12,606 matches
-
Univers, București, 1953; Drum printre aștri (în colaborare cu Radu Nor), București, 1954; Robinsoni pe planeta oceanelor (în colaborare cu Radu Nor), București, 1958; Sahariana (în colaborare cu Max Solomon), București, 1958; O întâmplare în împărăția zăpezilor, București, 1959; Ultimul alb, București, 1962; Lumina purpurie, București, 1962; Focul viu. Pagini din istoria invențiilor și a descopririlor românești (în colaborare cu Dinu Moroianu), București, 1963; Cântecul Cibenei, București, 1966; Misiune specială, I-II, București, 1966; Omul cu o mie de chipuri, București
STEFAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289898_a_291227]
-
Din el se vede ca din altă lume / albia Rinului în aburi albăstrui. / Nu departe în inima Pădurii Negre/ picură izvorul Dunării. Râul frate / Coboară pe rotund pământul către /Miază Noapte”. În încheiere e celebrată Insula Șerpilor: „Insula albă cu albele din valuri / mereu renăscută Leuke veghează / un ochi a rămas în nopțile corăbierilor / dar în piatră la rădăcini de stânci doarme abia adormitul fiu al Telidei”. Construite în același stil whitmanian de orație, celelalte poeme relativ întinse din Kairos variază
STAMATU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289850_a_291179]
-
un colț de infinit te-am alungat, Zăpezile uitării au albit pământul, Iar trenul viselor se lasă așteptat. Ca două umbre rătăcite-n noapte Ne căutăm cu felinare de-mprumut, Tu ești aici, însă te simt departe... Zâna deșertului de alb, necunoscut. Culorile s-au adunat pe munții ninși, Chemările prin farduri se destramă, De vrei să pleci, de ce ai ochii plânși? Tu știi că iarna însăși este-o dramă. Cocori înzăpeziți prin ceruri zboară, Ei nu vor ști, nicicând, cât
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
Pe-un colț de infinit te-am alungat,Zăpezile uitării au albit pământul,Iar trenul viselor se lasă așteptat.Ca două umbre rătăcite-n noapteNe căutăm cu felinare de-mprumut,Tu ești aici, însă te simt departe...Zâna deșertului de alb, necunoscut.Culorile s-au adunat pe munții ninși,Chemările prin farduri se destramă,De vrei să pleci, de ce ai ochii plânși? Tu știi că iarna însăși este-o dramă.Cocori înzăpeziți prin ceruri zboară,Ei nu vor ști, nicicând, cât
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
nutrește disperata și abisala căutare a unei ordini a nevremelniciei, o clocotire anarhică stăruie îndărătul prozei reci, înghețate, șlefuite cu alchimică răbdare într-un scenariu al detașării lipsit parcă de sensul tragicului și al suferinței concrete, la fel cum dincolo de alb se deschide evantaiul celei mai pestrițe policromii". Ernst Jünger, Pe falezele de marmură. Colecția Civilizația romanului, coordonată de Mircea Martin, Editura Paralela 45, București, 2002. Omul naturii O altă colecție a Editurii Paralela 45, Proiectul iluminist, nu putea debuta decât
Pe falezele sihăstriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14984_a_16309]
-
cum s-a observat, o poezie „de pură notație”, „biografică, dar una care pare vidată de subiectivitate” (Gheorghe Crăciun). Instantaneele din realitate, simple, în registru „realist”, sunt contrapunctate, din loc în loc, prin versuri reflexive, vorbind cu autoironie despre „existența în alb și negru”. B. s-a afirmat, în paralel, printr-o suită de studii de critică și istorie literară, mai întâi în calitate de colaborator la volume colective (Dicționar de personaje literare, 1998, Romanian Poets of the ’80s and ’90s, 1999, Junii ’03
BODIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285777_a_287106]
-
cât „și-a răului esență”, spre veșnica lui nefericire. Poetul va oscila, de aceea, între îngroșarea tușelor negre ale existenței - ciclurile Din durerile vieții, Scântei prin noapte, Stâlpi de piatră, Ironii sentimentale, Sbucium sufletesc - și alegerea unor imagini „luminoase” - cer, alb, stări sufletești diafane, idei morale înalte, patriotism, trecut glorios, flori, păsări etc., ca în ciclurile Eroilor neamului, Reînvieri istorice, Patriei, Strămoșilor, Pasteluri, Tablouri fără ramă. În spațiul celest e plasată și „zeița visurilor”, iubita eterică, văzută ca o apariție miraculoasă
