6,798 matches
-
afirmație care rămâne după toate aceste ore petrecute împreună. Așteptarea mea se sfârșește efectiv în jurul orei 17.00. Observ în jur mulți preoți tineri, familii, mulți copii mici ținuți în brațe și tineri din Iași. Nu stau la rând, sunt agățați de gardurile metalice din jurul baldachinului, ca și cum ar vrea să simtă sacrul de la distanță, să fie în preajma sa, fie și pentru câteva clipe. Încerc să-mi fac ordine în gânduri, ce a reprezentat de fapt această așteptare pentru mine ? Am impresia
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
văd nimic, dar îmi cer răstit să-i urmez. Cunosc celebra „metodă Maradona”, folosită de falși polițiști, bazată pe intimidare și teamă ; clientul arată actele și banii, rămâne și fără acte și fără bani, fiind tâlhărit. Mă opresc brusc și agăț stâlpul de semafor din apropiere, cerând să mă ducă cu o mașină oficială la cel mai apropiat post de poliție. Dacă nu, îi ameninț la rândul meu că voi striga după ajutor pentru reținere forțată la agentul de circulație aflat
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
oficiale. Hazardul îmi hărăzește drept colegi de așteptare pe ocupanții unui microbuz din Târgu-Jiu. Cel din dreapta mea are cam 60 de ani, este îmbrăcat doar în „mărci”, de la adidașii Nike la camera foto Olympus (pe film !) pe care o ține agățată de gât ca pe un trofeu de război. Doar că mărcile sunt obosite, magazin de second-hand, pentru un om cu bani puțini. Îmi spune că a venit aici pentru „a se încărca spiritual” ; colportează apoi diverse episoade miraculoase din viața
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
până la glezne, cizme elegante. Dar pe cap poartă o neaoșă pălărie de tip ciupercă, matlasată și călduroasă, așa cum sunt cele propuse la vânzare în piețele populare. Rucsacul din spate este închis cu un lacăt miniatural, iar de încuietoarea acestuia este agățat un breloc din metal, pe care sunt inscripționate numele și adresa unei parohii ortodoxe românești din Florida. Sunt extrem de atras de acest ultim accesoriu vestimentar, aș dori să-i fac o fotografie, să păstrez adresa parohiei, dar aparatul foto pe
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
aceasta în Germania înainte de a-și da obștescul sfârșit în România ? Ușa culisantă din lateral este deschisă, mă apropii pentru a arunca o privire fugară : depozit de obiecte religioase, un pat pliant, aragaz de voiaj, o pătură, mai multe lanterne agățate de tavan, chiar și un generator de curent electric aruncat într-un colț. Doresc să fotografiez această veritabilă Arcă a lui Noe, dar proprietara a sesizat indiscreția mea, așa că închide ușa cu un gest grăbit, nervos chiar. Poate că ar
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
groase, șosete de schimb și mâncare. Rândul este, într-adevăr, foarte, foarte lung, se întinde ca un șarpe uriaș pe șoseaua de pe malul râului Bahlui până în apropierea celebrei inter secții Podul Roș. Câteva schimburi de replici între jandarmi și pelerini, „agățate” aproape din mers, în timp ce străbăteam rândul în lungime, căutându-i capătul. Eram uimit, încercat de un sentiment ciudat de neputință, parcă depășit complet de mulțimea care continua să sosească în valuri. Un jandarm manevrează un gard metalic pentru a da
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
actual în Germania, 87527 Ofterschwang, Huttenberg 59, cu ultimul domiciliu din România, comuna Loamnes, sătul Hasag nr. 127, județul Sibiu. 166. Vasilcin Petronela, născută la 7 ianuarie 1950 în localitatea Dudestii Vechi, județul Timiș, România, fiica lui Vasilcin Petru și Agață, cu domiciliul actual în Germania, 71686 Remseck, Sonnenblick 3, cu ultimul domiciliu din România, localitatea Timișoara, Calea Torontalului nr. 9, sc. A, ap. 5, județul Timiș. 167. Volkmer Ingrid Renate, născută la 11 aprilie 1935 în localitatea Brașov, județul Brașov
HOTĂRÂRE nr. 407 din 24 mai 1999 privind aprobarea renunţării la cetăţenia română de către unele persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/124368_a_125697]
-
ca să fug de acolo; am făcut o acrobație, m-am dat jos și am fugit. Am fugit, m-a prins jandarmul și mi-a cerut bani. N-am avut bani, mi-a zis: „Du-te dreacu!” și gata. Întotdeauna se agățau de noi când duceam lemne acasă. Asta Îi supăra tare de tot. Cum de ne dă voie prefectul să ducem câte un sac de lemne acasă. Totdeauna găsea... ba că n-am steaua, ba că am vorbit așa, ba că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
