțiune a politicii de apărare ce vizează adecvarea tehnică a aparatului militar la rolurile stabilite pentru acesta de guvernământul central. Cu alte cuvinte, vedem o relație clară de ierarhizare și determinare Între politica de securitate națională, politica de apărare și politica achizițiilor militare ale unui anumit stat. România
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
jur. Amenințările de securitate de tip convențional erau probabile, astfel Încât decizia Ministerului Apărării Naționale de modernizare a avioanelor de luptă MIG-21 a fost, din punct de vedere strategic, una corectă. Cu alte cuvinte, MIG-21 Lancer reprezintă un caz fericit de adecvare optimă Între politica de apărare și cea de securitate. Revenind la proiectul Armatei Române de Înlocuire a flotei cu aparate MIG-21 Lancer, trebuie să Înțelegem ce Înseamnă, de fapt, această operațiune și cărui scop Îi răspunde ea sau ar trebui
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
de sport în care măsurarea este omniprezentă: viteza în alergări (m/s); lungimea săriturilor (m); lungimea aruncărilor (m); valoarea performanței (puncte), etc. * aprecierea a ceea ce s-a învățat se face pe baza măsurării rezultatelor învățării. Aprecierea reprezintă examinarea gradului de adecvare între totalul informațiilor și ansamblul de criterii ce decurg din obiectivele activității respective. Ea realizează descrierea calitativă a rezultatelor prin prelucrarea și interpretarea măsurării din perspectiva unor criterii valorice. Aprecierea se poate face în diferite scări de evaluare: scara numerică
Atletism în sistemul educaţional by Liliana Mihăilescu, Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/307_a_1308]
-
instituțiilor Vestului, o serie de trăsături care ar caracteriza la modul general postmodernismul: "Reprezentarea vieții sociale ca text; ridicarea textului și limbii la nivel de fenomen fundamental al existenței; aplicarea analizei literare tuturor problemelor; respingerea metodei; interogarea realității și a adecvării limbajului la descrierea acesteia; apărarea discursurilor multiple; centrarea pe relațiile de putere și hegemonie culturală; relativism extrem și tendință către nihilism". În general însă este acceptat că elementul-cheie în filosofia postmodernă este "revoluția lingvistică". Unii postmoderniști preiau ipoteza Shapir-Whorf, conform
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
Am folosit o analiză cluster tip ierarhic, cu o grupare realizată pe variabile, metoda Ward. Soluția este stabilă, rezultate similare se obțin și dacă utilizăm metoda BAVERAGE. Rezultate similare obținându-se și dacă utilizăm metoda scalării multidimensionale (coeficientul ce măsoară adecvarea la date Normalizes raw stress = 0,005, iar coeficientul de similaritate Tucker = 0,99). Aceleași soluție cu aceleași două dimensiuni rezultă dacă utilizăm metoda analizei factoriale. 20 Diferențele semnificative pentru p = 0,000 se regăsesc între: tradiție-stimulare, securitate-stimulare, și conformism-stimulare
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
SECȚIUNEA I. STRUCTURA JUDICATIVĂ ORIGINARĂ S P ÎN PERSPECTIVĂ ISTORIC-FENOMENOLOGICĂ Capitolul 1. Logos și logică; formă logică și judecată / 59 1.1. Concentrarea "formală" a logos-ului în logică sau distribuirea prin împărțire a logos-ului / 59 1.2. Problema adecvării cuvintelor la lucruri și regulile corectitudinii gândirii; adecvare și corespondență. Observație despre întrebare / 68 1.3. Schița unei probleme judicative fundamentale: logicul ca sinteză între ontic și lingvistic / 78 1.4. Cercetare formală a relației predicative în ipostaza sa cea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
PERSPECTIVĂ ISTORIC-FENOMENOLOGICĂ Capitolul 1. Logos și logică; formă logică și judecată / 59 1.1. Concentrarea "formală" a logos-ului în logică sau distribuirea prin împărțire a logos-ului / 59 1.2. Problema adecvării cuvintelor la lucruri și regulile corectitudinii gândirii; adecvare și corespondență. Observație despre întrebare / 68 1.3. Schița unei probleme judicative fundamentale: logicul ca sinteză între ontic și lingvistic / 78 1.4. Cercetare formală a relației predicative în ipostaza sa cea mai simplă, S este P, și a relației
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
reguli discursului (termen care acoperă sensurile de gândire, rostire și făptuire 9), ceea ce înseamnă că acesta nu mai are o legătură altminteri, firească cu "lucrurile însele". Totuși, discursul are pretenții "obiectiviste", "realiste", "naturaliste", adică aceia care îl croiesc au pretenția adecvării sale la "realitate", la "obiect". Dar poate că tocmai această idee de "adecvare la lucruri" este un element al dictaturii judicativului, care pune în ordine serii întregi de fapte, devenind astfel și o temă pentru reflecția prin care se caută
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
