6,732 matches
-
părintească, de împlinirea dorințelor și cultivarea stăruitoare a preocupărilor sale. Părinții îl alintau cu numele de Jurjac. Dar iată câteva rânduri reproduse de un comentator străin, și nu de un compatriot, Bernard Gavoty, care a remarcat sclipirea confesiunii, demnă de admirație, consemnând-o: „Eram (...) un copil silitor și destul de conștient. La patru ani știam să citesc, să scriu, să adun și să scad. Nu era meritul meu, căci îmi plăcea învățătura și aveam groază de aproape toate jocurile, mai cu seamă
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
uite cum au reușit. E drept că le-a trebuit pentru reparații aproape un deceniu! Să ne mai amintim oare și de cele aproape patru luni cât a durat construcția Voronețului, de care ne mândrim cu toții, căci ne-a adus admirația unei lumi întregi! În preocupările noastre pe plan cultural nu ar trebui să primeze interesul electoral și politic, nici drămuirea de fonduri care oricum s-au risipit și vede oricine unde au ajuns până acum. Doar manifestarea unei voințe colective
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
nu contează. Lustrația poeților n-o cere și n-o s-o ceară niciodată nimeni. N-o să știm nici dacă în toleranța pe care cititorii o arată față de autorii oportuniști cu stil și metodă nu încape și o porție bună din admirația aceea profund românească pentru descurcăreții cu un luciu de paranoia în priviri. Bietul poet, se ascunde ca japonezul căruia vreme de treizeci de ani nu i s-a spus că războiul s-a terminat. Zilele trecute, unul dintre anticarii de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Viața satului, cei doi stagiari, Mirela Șapcă și Marcel Guguleanu, nu se cunoșteau. Iar seara deja se ascundeau pe după dulapuri, ca să se pupe ca apucații. „Măi, frate-miu -l-a întrebat redactorul-șef pe adjunct pe jumătate scandalizat, pe jumătate cu admirație -, așa-i acu’ la ăștia? Pe vremea noastră parcă era altfel.“ Cu un aer de expert într-ale iubirii la prima vedere, de om care știe că tot ce începe iute la fel de iute sfârșește, adjunctul a conchis: „Unii cade cloșcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
urât s-a petrecut un miracol: a devenit un moș frumos. Nasul nu îi mai era mare, ci impunător. Barba albă care-i invada fața îi conferea măreție, monumentalitate. Tot ceea ce până atunci fusese un necaz, devenise un motiv de admirație. „Dumnezeule, dar ce căpățână de taur comunal poate să aibă!“, spuneau înfiorate femeile care până mai ieri nu se grăbeau să i-o compare cu ceva. Colegii, în special, nu încetau să-l toarne la Inspectorat, ca și cum le uzurpase un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
la Liceul de băieți “Eudoxiu Hurmuzachi” unde alături de alți profesori și chiar de elevi tranforma școală într-un locaș de instruire și cultură. Aici organizează lecții de înaltă ținută științifică, patriotică și educativa, lecții de care și-au amintit cu admirație cei care au avut norocul de a-i fi discipoli. Fiind stimat și iubit de elevi, deși era o fire exigenta, a adunat în jurul său elevi talentați că: Mihai Horodnic, Ion Roșca, Ghedeon U, Ion Negura ș.a. pe care i-
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93279]
-
privea luptîndu-ne să menținem vasul pe linia de plutire, goi și aproape Înotînd În apa pompată, de culoarea petrolului. Întîlniserăm diverși medici călătorind Într-acolo, cărora le ținuserăm prelegeri despre leprologie, mai Înflorindu-le cîte un pic, pentru a provoca admirația colegilor noștri din cealaltă parte a Anzilor. Erau impresionați, fiindcă, lepra nefiind o problemă În Chile, ei nu știau mai nimic despre ea sau despre cei contaminați și mărturiseau sincer că nu văzuseră niciodată În viață un lepros. Ne-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
cu toții pe deplin onoarea pe care o făceam orașului, dar nu știam sigur cum stăteau lucrurile. În curînd, Întreaga familie s-a strîns În jurul articolului, și toate celelalte știri din ziar au devenit obiectul unui dispreț olimpian. Astfel, poleiți cu admirația lor, ne-am luat rămas-bun de la acești oameni despre care nu ne mai amintim nimic, nici măcar numele lor. Am cerut voie să ne lăsăm motocicleta În garajul unui om care locuia la periferia orașului și am avut cale deschisă, căci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