STAMATE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289843_a_291172]
-
al moștenitorilor bărbatului”. Legislația maghiară din Ardeal era încă și mai aspră 115. Negrul culoare a întunericului Negrul - era de părere Johan Wolfgang Goethe în Despre teoria culorilor. Partea didactică 116 - ca reprezentant al întunericului este „netransparent” (la fel ca albul, dar albul ar fi un „locțiitor al luminii”117), „murdărește” toate culorile (le acoperă, le ocultează) și lasă ochiul în stare de repaus. Este „culoarea cea mai obscură, mai lipsită de lumină” - crede un faimos Dicționar al limbii franceze 118
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
bărbatului”. Legislația maghiară din Ardeal era încă și mai aspră 115. Negrul culoare a întunericului Negrul - era de părere Johan Wolfgang Goethe în Despre teoria culorilor. Partea didactică 116 - ca reprezentant al întunericului este „netransparent” (la fel ca albul, dar albul ar fi un „locțiitor al luminii”117), „murdărește” toate culorile (le acoperă, le ocultează) și lasă ochiul în stare de repaus. Este „culoarea cea mai obscură, mai lipsită de lumină” - crede un faimos Dicționar al limbii franceze 118, opusă albului
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
albul ar fi un „locțiitor al luminii”117), „murdărește” toate culorile (le acoperă, le ocultează) și lasă ochiul în stare de repaus. Este „culoarea cea mai obscură, mai lipsită de lumină” - crede un faimos Dicționar al limbii franceze 118, opusă albului și care a fost în chip firesc - ca „anticuloare” - însoțită cu noaptea, cu Negativul, cu tenebrele și suferința, cu misterul și moartea 119. Neavând nimic activ în esența sa120 (un specialist francez în simbolistică îl găsea chiar „onest”121, acordându
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a Evului Mediu occidental, traducere de Em. Galaicu-Pain, București Editura Cartier, 2004, p. 156-159; vezi și Mihaela Fulga, Culoare și cromatism în literatură și artă, București, Editura Meronix, 1996. 122. Michel Pastoureau, O istorie ..., p. 170, 175. 123. „Ca și albul, negrul înseamnă absența sau suma tuturor culorilor. Dar, pe când albul reprezintă în mod simbolic unitatea luminii, negrul este negarea acesteia. Negrul, evocare a neantului, a haosului, a neliniștii și a morții, absoarbe lumina fără a o mai da înapoi. Și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Cartier, 2004, p. 156-159; vezi și Mihaela Fulga, Culoare și cromatism în literatură și artă, București, Editura Meronix, 1996. 122. Michel Pastoureau, O istorie ..., p. 170, 175. 123. „Ca și albul, negrul înseamnă absența sau suma tuturor culorilor. Dar, pe când albul reprezintă în mod simbolic unitatea luminii, negrul este negarea acesteia. Negrul, evocare a neantului, a haosului, a neliniștii și a morții, absoarbe lumina fără a o mai da înapoi. Și, cu toate acestea, negrul nopții deține promisiunea răsăritului, așa cum iarna
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
răscumpără, de fapt, fiindcă fusese vândut de fiicele lui Cernica); același Alexandru Coconul îi întărește (la 9 iunile 1626) Caterinei „vistiereasa”, văduvă „a răposatului Vasile vistiiariul”, un rumân (îl chema Radu și dăduse mită - 4 galbeni - pentru a cumpăra mărturia „Albului și lu Vlad” „cum n-au fost rumân”) „să fie volnică cu ceastă carte a domniei méle, de să ție pe Radul, să fie rumân...”; Maria Căzaca, cneaghina postelnicului Mihail Trifan, împreună cu Rusca, sora lui Trifan, vând lui Ionașco Ghianghea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
