7,542 matches
-
distinge trei categorii: „campionii” (26%), care domină piața, fiind cu cel puțin 20% mai mari decât primii lor rivali; „urmăritorii” (39%), cu 50% mai mari față de liderul specializării, și restul firmelor (35%). A treia tipologie, abordarea strategică, distinge următoarele categorii: - adepții metodei „costuri și prețuri joase” (10% dintre firme); - cei care dezvoltă În mod selectiv cupluri produse/piețe (21%); - cei atașați de marcă (14%); - adepții strategiei „preț-performanță” (47%), care caută să anticipeze cererea și să inoveze pentru a crește valoarea și
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
mari față de liderul specializării, și restul firmelor (35%). A treia tipologie, abordarea strategică, distinge următoarele categorii: - adepții metodei „costuri și prețuri joase” (10% dintre firme); - cei care dezvoltă În mod selectiv cupluri produse/piețe (21%); - cei atașați de marcă (14%); - adepții strategiei „preț-performanță” (47%), care caută să anticipeze cererea și să inoveze pentru a crește valoarea și competitivitatea produsului la preț constant. A patra tipologie, abordarea tehnologică, evidențiază trei categorii de firme: 1) cu practică tehnologică intensă (33%) - alocă 5% din
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
3.9.9.2. Companiile multinaționale (CMN)\:" sursă de conflict sau factor de creștere?tc "sursă de conflict sau factor de creștere?" Extinderea și dezvoltarea CMN a determinat apariția În toate statele a două grupuri cu interese și opinii contrare. Adepții multinaționalizării văd adesea numai beneficiile aduse de acest proces, În timp ce adversarii săi procedează invers. tc "" 3.9.9.2.1. Temerile și preocupările statelor-gazdătc "3.9.9.2.1. Temerile și preocupările statelor‑gazdă" Țările În curs de dezvoltare, care
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
j. Bălti), poet. Este fiul Elisavetei și al lui Carp Cațaveica. A absolvit Universitatea Pedagogica de Stat „Alecu Russo” din Bălti (1973). A debutat editorial cu placheta de versuri Măsură de laudă (1983), dovedindu-se un liric cu timbru meditativ, adept al expresiei bogat metaforizate. Chiar atunci când e dominat de elementul rațional, versul lui C. are forță emoțională. Lucrând la ziarul „Tineretul Moldovei”, apoi la săptămânalul „Literatura și arta”, C. a publicat nenumărate articole cu priză deosebită la publicul cititor. SCRIERI
CAŢAVEICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286140_a_287469]
-
de baștină: I. Russu-Șirianu, Enea Hodoș, Maria Cunțan, Elena din Ardeal, Niță Popovici, St. O. Iosif, Ion Gorun, Zaharia Bârsan și mulți alții. A manifestat fermitate în atitudini, intransigență în opinii, dovedindu-se un luptător nemilos împotriva mediocrităților literare. Este adeptul, fanatic aproape, al deplinei sincerități („Mi se pare așa de firesc să nu ascunzi nimic în cutele sufletului și să te arăți lumii în lumina ta adevărată, cu ceea ce poți și ceea ce ești, fără mască și fără afectări”). Reprimarea acestei
CHENDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286191_a_287520]
-
în ceea ce s-a scris despre autorul Expresivității limbii române componenta lingvistică „se află în continuare într-un con de umbră”, C. caută explicațiile acestei situații: una ar fi aceea că după 1913 învățatul a părăsit cercetările în domeniu, devenind adeptul școlii idealiste. Subliniind faptul că cercetările lui D. Caracostea au prefigurat domeniul stilisticii și al poeticii, C. pune în evidență concepția originală a acestuia, întemeiată pe „studiul fenomenelor limbajului, al literaturii populare și al celei culte, cu instrumentele performante ale
CHISU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286214_a_287543]
-
roumaine”. Editorial, își face apariția într-o antologie a poeților debutanți, O sută de poeți (1967), editată de Casa Centrală a Creației Populare din București. Primul volum personal, Cetatea de inimă (1972), exprimă o vocație lirică solară, autocenzurată, de vreme ce poetul, adept al austerității în exteriorizare, își vrea impulsul erotic sublimat în meditație. Volumul Porțile lui Septembrie (1979) pare să vireze spre o poezie de imagine și metaforă, pastel colorat al trecerii de la vară la toamnă, în care totul se interiorizează, devenind
CIOBANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286242_a_287571]
-
Se remarcă dialogul dens, împănat cu regionalisme. Atât volumul Mălurenii, în care sunt adunate multe dintre creațiile în proză publicate anterior în presă, cât și celelalte nuvele și schițe rămase în diferite ziare și reviste susțin orientarea sămănătoristă al cărei adept a fost C. SCRIERI: Mălurenii, București, 1916; Luchian, București, 1924; Grigorescu, București, 1925. Repere bibliografice: I. Scurtu, Furtul de la „Ateneu”, „Sămănătorul”, 1908, 4; Pincio, „Pictorul Luchian”, T, 1924, 303; Const. D. Ionescu, Însemnări, D, 1924, 5; Sextil Pușcariu, O faptă
CIOFLEC-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286261_a_287590]
-
