24,560 matches
-
noastre. Din ce auzisem despre el, Jost avea imaginația unui cal castrat care trage căruța. Era cu totul contrar convingerilor sale să mă elibereze În baza unei verificări sumare a declarației mele cum era telefonul dat la biroul Lufthansa de pe aeroportul Tempelhof. M-am șters și m-am dus la culcare. Am stat o vreme Întins, treaz, scotocind prin sertarele care nu se potriveau ale minții mele epuizate, sperând că aș putea găsi ceva care să facă lucrurile să mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
termenul generic pentru felinele sălbatice, dar cat Înseamnă și pisică domestică. . Animal mamifer din America de Sud, cu un corp robust, cu membre prevăzute cu gheare puternice și arcuite, care se mișcă Încet și stă zile Întregi agățat pe aceeași creangă. . Primul aeroport din Londra, construit În 1915, dar care a fost Închis În 1959, după darea În folosință a aeroportului Heathrow. . Zonă creată printr-o lege din 1920 de reorganizare administrativă a zonei metropolitane a Berlinului, prin care limitele orașului, care devenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
robust, cu membre prevăzute cu gheare puternice și arcuite, care se mișcă Încet și stă zile Întregi agățat pe aceeași creangă. . Primul aeroport din Londra, construit În 1915, dar care a fost Închis În 1959, după darea În folosință a aeroportului Heathrow. . Zonă creată printr-o lege din 1920 de reorganizare administrativă a zonei metropolitane a Berlinului, prin care limitele orașului, care devenea o unitate administrativă de sine stătătoare, se extindeau, cuprinzând, În afară de orașul propriu-zis, alte șapte orașe din apropiere, 59
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Se vede că sunt născut în Zodia Racului. La fiecare călătorie cu avionul mi s-a întîmplat la fel. Mai întîi o angoasă tulbure, ca un mâl care îmi apasă gândurile. Apoi, treptat, mă liniștesc. Dimineața, când mă îndrept spre aeroport, de obicei nu mai am nimic. Aproape mă mir că evit în general să mă folosesc de un mijloc atât de rapid și mai comod totuși decât trenul. Iar în clipa aceasta mă gândesc chiar cu detașare la cele trei
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
să cântărim argumentele, vrem să sărim direct la concluzie, nu mai avem răbdare să citim o carte întreagă, vrem o frază frumoasă, înțeleaptă, atât. Am lăsat în urmă nu mai știu câte hoteluri uitate, prin care am dormit, gări și aeroporturi din care nu mi-au rămas, din cele mai multe, decât un gust de fum, de soare sau de ceață, o culoare sau nici atât, fără să fiu, nici prin vocație, nici prin palmares, ceea ce se numește un globe-trotter. Dar mă întreb dacă
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
și arătîndu-i o mare pânză l-a întrebat: ― Cît? Pictorul a îndrăznit încurcat. ― Cinci mii de franci. ― Cumpăr. Și celălalt? De data aceasta, se zice, pe Daumier l-a părăsit curajul. ― Șase sute de franci. ― Nu cumpăr, a replicat americanul. Pe aeroport, doi tineri se despărțeau. Ea (o tânără mexicană) plângea. S-a îndreptat spre avion ca spre eșafod. Acum flirtează cu un bărbos între două vârste, râzând des ca să-și arate probabil dantura superbă. Și bănuiesc că la Ciudad de Mexico
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
formau exact o săptămână. Am adormit și când m-am trezit din somn avionul se pregătea de aterizare. Ciudad de Mexico. Cerul incendiat al vechilor azteci se apropia de noi ca o febră în care urma să coborâm. fiesta Apoi, aeroportul. Un aeroport din care n-am reținut nimic în afară de lumina gălbuie. Mașinile care ne-au dus la hotel (un hotel purtând numele unui muzeu la care râvnesc demult, Del Prado*). M-am pomenit într-o cameră desfăcîndu-mi valizele și după
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
o săptămână. Am adormit și când m-am trezit din somn avionul se pregătea de aterizare. Ciudad de Mexico. Cerul incendiat al vechilor azteci se apropia de noi ca o febră în care urma să coborâm. fiesta Apoi, aeroportul. Un aeroport din care n-am reținut nimic în afară de lumina gălbuie. Mașinile care ne-au dus la hotel (un hotel purtând numele unui muzeu la care râvnesc demult, Del Prado*). M-am pomenit într-o cameră desfăcîndu-mi valizele și după aceea coborând
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
