7,836 matches
-
și împărțirea componențelor, la recunoașterea și la apărarea drepturilor celuilalt, ca și la ajutorul reciproc (P. Dasen, C. Perregaux, M. Rey, 1999, p. 185). Dar cum se ajunge de la solidaritate la autonomie? Puntea de legătură este interculturalitatea. „Autonomia nu însemnă afirmarea zgomotoasă a sinelui. Ea înseamnă aptitudinea interioară a individului de a căuta un sens vieții sale. Orice societate depinde, atât în ceea ce privește existența cât și dezvoltarea sa de un echilibru între afirmarea de sine a individului și interesul colectiv. Realizarea acestui
LUPAŞCU ANDREEA MILENA by INSTITUŢIA ŞCOLARĂ ŞI FORMAREA ADOLESCENTULUI () [Corola-publishinghouse/Science/91892_a_92862]
-
autonomie? Puntea de legătură este interculturalitatea. „Autonomia nu însemnă afirmarea zgomotoasă a sinelui. Ea înseamnă aptitudinea interioară a individului de a căuta un sens vieții sale. Orice societate depinde, atât în ceea ce privește existența cât și dezvoltarea sa de un echilibru între afirmarea de sine a individului și interesul colectiv. Realizarea acestui echilibru duce la o cunoștință crescută a libertății interioare și constituie baza unui sentiment de identitate și de respect de sine, de respect al celuilalt (B. Bettelheim apud C. Liesse, 2000
LUPAŞCU ANDREEA MILENA by INSTITUŢIA ŞCOLARĂ ŞI FORMAREA ADOLESCENTULUI () [Corola-publishinghouse/Science/91892_a_92862]
-
a învinge obstacolele; Verzi-gălbui - viclenie, iezuism, periferie, gata de a se vinde și a vinde pe oricine, numai din pizmă; Căprui - “posesorul” este un spirit întreprinzător remarcabil, gata de acțiune reușită; Căprui cu nunanțe gălbui - arată talent debordant, dorință de afirmare; Negri - exprimă vicelnie, dar și tenacitate, orgoliu nemăsurat, până și în probleme insignifiante; Gri - ins ponderat, reținut în a întreărinde fapte ieșite din comun. Inspiră încredere, însă cu anumite limite; Ochii de culoare palidă - tipul enegmatic, dar caracter de mare
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
o formă de "solidaritate" în cadrul căreia relația sintagmatică de tip AB devine o relație propozițională de tipul "A este B". În funcție de particularizările acestei relații, textemele pot fi împărțite în două mari categorii. 5.1. În textemele eventive ("dinamice"/contingente/ ternare), afirmarea predicației prototipice "A este B" conține o trăsătură semantică suplimentară cu caracter "tranzitiv"345. Mai exact, structura "A este B" apare, în cazul textemelor eventive, sub forma "A devine B" sau "A (se) face B". În această categorie de texteme
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
cu zilieri de naționalitate maghiară, proveniți din familii numeroase. Acest lucru a provocat un plus de cheltuială (din cauza ajutoarelor sociale alocate familiilor cu mulți membri). Conform declarației consilierului ministerial, "acest sacrificiu trebuie susținut nu numai din punctul de vedere al afirmării noastre naționale, dar și din punctul de vedere al strădaniilor de ordin social ale guvernării"103. Una din condițiile importante de angajare era confesiunea căreia îi aparțineau solicitanții (adică paznicii șoselelor, căci, după posibilități, se dorea ca aceștia să domicilieze
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
simte"147 (Sed quid igitursum? Res cogitans. Quid est hoc? Nempe dubitans, intelligens, afirmas, negas, volens, nolens, imaginanas quoque, et sentiens)148. Noua delimitare a cogito- ului este cea mai complexă fiind integrate elementele: îndoiala, manifestată prin negare, dar și afirmarea; voința (prin cele două componente ale sale: voiește - volens, nu voiește - nolens), imaginația și simțurile. Rolul cogito-ului este complex, el fiind mai real decât toate celelalte lucruri percepute în mod direct. Chiar filosoful francez precizează în răspunsul dat la una
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
ale imaginii: mitocritica face trecerea spre mitanaliză și constă în omologiile structurale cu un mit fundamental; mitanaliza se deschide spre o sociologie a cunoașterii și presupune studiul, într-o succesiune dată, a miturilor esențiale, de la Prometeu la Hermes, pe fondul afirmării deconstructiviste a pluralismului. Iconoclasmul religios, ca interdicție de reprezentare a imaginii divine, ca substitut al eidolon.-ului, este dublat de modalitatea de a căuta adevărul cu ajutorul unei logici binare, moștenire a Antichității grecești, pe linie aristotelică. Acest moment este urmat
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
catolicismul e ideal pentru francezi, fiindcă le contrazice individualismul și fiindcă le afirmă raționalismul. Înclin să cred că orice valoare mare e mare pentru cineva popor sau individ fiindcă e pentru el totodată și necesar, o contrarietate salvatoare și o afirmare creatoare, prin care respiră pozitiv ceea ce are el... Ortodoxia, înțeleasă adânc, aspru, dar luminos, și în toată complexitatea ei de irizări înalte în împărăția spiritului, devine formula de viață și de bun destin istoric viitor al neamului românesc, sensul sau
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