înseamnă că acesta nu mai are o legătură altminteri, firească cu "lucrurile însele". Totuși, discursul are pretenții "obiectiviste", "realiste", "naturaliste", adică aceia care îl croiesc au pretenția adecvării sale la "realitate", la "obiect". Dar poate că tocmai această idee de "adecvare la lucruri" este un element al dictaturii judicativului, care pune în ordine serii întregi de fapte, devenind astfel și o temă pentru reflecția prin care se caută o lămurire asupra problemelor pe care însăși dictatura judicativului le face posibile înlăuntrul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cu aristoteliciana distribuire prin împărțire a logos-ului. Coincidența creează evenimentul și acesta este responsabil pentru mersul istoric al "lucrurilor" în toate compartimentele discursului (și nu numai). De altminteri, discursul capătă "forme" diferite prin chiar acest eveniment. 1.2. Problema adecvării cuvintelor la lucruri și regulile corectitudinii gândirii; adecvare și corespondență. Observație despre întrebare Momentul aristotelic, deși mai vizibil în istoria cunoașterii datorită întemeierii directe în el a "formelor" de discurs omologate în sensul valabilității lor necondiționate pentru ceea ce se numește
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Coincidența creează evenimentul și acesta este responsabil pentru mersul istoric al "lucrurilor" în toate compartimentele discursului (și nu numai). De altminteri, discursul capătă "forme" diferite prin chiar acest eveniment. 1.2. Problema adecvării cuvintelor la lucruri și regulile corectitudinii gândirii; adecvare și corespondență. Observație despre întrebare Momentul aristotelic, deși mai vizibil în istoria cunoașterii datorită întemeierii directe în el a "formelor" de discurs omologate în sensul valabilității lor necondiționate pentru ceea ce se numește cunoaștere, are multe aspecte care trebuie elucidate din
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
înțeles wittgensteinian (nu însă în înțeles fenomenologic, fiindcă potrivit acestuia din urmă o stare de lucruri poate fi "semnificată" și prin simpla noțiune). Așadar, este firesc să fie angajată o perspectivă ontologică în discurs, deschizând astfel o cale pentru problema adecvării cuvântului la lucru, mai bine-zis, a cuvintelor legate la stările de lucruri. Ontologia aristotelică din Categorii este însoțită de o lingvistică, iar nu invers; astfel putem înțelege îndreptățirea scopului "logic" al întregului Organon, pe care și l-a propus Aristotel
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
mult mai important decât cel tocmai semnalat, anume prezența chestiunii adevărului în acest context și, în ultimă instanță, constituirea rațiunilor dictaturii judicativului, fapt ce corespunde obiectului unuia dintre scopurile acestei lucrări, chiar prin aplicarea reducției judicative a dictaturii judicativului. Problema adecvării cuvintelor la lucruri (sau a cuvintelor legate la stările de lucruri, ceea ce trece, totuși, dincolo de simpla adecvare, fiind vorba, aici, despre "corespondență") nu era nouă. Numai că Aristotel o așează într-un alt orizont (discursiv). Parmenides, spre exemplu, discutând despre
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
instanță, constituirea rațiunilor dictaturii judicativului, fapt ce corespunde obiectului unuia dintre scopurile acestei lucrări, chiar prin aplicarea reducției judicative a dictaturii judicativului. Problema adecvării cuvintelor la lucruri (sau a cuvintelor legate la stările de lucruri, ceea ce trece, totuși, dincolo de simpla adecvare, fiind vorba, aici, despre "corespondență") nu era nouă. Numai că Aristotel o așează într-un alt orizont (discursiv). Parmenides, spre exemplu, discutând despre cunoașterea veritabilă (episteme) și cunoașterea opinativă (doxa), implica ideea adecvării; în virtutea acesteia, cunoștința veritabilă exprimă (are drept
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de lucruri, ceea ce trece, totuși, dincolo de simpla adecvare, fiind vorba, aici, despre "corespondență") nu era nouă. Numai că Aristotel o așează într-un alt orizont (discursiv). Parmenides, spre exemplu, discutând despre cunoașterea veritabilă (episteme) și cunoașterea opinativă (doxa), implica ideea adecvării; în virtutea acesteia, cunoștința veritabilă exprimă (are drept "obiect") însăși ființa; ea are calitatea veritabilității tocmai datorită adecvării sale la propriul obiect, ființa sau ceea-ce-este; exprimând ceea-ce-este, acest fel de cunoștință ajunge la deplinătatea sa: este cunoștință veritabilă. Orice "cunoștință" neadecvată
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
că Aristotel o așează într-un alt orizont (discursiv). Parmenides, spre exemplu, discutând despre cunoașterea veritabilă (episteme) și cunoașterea opinativă (doxa), implica ideea adecvării; în virtutea acesteia, cunoștința veritabilă exprimă (are drept "obiect") însăși ființa; ea are calitatea veritabilității tocmai datorită adecvării sale la propriul obiect, ființa sau ceea-ce-este; exprimând ceea-ce-este, acest fel de cunoștință ajunge la deplinătatea sa: este cunoștință veritabilă. Orice "cunoștință" neadecvată obiectului propriu-zis al cunoașterii, ființa, nu poate fi adevărată. Nu este vorba aici despre stări de lucruri