dau mii de detalii despre Acropole sau despre dâmbul de sub culmile Parnasului unde a funcționat oracolul de la Delfi. Nu pot spune cum gândește grecul care trăiește de pe urma acestor ruine. În Mexic, repet aceeași experiență. Din seara când am coborât pe aeroportul din Ciudad de Mexico, am fost în miezul vieții reale, de azi, doar când am nimerit în plină fiestă. În rest, am umblat pe urmele arheologilor. Înainte de a exista metronomul, pe vremea lui Monteverdi, ritmul se măsura în muzică prin
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
cactuși-candelabru, la marginea unei păduri de palmieri, cred. Dar nu sunt sigur. Căci, seara, în Mexic, pădurile nu se întunecă; se sting. * Din păcate, legile vamale m-au împiedicat să le iau cu mine. A trebuit să le las la aeroport la Ciudad de Mexico. Erau galbene ți mai mici decât cele pe care le țin în mâini femeile pictate de Gauguin. Și dacă ai ascultat/ Un cîntec/ Ca o voce de femeie, / Caminante, / Caminante... " Nu suntem pentru totdeauna pe pământ
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
e copleșitoare decât într-un ceas ca acesta. Totul în jurul meu e ca o flacără. Aerul, apa cu miros de alge și nisipul. Dincolo de gardul de ciment văruit care separă plaja de șosea, autobuzul ne așteaptă să ne ducă la aeroport. Un baobab azvârle pe asfalt un enorm sombrero de umbră. Poate, e exagerat să numesc "fericire" ce simt, dar întotdeauna la mare m-am mulțumit cu puțin, având senzația că am totul. O pasăre planează deasupra țărmului. Se rotește ca și cum
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
lui Ashling că acest coș reprezintă cumpărăturile săptămânale ale femeii. Ori asta, ori făcea aprovizionarea pentru Mofturici, Somnorici, Zâmbărici și cum i-o mai fi chemând pe ceilalți patru. 5tc "5" Ploua cu găleata când avionul Lisei a aterizat pe aeroportul din Dublin, într-o sâmbătă dupăamiază. Când avionul decola din Londra, Lisa a presupus cu naivitate că nu avea cum să se simtă mai rău, dar, după o primă privire aruncată Dublinului îmbibat de ploaie și-a dat seama cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
fost înfipt în repetate rânduri în ochiul meu drept. Lisa își dorea să li se alăture, dar nu putea. Cireașa de pe tort a venit când Mercedes a intrat pe ușă cărând după ea bagaje pe care erau înfășurate bilete de aeroport. Se pare că fusese tocmai la New York, pentru un weekend. Târfă răsfățată, se gândi Lisa tristă. Târfă norocoasă. Și cum de toată lumea părea să știe unde fusese Mercedes, cu excepția Lisei? Mercedes fusese însărcinată să aducă diferite lucruri pentru fiecare: pantaloni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
bune? Când? — În weekendul ăsta? —Nu muncești? Nu. —Măi să fie, spuse el, pe un ton din care ea nu știa ce să-nțeleagă. Voi încerca să iau un avion sâmbătă și voi aduce tot ce trebuie. Te aștept la aeroport. Doar o noapte, își spuse ea. O noapte lipită de el și îi va trece. A închis telefonul nesigură de ce să facă în continuare. S-ar fi putut întoarce-n pat, dar, în schimb, s-a decis să-l sune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
fost de ajuns pentru a scoate jumătate de zâmbet de la Ashling. Abia atunci i s-a dat voie să meargă acasă. Sâmbătă dimineață, când Liam a sosit pentru a o lua pe Lisa cu taxiul și a o duce la aeroport, admirația lui era evidentă. —Doamne Dumnezeule, Lisa, exclamă el puternic. Arăți fantastic! Fabulofantasmagoric, de fapt. — Ar fi cazul, Liam, mă pregătesc de la șapte. Trebuia să recunoască faptul că reușise. Totul era perfect: părul, pielea, coatele, unghiile. Și hainele. Joi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
găsea nimic în el cu care să o liniștească. A doua zi, au reluat poziția de la masa din bucătărie și au continuat să lucreze până la ora trei, când a sosit momentul ca Oliver să plece. Ea l-a condus la aeroport și, când s-a întors în casa ei dureros de goală, a simțit cum patul o cheamă lasciv. Se simțea atât de deprimată. Dar a rezistat să nu se suie din nou în pat și să se deconecteze. Viața trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
aveam un teanc de notițe de la poliția din Boston, care investigase trecutul Daliei - le copiasem cu grijă din dosarul de la El Nido. Îmi stabilisem deja itinerarul de interogatorii cu ajutorul unui ghid al străzilor din Boston, pe care-l cumpărasem de la aeroportul din L.A.. După aterizare urmau Medford / Cambridge / Stoneham și trecutul lui Elizabeth Short - partea care nu fusese mânjită pe pagina întâi a ziarelor. Ieri după-amiază, imediat ce mă lăsase tremuratul luasem din nou la mână dosarul principal și îmi dădusem seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