te bucură!... Vino să construiești biserici alături de noi! Să reconstruim în suflet o Biserică a Enei, hristică și voievodală, vie și nemuritoare, până ce o vom vedea ridicată și aievea, pe locul ei mărturie strașnică a credinței noastre creștine și a afirmării noastre naționale! Fără biserici, fără mănăstiri, suntem [ca niște] venetici. Cine dărâmă biserici, dărâmă însuși argumentul dăinuirii noastre materiale și spirituale pe acest pământ hărăzit nouă de Dumnezeu. Tinere prieten, nu mai ești singur. Ești în Biserica lui Hristos". 1
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
general de redacție Dragoș Cojocaru, redactori: Constantin Dram, Liviu Papuc, Antonio Patraș) se vede că am reușit - așa afirmă colaboratorii și cititorii - să-i menținem și perpetuăm puterea de iradiere culturală, să o impunem ca un veritabil vehicul european întru afirmarea literaturii române. ["Convorbiri literare", august 2012] Ion Barbu. Poezie și geometrie Cel care a impus ermetismul canonic, Ion Barbu (19 martie 1895-11 august 1961) publică prima poezie, Ființa, pe 18 septembrie 1918 în "Literatorul" lui Alexandru Macedonski. Cel care l-
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
axiomă filologico-filozofică ne dovedește că, atunci cînd lumea se afla în vîrsta copilăriei, oamenii au fost prin natura lor poeți sublimi". Apelul la gîndirea acestor filosofi are șansa de a produce și efecte practice vizibile în actualul context publicistic, prin "afirmarea cu tărie a demnității personale, încercarea aplicării cît mai cuprinzătoare posibil a principiului complementarității și, mai presus de toate, recunoașterea faptului că, la fel ca și formele de guvernămînt și statele, oamenii sînt esențialmente imperfecți" (V.N.). Viziunea filosofică oferită în
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
radical al abstracțiunii divine a încurajat, poate chiar a declanșat, un mod de gîndire bazat pe abstracțiune. Inevitabil, a implicat și alte categorii la fel de importante. Astfel, individul, persoana, a constituit ocazional un factor lucrativ în alte culturi, însă numai puternica afirmare dogmatică a sufletului individual, a dramei mîntuirii și luptelor sale, înfăptuită de gîndirea iudeo- creștină, a putut pune bazele unei depline acceptări, din partea societății, a individualismului, libertății și egalității. Or, ca să mai adăugăm un exemplu fundamental, înlocuirea timpului circular, recurent
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
crede îndreptățit să adauge și artele. E permanent nevoie în programa universitară de un echilibru între utilitatea practică și principiile spirituale. Umberto Eco definește utilitatea literaturii ca mod "de a cultiva abilități precum rapiditatea percepției și a inducției, construirea ipotezelor, afirmarea lumilor posibile, sofisticarea morală, competența lingvistică, conștiința valorii" (apud V.N.). Studentul e preferabil să aibă acces la un program/canon de predare cît mai larg, cu acces prioritar și generos la literatura universală, sporindu-i interesul estetic dar și preocuparea
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Lovinescu afirma că literatura este prin definiție reacționară. Se ridică întrebarea: care sînt cauzele ce determină această luptă constantă de eradicare sau măcar de marginalizare a literaturii, a importanței esteticului? O cauză ar putea fi dezinteresul ei pentru "progres" și afirmarea ei ca disciplină a înfrîngerii, cu un constant recurs la tradiție. Citim în Ortodoxia lui G.K. Chesterton, că tradiția nu este decît democrația extinsă în timp. Și cîteva rînduri mai încolo, pe aceeași temă continuă: " Tradiția poate fi definită ca
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
barbară a străinătății și abia cînd se va împuternici și va ajunge egal în tărie îl putem lăsa să concureze sub regimul libertății comerțului" (Alexandria, povestea..., "Timpul", 30 iulie 1882). Și este primul în a lăuda orice întreprindere care urmărește afirmarea și consolidarea unei industrii naționale, precum în "Timpul", din 18 august 1882: "De cîțiva ani încoace se manifestă și la noi o tendință învederată pentru crearea unei industrii naționale. Mai cu seamă Concordia Română din București a știut să adune
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
surescitare și nu-mi găseam astîmpăr pînă ce nu mă așezam la masa de scris. O bucurie a spiritului, repet, o stare muzicală pe care n-am cunoscut-o de multe ori în viața mea de critic literar". Adăugînd, după afirmarea acestei jubilații, cu oarecare amărăciune, critica este mai degrabă o corvoadă și cere o jertfă pe care nu știu dacă disciplina noastră o merită totdeauna... Eugen Simion, cum spune poetul, șterge colbul de pe cronice bătrîne în demersul său critic asupra
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
grație voinței sale titanice de a curpinde întregul univers, unul îmbrăcat în hainele sublimului. E, putem spune și un postmodern avant la lettre, prin maniera în care preia, se inspiră, din mari opere și prin tot ce creează pregătește terenul afirmării romantismului autohton. Universul său este unul al adorației obiectului liric: "Ceea ce spune într-un loc privitor la eros ("objectul adorabil ardorilor materne") se poate extinde asupra întregii sale estetici. Adorația, care află forma ei supremă în viziunile celești din Anatolida