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cunoașterii, în orizontul adevărului. Și se poate întâmpla aceasta, fiindcă ființa, în acest orizont, este tot una cu gândirea; în alți termeni, ființa se caută pe sine, dar cel care caută, anume ființa, trebuie, cumva, gândit în diferență de sine. Adecvarea, în acest caz, exprimă însăși calea de cunoaștere, identificată de Parmenides cu o facultate de cunoaștere, anume cu gândirea; adecvarea va lua forma identității: gândirea este tot una cu ființa. Gândirea ființei este calea adevărului; rezultatul ei este cunoștința veritabilă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
alți termeni, ființa se caută pe sine, dar cel care caută, anume ființa, trebuie, cumva, gândit în diferență de sine. Adecvarea, în acest caz, exprimă însăși calea de cunoaștere, identificată de Parmenides cu o facultate de cunoaștere, anume cu gândirea; adecvarea va lua forma identității: gândirea este tot una cu ființa. Gândirea ființei este calea adevărului; rezultatul ei este cunoștința veritabilă. Calea de cunoaștere constituie și criteriul după care trebuie să judecăm calitatea unor cunoștințe de a fi adevărate, precum și calitatea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
opiniilor de a reprezenta erori. Cu toate acestea, identitatea nu reprezintă, încă, decât o "formă", nicidecum o regulă. În plus, ființa, tocmai căutată pe propria sa cale, trebuie, cumva, să fie pre-înțeleasă într-un fel. Dar în ce fel? Problema adecvării cuvintelor la lucruri reapare la Socrate și la Platon, fără ca aceștia să-i schimbe sistemul de referință, ontologic în esență, epistemic în privință funcțională. Aplicațiile celui dintâi vizează corectitudinea unor operații ale conștiinței cunoscătoare; operațiile sau demersurile corecte ale acesteia
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
din urmă, fără a fi vorba încă de o reglementare absolută, care să scoată logos-ul din natura proprie, din propriul său physis. Ne este clar însă că momentul propriu-zis al constituirii logicii, prin Aristotel, are ca antecedente semnificative problema adecvării cuvintelor la lucruri și a cuvintelor legate la stările de lucruri și că a doua situație de adecvare reprezintă prima ipostază a adevărului-corespondență. În context logic, această ipostază se va autonomiza, instituind un aspect al judecății (cel alethic, ca relație
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
proprie, din propriul său physis. Ne este clar însă că momentul propriu-zis al constituirii logicii, prin Aristotel, are ca antecedente semnificative problema adecvării cuvintelor la lucruri și a cuvintelor legate la stările de lucruri și că a doua situație de adecvare reprezintă prima ipostază a adevărului-corespondență. În context logic, această ipostază se va autonomiza, instituind un aspect al judecății (cel alethic, ca relație între verb și timp) și susținând un ansamblu de norme "logice" vizând corectitudinea gândirii. Aceasta este o calitate
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
norme "logice" vizând corectitudinea gândirii. Aceasta este o calitate a gândirii care respectă complet setul de norme "logice". În fond, norme descinse din chiar ideea de adevăr-corespondență. Aparentul cerc al adevărului-corespondență faptul că el se sprijină pe ceea-ce-este relația de adecvare dintre cuvintele legate și stările de lucruri, dar, pe de altă parte, el însuși instituie reguli pentru modalitățile adecvării reprezintă doar un aspect al fenomenului "adevăr", care trebuie reconstruit el însuși în integralitatea sa, așadar nu într-o ipostază a
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fond, norme descinse din chiar ideea de adevăr-corespondență. Aparentul cerc al adevărului-corespondență faptul că el se sprijină pe ceea-ce-este relația de adecvare dintre cuvintele legate și stările de lucruri, dar, pe de altă parte, el însuși instituie reguli pentru modalitățile adecvării reprezintă doar un aspect al fenomenului "adevăr", care trebuie reconstruit el însuși în integralitatea sa, așadar nu într-o ipostază a sa, cum pare a fi adevărul-corespondență. Totuși, circularitatea aceasta indică o anumită dificultate în stabilirea sensului relației de adecvare
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
adecvării reprezintă doar un aspect al fenomenului "adevăr", care trebuie reconstruit el însuși în integralitatea sa, așadar nu într-o ipostază a sa, cum pare a fi adevărul-corespondență. Totuși, circularitatea aceasta indică o anumită dificultate în stabilirea sensului relației de adecvare: dinspre lucru către cuvânt sau invers? Totodată, avem încă o dovadă a complexității fenomenului adevărului, chiar dacă este socotit ca fiind redus la ipostaza sa formală, aceea de adevăr-corespondență, complexitate care constă, de fapt, în aglomerarea spațiului judecății (însuși toposul adevărului
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]