cu unele echivalențe norocoase, a fabulelor lui La Fontaine. A mai transpus în românește o carte de proză a lui Charles Wagner, Viața cumpătată. În comentariile literare, cu mici incursiuni în arie estetică, C. se declară, în spirit maiorescian, un adept al artei netendențioase (izvodită în „uitare de sine”) și un partizan al revizuirii continue a valorilor, „în perspectiva nesfârșirii”. Alte „observări” au în vedere poveștile lui I. Creangă, poezia lui O. Goga, junimismul și sămănătorismul, rolul imaginilor în literatură. Impresionist
CIUCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286283_a_287612]
-
Voix de la Roumanie”, „Pressa”, „Dezbaterile”, „Terra”, „Alegătorul liber”, „Revista contimporană”, „Literatorul”. În 1859, cu D. Bolintineanu și Al. Zanne, editează un „Calendar istoric și literar”. Cu vederi proprii în teoria și critica literară, G. se manifestă, cu suplețe, ca un adept al școlii realiste (Critica și școala realistă). Dacă respinge, mai mult din resentiment, critica lui T. Maiorescu, în schimb discută pe larg teoria macedonskiană a absurdului sublim. După G., absurdul nu are sublim și sublimul absurdului e un paradox ce
GHICA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287255_a_288584]
-
De asemenea include pe cei aflați într-un stadiu mai avansat al carierei a căror mișcări pot fi văzute în contextul „goanei după bani”. Clergy and missionaries (clerici și misionari). Ordinele religioase și cvasi religioase în mod tradițional își trimit adepții în străinătate pentru perioade diferite de timp. Entertainers, sports people and artists (animatori, oameni de sport și artiști). Aceștia reprezintă un grup foarte variat de persoane care se deplasează frecvent la nivel internațional adesea pentru perioade scurte de timp Business
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
Gh. Costăchescu, Nicușor Constantinescu, Aurel Baranga ș.a.). Îl preocupa, mai mult decât orice, succesul („primul paragraf din constituția teatrului”), firește, cu deliciile lui pecuniare. În descendența lui Paul Gusty și însușindu-și metoda lui Stanislavski, A., spirit limpede, echilibrat, era adeptul unei regii de factură tradițională, proclamând „primatul textului”, în care, acceptând riscul de a părea demodat, refuza să caute ori să inventeze „valențe moderne”. Cu o gospodărească pricepere, a adus în lumina rampei zeci și zeci de ieftine compuneri, dar
ALEXANDRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285240_a_286569]
-
chiar explică? Pentru noi, care credem în ideea turnului de fildeș, a "artei pentru artă", probabil. Dar Cantemir nu putea să gândească în acești termeni. Nu îi permitea mentalitatea epocii, nu îi permitea nici logica propriului comportament. Deși este un adept al plasării începuturilor fanteziei în literatura română la finele secolului al XVII-lea începutul celui de al XVIII-lea (titlurile invocate fiind Viiața lumii și Istoria ieroglifică), Al. Duțu simte nevoia unui bemol: " Desigur că folosirea termenului de "beletristic" ar
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
acel patriotism din cuvinte, de fapt de acea demagogie pe care autorul o satirizează, sub forma unui personaj (Papagaia), în Istoria ieroglifică. Celelalte noțiuni țin însă de o mentalitate care nu era specifică epocii în cadrul culturii noastre: nici Miron Costin (adept al teoriei "cumplitelor vremi"), nici Stolnicul Cantacuzino, nici "xenofobul" Neculce, conștienți de necesitatea conservării și, dacă mai e posibil, a afirmării unei identități proprii într-un context istoric inhibant, nu ar fi dat satisfacție unor principii care aparțin discursului științific
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
prin faptul că, în epoca lui, "exista efectiv pericolul încadrării creștinismului între diferitele filosofii ale epocii"25. De ce insist asupra acestor antinomii? Pentru că în lucrările sale de tinerețe, dar în special în Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago, Cantemir pare a fi adeptul aceleiași mentalități. El caută adevărul, dar nu pe orice căi. În plus, pentru el există un singur adevăr, cel al lui Dumnezeu. Nu există alți posibili maeștri spirituali. Se declară un dușman înverșunat al filosofiei antice, în special al lui
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Lupul este natura hibridă, grotescă a Strutocamilei. Aceasta este o monstruozitate, clădită împotriva firii, împotriva naturii. Nu comentez aici această demonstrație, ceea ce mă interesează este metoda pe care o aplică filosoful pentru a străbate către esența lucrurilor. Lupul este un adept al "etimologizării" realității. Cu alte cuvinte, el crede, asemenea medievalilor, că esența lucrului este trădată de cuvântul care îl desemnează: "Unul dintre cei a firii tâlcuitori dzice că a numerelor numire și cunoștință ieste măsura a necunoscutei firi. Iară altul
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
neprietiniii cinstea și mărimea decât în mijlocul prietiniii mai mult și mai tare își arată)"17. Iată, cel care, cu foarte puțin timp în urmă, clocea planuri meschine pentru a-l captura pe Inorog devine deodată fidelul propriei conștiințe, declarându-se adeptul unei înfruntări corecte, fără ascunzișuri și tertipuri mărunte. Hameleonul sesizează pe loc schimbarea de atitudine a Șoimului, faptul că acesta s-a hotărât să pună preț pe valorile etice de la care, până atunci, făcuse rabat fără tresărire: "Iară acmu cunosc