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
realismul sănătos al vieții. A scrie, pentru Alecsandri, ne spune punctual eseistul, înseamnă: "1) a intimiza, a stăpîni și a ordona informul, haosul material și 2) a elibera fantezia de strînsorile realului" (E.S.). Lui Alecsandri i se recunoaște prioritatea în afirmarea și consolidarea retoricii naționale, a unei veritabile mitologii naționale care-și afirmă prezența pînă în actualitate. El este și un deschizător spre zorile poeziei moderne, fie și unul mai puțin conștient de gestul său. În această notă se încheie paginile
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
cîștigător cel situat al doilea sau al treilea în preferințele electorilor. Mirarea nu-i că se fac atîtea erori, ci mai degrabă, ne atenționează autorul Eticii protestante..., în ciuda tuturor acestor disfuncționalități, numărul celor numiți pe drept este atît de mare. Afirmarea și dominarea mediocrităților sau ariviștilor este cu putință numai acolo unde parlamentele sau/ și monarhii, nu mai puțin deținătorii puterii revoluționare (să ne amintim de perioada regimului comunist și a sistemului de promovare pe care l-a instaurat) intervin din
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
ar plana pericolul unei teribile corupții și a unei dezordini generale, fiind amenințată pînă și eficiența pur tehnică a aparatului de stat, a cărui însemnătate pentru economie a crescut și crește în continuare, datorită socializării tot mai pronunțate". În timp, afirmarea parlamentelor, existența partidelor și a conducerii de către cel care aduna cel mai larg sufragiu, au impus apariția unui guvern, a unui cabinet ministerial. Luptele pentru putere între partide, în practica modernă au impus împărțirea funcționarilor publici în două categorii clar
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
de activism. Cu alte cuvinte, chiar daca comunicatorul este un om de știință, el nu transmite doar o informație neutră, ci și interpretarea sa, condiționată de reprezentările sale. Unii cercetători consideră angajamentul ca determinant al reprezentărilor sociale, ca modalitate practică de afirmare a identității de grup (Baugnet, 2001). Când cineva vrea sa ne convingă, apelând la tot arsenalul de care dispune (limbaj, gestică, mimică), când vrea să ne inoculeze cu imaginea lui despre eveniment, el se consideră angajat într-o operă de
Prelegeri academice by ADRIAN NECULAU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92371]
-
l-am putea numi și psihosociologic - este acela al parcurgerii unei proceduri deosebit de elaborate, mergând până la dărâmarea personalității “dușmanilor regimului”, transformându-i în niște roboți ascultători. Întregul proces cuprindea patru faze: prima se numea “demascarea externă” și se solda cu afirmarea lealității față de Partid, din partea deținutului, acesta fiind obligat să-și demaște toate legăturile pe care le avusese și pe care nu le dezvăluise la anchetă; a doua, “demascarea internă”, îi solicita să-i denunțe pe cei care-l ajutaseră
Prelegeri academice by ADRIAN NECULAU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92371]
-
mică societate”, reproduce trăsăturile contextului social larg. Un forum, o aulă, un parlament și un tribunal în care sunt examinate defecțiunile sistemului. Bineînțeles, totul în mod aluziv, utilizându-se o simbolistică specifică, de teama delatorilor. Un prilej de acțiune, de afirmare, de (auto)confruntare, o formă de risc, un mijloc de socializare. Cei ce nu fac coadă (profitorii, privilegiații, “slăbănogii”, intelectualii) sunt disprețuiți și marginalizați. Simbol al crizei și dezechilibrului, coada poate fi și un factor de reglaj, imprimând compromisul sau
Prelegeri academice by ADRIAN NECULAU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92371]
-
premisa indispensabilă pentru construirea oricărei egalități majore. Din punctul de vedere al democrației ca regim care are ca obiectiv asigurarea libertății și a egalității, problemele majore țin de nivelurile la care se referă și contextele care se iau în considerare. Afirmarea celor două principii trebuie să fie posibilă la nivel local, comunal sau regional, la nivel național și la nivel supranațional cu toate implicațiile, și, mai presus de asta, cu toate limitele inerente (Dahl, 1994), dar trebuie să se refere, de
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
asociative. În consecință, pentru a obține o definiție ideală corectă, perspectiva expusă de individ și societate este mult mai importantă decât cea instituțională și guvernamentală. Pentru a asigura o democrație solidă, prima condiție nu poate fi decât cea legată de afirmarea și extinderea drepturilor individuale și ale comunității. Astfel, pasul următor, realizarea libertății și a egalității, deși conceptualizate în mod diferit, trebuie neapărat să se bazeze pe un ansamblu din ce în ce mai bogat și cuprinzător de drepturi individuale. Dahl (1998), Beetham (1999) și
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]