și o bucată de margarină... Ne-au spus că e mâncare pentru 3 zile - cam 3 zile o să mărșăluim, 35-40 de kilometri. Nu trebuia să iei valiza, că n-aveai nimic, lingura era băgată lângă nasture și pe lingură era agățată gamela. Gamela avea un mâner. Ăsta era tot bagajul. Și ne-am Încolonat și am pornit. Seara am ajuns Într-un sat. În marginea satului era un câmp și ne-au spus că acolo putem să stăm până dimineața. A
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mici, femei gravide, familii, tot, și-i vedeam pe părinții mei cum merg la poartă. Și m-a copleșit o durere sfâșietoare, care pe mulți i-a distrus pe loc. Foarte mulți au cedat la această vedere: mulți s-au agățat de cabluri și Într-o secundă s-au făcut rumeguș. Și eu mă gândeam la asta, că nu simți acea durere... Singurul lucru care m-a reținut au fost cei doi frați ai mei care erau la lucru. M-am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
a persecutat foarte mult, iar meșterul meu mi-a luat apărarea și i-a zis: „Să n-ai treabă, că ea este subalterna mea - eu am Învățat-o meserie și dumneata n-ai treabă cu ea”. Că tot timpul se agăța de mine, tot timpul a vrut să fiu pedepsită, În genunchi... Cam care erau pedepsele? Cele mai Îngrozitoare, În genunchi, câte 25... Am avut o colegă de școală al cărei tată era director la Banca Națională. Erau doi frați, pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
de mijloc, intru pe linia barăcii 15, unde aveam cunoscuți - dar nu m-am dus la ei, că Îi puneam În pericol... și fug. Ajung la capăt. Nu Înțeleg cum n-a Întors nimeni capul, nu-mi dau seama... Mă agăț cu pantalonul Într-un gărduț. Fac cotul la baraca 15, trag Închizătorul - scândura aia cu care era barată - și mă ascund În spălătoria barăcii: avea și baraca o spălătorie, Într-o gaură cu niște paturi deasupra. Ei, nici astăzi nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
iată că diferența între pictură și ceea ce noi creăm cu ajutorul ei în conștiința noastră constă în faptul că nu poți compara imaginea uscată cu un proces organic. Matisse spunea că prima funcție a unui tablou este de a putea fi agățat pe perete, deci să fie plăcut vederii. Deci nu citit, ci văzut. De aceea și lucrările abstracte dețin o poveste, un aspect ilustrativ implicit. Ele au nevoie de o intermediere vizuală, dar funcția lor literară legată de elementele formale nu
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și-a uitat pălăria... L-au omis și pe cizmarul de pe Ulița Rădășenilor, care-și făcuse casa pe locul covăliei lui Ion Fieraru și ne-a omenit la masă cu bucate alese și cu vin roșu, natural, stors din butucii agățați în bătaia soarelui, de fațada casei. 276 spiritualitatea fălticeneană. Cu aceste diapozitive am ținut 4 conferințe în 1977 (2 la Fălticeni, una la Casa de Cultură a sindicatelor din Suceava și a patra la Clubul balnear din Vatra-Dornei). Durează o
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
nu-și dau seama că tocmai punerea problemei e o greșeală în sine. Fără să țină seama că monarhia pentru români e un fapt istoric, că și-a trăit traiul, dar a fost primită să-și mănânce malaiul, premierul se agață de stârvul monarhiei, ca să se salveze de la intrarea în anonimat. Ce poți să spui? Înțelepciunea populară zice drept și bine că atunci când te plângi că nu ai ce face, să te iei cu mâinile de fund și să sari în
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
să facă din prostie o virtute. E mai bine să spui ca regele Franței, Francisc I, luat prizonier de spanioli după lupta de la Pavia din 1525, scriind mamei sale: „Totul e pierdut în afară de onoare.” Învață, Tăricene, să pierzi, nu te agăța de himere! Nu de alta, dar de la 19-20% să nu cazi la cât ai avut înainte de alianța cu Băsescu. Să nu te prăbușești de pe soclul (îți poți face o scară!) la care a lucrat cu sârg atât PSD-ul cât
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
o lume leneșă, cochetă; Mulțimea pare toată violetă, Orașul tot e violet.” (G. Bacovia, Amurg violet) V-ați pus ceva violet pe voi? Nu? Dacă nu, nu mai stați, procurați-vă măcar o cordică, o cocardă, o panglică, ceva, acolo, agățați-o de gât, de haină, de bluză, de braț, de ce vreți voi, numai nu întârziați, ca să nu pierdeți efectul benefic al energiei violete, caz în care s-ar putea să aveți pierderi și scurgeri de fericire, de bani, de dragoste