petrecute în barurile din Medford mi-au dezvăluit o Betty promiscuă în stilul Coastei de Est - o mare dezamăgire după revelațiile oferite de Tommy Gilfoyle. Am prins un zbor de noapte spre L.A.. L-am sunat pe Russ Millard de la aeroport, iar el mi-a dat dreptate: „doctorul de gândaci“ din poveștile francezului Joe exista, probabil, cu adevărat, în ciuda aiurelilor de alcoolic cu delirium tremens ale lui Dulange. Russ a propus să sunăm la comandamentul de la Fort Dix, pentru a obține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
5-8-8-5. Un elicopter pentru observație? - Negativ, căpitane 7-4. Unul are pușcă de vânătoare. Pare dispus să o folosească. - Trimitem întăriri cât putem de repede, dar jumătate din oraș e blocat de serviciile secrete pentru vizita vicepreședintelui. Tocmai a aterizat la aeroportul JFK. E posibil să întârziem. Ai mână liberă până ajung. Terminat. - Am înțeles. Terminat. Vine vicepreședintele, deci. Cu siguranță eu nu-l voi vota, gândi ea. - Dar nu putem risca un negociator în clădire. Cel puțin, nu cât timp cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
prin care puteai ajunge de la mașină la răufăcător sau la vreun martor. Lincoln Rhyme numea mașinile „generatoare de indicii”. Primiră un raport de la centru care atesta că o Mazda 626 din 2001 fusese furată cu o săptămână în urmă de la aeroportul White Plains. Sellitto emise un comunicat către toate secțiile din oraș prin care solicita găsirea acestui autovehicul, oferind informații despre zona în care fusese văzută ultima dată, deși probabil niciun agent nu avea prea mare încredere că va găsi mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Făcură conversație despre numărul său din seara precedentă, despre alți iluzioniști care vor veni să țină spectacole în oraș... genul de pălăvrăgeală la care se dedau artiștii de pretutindeni. În cele din urmă, omul își luă valiza. Se îndrepta către aeroportul Kennedy ca să prindă zborul spre casă și se întorsese la magazin să restituie articolele pe care le împrumutase. Îl îmbrățișă pe Balzac, o salută din cap pe Kara și ieși din magazin. - Ai întârziat, o certă magicianul. Apoi observă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
în vorbe, marele guru, judecătorul și juriul extraordinar, rămase fără grai. Odată ce i-ai pus, sunt naturali În timp ce restul Americii petrecea un weekend de sărbătoare privind focurile de artificii și făcând grătare lângă piscină, Emmy ateriza împreună cu prietenele ei pe aeroportul din Curaçao și încerca să înțeleagă cum de vacanța lor o luase atât de anapoda. Nici nu și-a dat seama când i-au fost furați ochelarii de pe cap. Hoții — doi puștani cu fața plină de coșuri și cu părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
nevoie de ochelari, că tocmai ți-ai cumpărat o pereche, bolborosi ea. — Ba am nevoie de o pereche, murmură Emmy. Cu o expresie indiferentă, făcu cu mâna în direcția băieților care tocmai accelerau și se îndreptau cu camioneta spre ieșirea aeroportului. — Ajutați-ne. Părea că e Rose din filmul Titanic, înghețată și aproape inconștientă pe scândura ei, plutind în derivă în Atlantic, deși, din fericire, ele nu erau nici înghețate și nici naufragiate. Haideți, fetelor, trebuie să ne revenim. Suntem în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
gând să-i arate lui Leigh că se distrează de minune, chiar dacă era să crape. Ceea ce era posibil. Reușise să nu se mai gândească atât la ironia situației, dar faptul că se afla beată și pe jumătate drogată pe un aeroport caraibian după ce a fost prădată de niște puști, i-a mai dat răgaz să mediteze. Fostul ei prieten plănuise această călătorie pentru a sărbători aniversarea a cinci ani de când erau împreună, însă după ce acest fost prieten a părăsit-o pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
în timpul zborului. Bloody Mary înainte de ora nouă dimineața! Ceea ce, deși lui Emmy nu prea îi făcea plăcere să recunoască, fusese chiar mișto. Al doilea și al treilea pahar s-au dus pe gât cu ușurință și, până să aterizeze pe aeroportul din Curaçao, escala la Miami a fost ceva ca un vis nedeslușit. Singura dovadă că într-adevăr avusese loc — ochelarii Gucci de 200$ pe care Adriana insistase că Emmy trebuie să-i cumpere de la duty-free shop — tocmai se evaporase. Geamantanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]