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
optime a vieții. Ca și recomandare generală, modificările de doze, creșteri sau descreșteri, trebuie să fie nu mai mari de 10-20% (1-4 U) față de doza anterioară. Având în vedere variabilitatea importantă intraindividuală a farmacocineticii insu101 linelor, unii autori nu sunt adepții modificărilor minime de doze (5). Modificările de doze (mai ales pentru insulinele bazale) se fac atunci când glicemiile sunt în afara obiectivului terapeutic, 2-3 zile consecutiv. În insulinoterapia intensivă, ajustările se fac frecvent, chiar și la fiecare administrare. Ajustările dozelor pentru insulinele
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
romanele negre de Dashiell Hammett. Nu are ambiția de a dezlega enigme, este prins în firele rețelelor ca o muscă în pânza de păianjen, fericit dacă mai apucă să supraviețuiască. Viitorul nu are sens în lipsa prezentului angoasant. No future, urlau adepții punk. Scriitura se vrea nervoasă, ca în thrillere și în romanele polițiste, în viitorul prezentat drept cvasi- imediat pe care-l anticipase William Burroughs (1961). În acest nou univers, indivizii sunt folosiți pentru a transporta informația. Sunt suporturi de memorie
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
contextul sociocultural al producerii violenței, iar din context face parte mereu un „gardian”care nu este suficient de abil sau de motivat pentru a stopa manifestarea violentă. Teoria subculturii violente, lansată de Wolfgang și Ferracutti (1967), și-a găsit numeroși adepți în rândurile sociologilor. Teoria susține că apariția comportamentelor violente se petrece ca urmare a aderării la anumite valori și atitudini ce devin „un sistem normativ ce se va reflecta în trăsăturile psihologice ale participanților subculturali”(p. 158). A fi membru
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
crimă ca pe un „destin”al individului și-a găsit destul de repede infirmări, consecutiv unor cercetări cu loturi comparate. în Franța, opunându-se teoriei lui Lombroso, A. Lacassagne (1885-1914) a direcționat comprehensiunea crimei spre factorii sociali. Fără a fi un adept al determinismului social, Lacassagne susținea că există atât factori biologici, cât și factori sociali care conlucrează în cazul indivizilor ce ajung la crimă. Pentru el, recidiva constituia o dovadă a existenței unei predispoziții biologice și, în consecință, propunea înființarea unor
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
și simplificând lucrurile, credem că nu greșim dacă vom eticheta stresul drept cauză (chiar dacă nu întotdeauna are această funcție), iar trauma un posibil efect. Diagnosticarea corectă a oricărei maladii este un deziderat major și în psihopatologie. Pentru fluidizarea comunicării între adepții unor orientări concurente, a devenit indispensabilă realizarea unui instrument de lucru ateoretic. Așa a apărut în SUA Manualul diagnostic și statistic al tulburărilor mintale (DSM), care doar începând cu a doua ediție a reușit să materializeze acest obiectiv salutar. Conform
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
savant e un om care prevede; prin rațiune știința oferă mijlocul de a prezice"71. Fenomenul a implicat numeroase proiecte fanteziste, a declanșat un val de reprezentări populare și a angajat un număr impresionant de ideologi, de vulgarizatori și de adepți. Cea mai utilă expunere a acestei "mode" a secolului al XIX-lea rămâne aceea făcută de Paul Bénichou într-o vastă reflecție desfășurată din 1973 până în 1992 asupra profetismului romantic 72. Saint-simonismul apare acolo ca o utopie "pseudoștiințifică", generată de
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
3 august 1857 este ales, ca unionist, deputat în Divanul ad hoc de către marii proprietari ai Moldovei, divan prezidat de unchiul său mitropolitul Sofronie Miclescu, din care mai făcea parte și fratele său Calinic, mai târziu ajuns mitropolit primat. Este adept și luptătorul „despărțirii între cele trei puteri ale statului: legislativă, judiciară și executivă Accede și la alte însărcinări legislative sau executive, iar după 2 mai 1864 Kogălniceanu îl numește comisar însărcinat să explice legea rurală locuitorilor de la sate. În această
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
ea însăși; legea instrucțiuni și înființării Universității din București (1864); codul civil și procedura civilă, codul penal și procedura penală (1864-1865)... De numele lui M. Kogălniceanu este legat războiul de independență de la 1877-1878, dar și congresul din Berlin unde, ca adept al marii diplomații Europene, a știut să apere cu succese interesele României. Tratarea cu măiestrie a chestiunii Dunării (1882), dar și organizarea administrativă a Dobrogiei, veche provincie a lui Mircea cel Bătrân, reunită cu România prin războiul independenței sunt alte
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]