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
eu nu pot accepta ca cineva, fie el orice și oricine, să mă întindă pe o masă, în văzul nației, și să mă disece, să-mi analizeze organele interne, să-mi umble pe unde nu se umblă și să se agațe și de etajul superior. Bă, ăștia, băgăreții, lăsați omul în pace, ajunge că-i întoarceți pe toate fețele acțiunile politice și sociale, nu-i mai intrați și-n mațe și nu vă mai dați cu părere de câte zile mai
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
de la „urarea” Sit tibi terra levis (Să-i fie țărâna ușoară!) Lada cu vechituri Motto: „Tempus edax rerum” (lat. „Timpul înghite totul”) (Ovidiu, Metamorfoze) Trebuie că a ajuns cuțitul la os sau foarte aproape, din moment ce domnul președinte Băsescu s-a agățat de sintagma „interes național”, formulă care ar putea atinge, în condițiile în care „organele-s sfărâmate”, o coardă sensibilă care să se apuce de zdrăngănit dezacordat. Zic zdrăngănit, deoarece categorii eticosociale și politice ca țară, popor, patrie, patriotism, valori naționale
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
achita datoriile. Vreau să zic că domnul președinte a venit nepregătit cu mesajul lui către Parlament și nu a putut semăna decât confuzie și neîncredere, chiar printre cei pe care-i reprezintă. Dar să nu disperăm. Totdeauna te mai poți agăța de ceva care să te țină la suprafață, așa cum ar fi, bunăoară, frunza Ilenei lui Cucoș, deschizătoare de drumuri și speranță în turism. În fața frunzei, pălesc inițiativele lui Boc cu Prima casă și cu milionul de euro împărțit pentru o
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
o șansă de a se avânta, de a se extinde, de a săpa sau construi În orice direcție cu un nou set de unelte. Alții vor reacționa cu anxietate, simțindu-se În cădere liberă, fără nimic de care să se agațe și care să le protejeze intimitatea. Unii se vor simți complet eliberați, alții complet dezorientați. Antropologii afirmă că societățile care suferă schimbări rapide, chiar și numai Într-o direcție, pot fi extrem de instabile. Oricine poate ghici ce se va Întâmpla
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
pregătită pentru aparat“, deoarece trebuia fotografiată, imprimată pe diferite straturi de film color sau „selecții de culoare“ și pregătită pentru publicare. „Era un produs finit și Își avea valoarea ei“, spune Bill. „Era o adevărată operă de artă, unii o agățau pe perete. De fapt, The New York Times organiza uneori expoziții cu lucrările create de ilustratorii săi“. Însă, În ultimii ani, „lucrurile s-au schimbat“, mi-a spus Bill, deoarece publicațiile și agențiile de publicitate au trecut la pregătirea digitală a materialelor, lucrând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
prezentului, ci În rumegarea trecutului. Și nici chiar acela nu este un trecut adevărat, ci unul imaginar și Înfrumusețat. Firește, astfel de societăți Își concentrează toată imaginația să facă acel trecut mai frumos decât a fost el vreodată și se agață de el ca de un rozariu sau de un șir de mărgele de deochi, În loc să-și imagineze un viitor mai bun și să facă ceva pentru a-l construi. E destul de periculos când alte țări o apucă pe calea aceasta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
-i săruta sfințit obraz când i-asculta cuvântul, ca o boare: „O, vino, rob rău, somnule, și-mi poartă cu tine visul, peste unda moartă..., un ceas de vreme urcă-mă șuviță în Crama-Împărătească, rod-de-viță!...” De funia nădejdii viu s-agață și-n rugăciune treaptă-naltă suie..., amiezile simțirilor descuie și Îngerilor, iată-l, față-n față. L-au îmbrăcat cu-a cerului armură..., cu neaua-înțelepciunii-apoi l-au nins, purificându-i duhul, înadins, să fie-asemeni lor, chip și măsură!... Un înger
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
căpătat ulterior numele de instinct național spontan. Și-au păstrat limba maternă (cea mai pregnantă expresie a oricărei culturi naționale). Mulți italieni și alți călători din Evul Mediu (așa cum a dovedit Iorga cu documente) au admirat tenacitatea cu care se agățau românii de limba lor. Altfel ar fi greu de explicat faptul că mulți țărani români analfabeți își botezau fiii cu nume de împărați romani și fiicele cu numele unor nobile doamne romane. Istoricii unguri au afirmat că, la începutul Evului
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]