e totuși neînsemnată față de proporțiile insultei aduse. Pietrele gri au obosit să se tot roage de zeii lor protectori să-i distrugă pe cuceritorii disprețuiți, iar acum arată numai o epuizare neanimată - ce folosește doar pentru a trezi murmure de admirație din partea cîtorva turiști. Ce rost a mai avut munca plină de răbdare a indienilor, a celor care au construit Palatul lui Inca Roca, a abililor sculptori În piatră unghiulară, atunci cînd s-au confruntat cu comportamentul violent al conchistadorilor și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
spun ceva despre un subiect atât de profund și să vorbesc despre niște oameni care au fost pentru mine, - cred că și pentru alții - portrete în fața cărora nu poți decât să rămâi fără cuvinte, fără întrebări, ci doar plin de admirație. Probabil, și pentru că cei 38 de frați franciscani care au trecut prin închisorile regimului comunist, au voit, după eliberare și mai târziu, să tăinuiască cele suferite, la fel cum se procedează pentru o comoară, în locul cel mai ascuns și neștiut
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
ceată de martiri ai credinței. Citind mărturiile lor, sau răsfoind printre jurnalele, caietele de predici, scrisorile și fotografiile lor, ai impresia că te afli într-un spațiu atât de sacru, încât nu poți să nu rămâi adâncit în meditație și admirație. Firește, nu s-au păstrat prea multe. După 1948, cărțile și obiectele personale ale fraților au fost confiscate, majoritatea au fost arse, iar după moartea lor, Provincia a moștenit „avutul” lor: de multe ori, doar o carte, două, o fotografie
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Noi a fost însoțită de atrocități și brutalități oribile, de încălcări ale dreptului și libertății omului duse până la nimicire, de sclavizarea unei imense mulțimi de oameni, de distrugerea unui culturi și a unei civilizații ale căror relicve astăzi ne smulg admirația și regretul. Cuceritorii au debarcat pe imensul subcontinent însoțiți de preoți și călugări, ducând cu ei Evanghelia și crucea lui Cristos. O anumită parte a cercetătorilor și a opiniei publice încearcă să arunce o grea anatemă asupra Bisericii Catolice, pentru
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
prin ele și tot cu nepăsare mi le amintesc. E bine! Poate că e și amprenta ta în toate acestea. Ouăle au sosit, dar numai a doua zi de Paști. Însă și atunci au fost primite cu entuziasmul cuvenit. O admirație generală a provocat meticulozitatea și seriozitatea ambalajului (te caracterizează tot atât de mult precum întârzierea coletului). Nu s-au spart decât trei ouă. Mircea s-a mutat și a început să primească în noul apartament. Eu am fost programat pentru duminică seara
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
care de cum a intrat în celulă, s-a prezentat: — Sunt hoț! și sunt mândru de asta... și tata, și bunicu’ meu au fost hoți! Era un arbore genealogic care m-a uluit, dar totodată mi-a trezit un simțământ de admirație... În a douăsprezecea zi de ședere la Prefectură am fost chemat afară și, împreună cu alți câțiva arestați din alte camere, transportat cu duba la Văcărești. Am privit orașul prin coada dubei: dinaintea mea, străzile îngrozite fugeau înapoi! Aici, la Văcărești
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de grecul Arhimede în momentul descoperirii principiului vaselor comunicante: EVRICA! Ua! Ua! Adăugând prima vocală la cea de a doua, am format interjecția "UAU!" atât de folosită de vorbitorii de engleză încât a intrat în rostirea noastră cotidiană, exprimând mirarea, admirația și uimirea privitorului atunci când se află în fața unui lucru, a unui fapt deosebit. Văzându-ne pe toți frații lângă el pentru prima dată, în mod firesc și-a exprimat plăcerea, bucuria și dragostea spontană față de frățiorii lui mai mari. Uau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Europei Centrale. Mă întorc seara târziu de la Gara de Nord, într-un tramvai apoape gol, văduvit de pasageri. Dialog spontan cu o bătrână în jur de 80 de ani, care încă se mai prezintă ca fiind "refugiată din Cernăuți". Îmi vorbește cu admirație de austrieci și, cu multă nostalgie, de "germanofilia pierdută" a acestor locuitori de la un căpat uitat al Imperiului KuK. Apoi, cu puțin dispreț în voce, îmi spune: basarabenii sunt rusnaci. Tace. Privește lung luminile mincinoase din noapte orașului. Tramvaiul scârțâie
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
inundată de soare înainte de a se urca în avionul ce urmează să-l ducă înapoi în țara și în viața sa de birouri și zgârie-nori. Este însoțit de două tinere superbe, elvețience, fete de firmă, aflate în vizibil exercițiu de admirație. Comandă kir royal poate una din cele mai rafinate băuturi lejere, un amestec de sirop de cassis și de șampanie frapată, plus un zeste de citron (un grăunte de coajă și pulpă de lămâie). Grupul degaja de departe rafinament, siguranța
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
să se mulțumească cu acele munci pe care elvețianul de rând nu dorește să le practice restaurant, manutanță, spitale, curățenie, agricultură. Altfel spus, munca de jos. Măcar el este sincer și spune ce gândește. Din cauza aceasta, am un fel de admirație masochistă pentru el. Pasaj adăugat ulterior, martie 2008: cu o cotă electorală de 30% și circa 100 000 de membri, UDC este cel mai mare și mai influent partid elvețian.) 23 septembrie 2003 Dintr-un elan de generozitate și camaraderie
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
o caschetă imensă îi obstrucționează câmpul vizual, panglici și lanțuri nichelate dau nota finală. Se oprește și schimbă câteva fraze cu alți trei africani care tăiau frunza la câini prin zonă. Aceștia din urmă îl sorb din priviri, plini de admirație. Din conversația lor, animată cu unduiri diverse de mâini și de șale, nu prind decât finalul, rostit cu un accent inconfundabil: Je veux chercher Moustapha. O canadiancă de origine rusă (o frumusețe excepțională, brunetă) din Toronto este aleasă Miss World
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
A început la ora 8.30 dimineața și s-a sfârșit târziu, cu sandvișuri și căscat prelung, la ora 19.40. Cercetători veniți de la Toronto, Montréal, Paris, Ottawa, trupele interne ale Universității Laval ba chiar și doi părinți pierduți în admirație pentru fiul lor care s-a prezentat ca fiind "istoric militar". A început să-mi fie lehamite de sterilitatea intelectuală a unor astfel de evenimente, de mizanscena aferentă, de simpatiile/antipatiile spontane formate cu aceste ocazii. Cel mai greu de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de la tulburătoarea poetă Angela Marinescu, dar ea se situează în altă zonă psihică decât Adriana Bittel. Adriana mă potolește, Angela mă răvășește. Angela este maestra complicațiilor existențiale. R.P. Trăim, doamnă Ralian, într-o lume care și-a cam pierdut facultatea admirației. Cineva vorbea la un moment dat despre felul cum Facultatea de Construcții e înlocuită de Facultatea de Demolări. Dumneavoastră mai aveți putința de-a admira? Bănuiesc că da. În ce fel o exercitați? V-am întrebat mai devreme despre oamenii
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
mă entuziasma. Cred că această capacitate de entuziasmare, precum și curiozitatea pentru tot ce se-ntâmplă în jur - mă refer la curiozitatea pentru prefa ce rile majore, nu pentru trivialitățile mahalagești - constituie unul dintre motoarele vitalității. Mă entu ziasmez, vibrez de admirație și în fața unei magnolii înflorite, ca și în fața sonatelor lui Beethoven cântate la pian de Daniel Barenboim. Admir din toată inima o carte bună, un film bun, o femeie frumoasă, o inițiativă inteligentă, un cuplu armonios. Mă entuziasmez ca un
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
-o masă copioasă, la un local elegant de la șosea, doar ca să mai ies și eu puțin din colivie. Majoritatea prietenilor mei nu au mașină, nu au timp și nu au chef de gesturi filantropice. Dar să revenim la exercițiul de admirație. R.P. Începusem să mă gândesc că plănuiți o sustragere... A.R. Nicidecum. Așadar, oameni pe care-i admir fără rezerve. Rog din suflet să nu fie perceput drept o formă de captatio benevolentiae sau ca o flaterie uleioasă, cum ar
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Mircea Eliade. Mă înșel sau se pot descifra în ultimul dumneavoastră roman sensuri și rezonanțe ale gândirii lui Mircea Eliade? S.B. Îl admir foarte mult pe profesorul Eliade și am citit multe dintre cărțile sale; faptul de a citi cu admirație duce, fără îndoială, la unele influențe, dar nu aș putea spune cinstit în ce fel sau în ce măsură m-a influențat. Mă simt îndatorat lui, însă nu am posibilitatea de-a aprecia măsura acestei îndatorări. (Interviu reprodus din revista Secolul 20
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
nu sunteți un cronicar al vieții ac tive, dinamice și imprevizibile, ci un explorator de a dân curi. Cum a fost posibil ca un scriitor cu structura dum neavoastră contemplativă să trăiască treizeci de ani într-un kibbutz? Cu toată admirația mea pentru acti vitatea kibbu tzurilor, nu vă pot localiza în gregaritatea lor. A pornit cumva dintr-un ideal fourierist al tânărului Amos Oz? A.O. Cum am afirmat într-un răspuns anterior, opțiunea de-a fi singur și posibilitatea
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]