are mormântul la Mănăstirea Snagov. Neaga își va afla locul de veci la Mănăstirea Curtea de Argeș. Probabil că Voievodul Alexandru al II-lea Mircea a avut grijă ca Irina, fiica fratelui său Miloș, să fie înmormântată alături de bărbatul ei, „marele viteaz Albul, marele clucer”, care murise în 1574. Peste trei ani l-a urmat și Irina și gropnița de la Mănăstirea Vieroș i-a primit pe amândoi: „A răposat Doamna Irina, fata răposatului Io[an] Miloș Voevod și soția marelui viteaz Albul marele
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
viteaz Albul, marele clucer”, care murise în 1574. Peste trei ani l-a urmat și Irina și gropnița de la Mănăstirea Vieroș i-a primit pe amândoi: „A răposat Doamna Irina, fata răposatului Io[an] Miloș Voevod și soția marelui viteaz Albul marele clucer, cea împodobită cu toate lucrurile bune, creștinești, în zilele blagocestivului Ion Alexandru Voevod, în anul 708..., luna februarie 6 zile” (Nicolae Iorga, Inscripții..., vol. II, p. 144). 585. Vezi Răzvan Theodorescu, Civilizația românilor între medieval și modern, vol
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
senzualitate rituală, confesiune discretă și memorie cald învăluitoare, căci „dragostea-i uciderea desăvârșită”, „vis și mărginire amânată” (Adânc să credem în durată). Lirismul e inundat de culorile anotimpurilor, de ploile toamnei îndeosebi, sau e marcat de obsesia griului ori a albului, totul cenzurat de conștiința trecerii clipei: „Și ziua, și ora, și toamna mă doare, / Și ziua e plânsă și ora e mare, / Și toamnă-i în toate, în trup înserare, / Și ziua e miercuri și ora e miercuri, / Și peste
SOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289805_a_291134]
-
-i în toate, în trup înserare, / Și ziua e miercuri și ora e miercuri, / Și peste rotirea a sute de cercuri, / În liniștea caldă și dulce de roade, / Copila mea-ngână duioase silabe...” (Silabe, în Marival, 1974). În Nevoia de alb (1996) poetul își antologhează creația, revizuind ușor unele poeme cenzurate sau databile, cu intenția vădită a concentrării lirismului și a transpunerii reflecției în gnomism moral, uneori în versuri memorabile. Singura lui piesă de teatru reprezentată - Iubesc pe al 7-lea
SOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289805_a_291134]
-
film: Ora zero (1979), Cursa cu obstacole (1980), ambele ecranizate de Nicolae Corjos. SCRIERI: Astrul nimănui, București, 1970; Marival, București, 1974; Cuvinte de reazem, București, 1977; Poeme, București, 1980; Unul cu altul, București, 1983; Căderea fructului, București, 1989; Nevoia de alb, pref. Nicolae Balotă, București, 1996. Repere bibliografice: Nicolae Baltag, „Astrul nimănui”, Scânteia tineretului”, 1970, 6 677; Damian Ureche, „Astrul nimănui”, O, 1970, 12; Magda Ursache, „Astrul nimănui”, CRC, 1970, 50; Constantin Pricop, „Astrul nimănui”, CL, 1971, 1; Constantin, A doua
SOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289805_a_291134]
-
carte, 246-247; Dorin Tudoran, „Marival”, LCF, 1974, 21; Popa, Dicț. lit. (1977), 547; Tia Șerbănescu, Coerența mesajului poetic, TR, 1978, 9; Dan C. Mihăilescu, Echilibrul poeziei, LCF, 1978, 16; Fănuș Băileșteanu, „Cuvinte de reazem”, RL, 1978, 31; Constantin Sorescu, Polaritatea albului, SPM, 1978, 385; Lit. rom. cont., I, 531-534; Dumitru Radu Popa, „Unul cu altul”, RL, 1983, 45; Alex. Ștefănescu, Refuzul unei vârste, RL, 1989, 28; Alex. Ștefănescu, Risipitorul Coman Șova, RL, 1996, 43; Mariana Ionescu, „Nevoia de alb”, „Porto-Franco”, 1998
SOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289805_a_291134]
-
Sorescu, Polaritatea albului, SPM, 1978, 385; Lit. rom. cont., I, 531-534; Dumitru Radu Popa, „Unul cu altul”, RL, 1983, 45; Alex. Ștefănescu, Refuzul unei vârste, RL, 1989, 28; Alex. Ștefănescu, Risipitorul Coman Șova, RL, 1996, 43; Mariana Ionescu, „Nevoia de alb”, „Porto-Franco”, 1998, 6; Popa, Ist. lit., II, 597; Dicț. scriit. rom., IV, 467-468. M. Dț.
SOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289805_a_291134]
-
patriarhului suferea de accese de febră care se repetau din trei În trei zile. Era ziua febrei, iar pacientul acuza stări de amețeală, lipsa poftei de mâncare și prezența unui gust amar În gură; părea Într-adevăr foarte bolnav, iar albul ochilor devenise gălbui. I-am prescris un emetic, iar când a vomitat a eliminat o tenie pe care am tras-o până s-a rupt. După ce i-am dat o a doua doză de emetic, a fost eliminat și restul
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
secția română-engleză, la Universitatea din București, absolvind în 1977. Devine profesoară în orașul natal (1977-1989), apoi director adjunct la Editura Ion Creangă și ziaristă la „Curierul național”. Debutează cu versuri în „România literară” (1971) și editorial cu placheta Totem în alb (1973), premiată de Uniunea Scriitorilor. Scrie articole de critică literară și culturală în „Pagini bucovinene”, „Luceafărul”, „Amfiteatru”, „Ateneu”, „Convorbiri literare”, „Bucovina literară”, „România literară”, „Vatra” ș.a., în 1996 fiind premiată pentru jurnalism cultural de Uniunea Scriitorilor. Ca poetă, S. se
SAVU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289524_a_290853]
-
Tendința de limpezire a versului nu exclude asocierea de elemente variate, picturale, sonore, în imagini de mare efect. S. traduce din poezia engleză și americană, fiind prezentă, la rândul ei, în reviste și antologii editate peste hotare. SCRIERI: Totem în alb, pref. Nicolae Balotă, București, 1973; Uraniu, forme și oameni de zăpadă, București, 1978; Emblema, București, 1980; Aventuri fără anestezie, București, 1983; Semne de viață, București, 1987. Repere bibliografice: Adrian Popescu, „Totem în alb”, ST, 1973, 23; Daniel Dimitriu, „Totem în
SAVU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289524_a_290853]
-
antologii editate peste hotare. SCRIERI: Totem în alb, pref. Nicolae Balotă, București, 1973; Uraniu, forme și oameni de zăpadă, București, 1978; Emblema, București, 1980; Aventuri fără anestezie, București, 1983; Semne de viață, București, 1987. Repere bibliografice: Adrian Popescu, „Totem în alb”, ST, 1973, 23; Daniel Dimitriu, „Totem în alb”, CL, 1974, 3; Barbu, O ist., 441-444; Ulici, Prima verba, I, 128-132; Andrei Roman, Nostalgia cunoașterii, LCF, 1978, 38; Mircea Scarlat, „Uraniu, forme și oameni de zăpadă”, RL, 1978, 40; Alexandra Indrieș
SAVU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289524_a_290853]
-
pref. Nicolae Balotă, București, 1973; Uraniu, forme și oameni de zăpadă, București, 1978; Emblema, București, 1980; Aventuri fără anestezie, București, 1983; Semne de viață, București, 1987. Repere bibliografice: Adrian Popescu, „Totem în alb”, ST, 1973, 23; Daniel Dimitriu, „Totem în alb”, CL, 1974, 3; Barbu, O ist., 441-444; Ulici, Prima verba, I, 128-132; Andrei Roman, Nostalgia cunoașterii, LCF, 1978, 38; Mircea Scarlat, „Uraniu, forme și oameni de zăpadă”, RL, 1978, 40; Alexandra Indrieș, „Uraniu, forme și oameni de zăpadă”, O, 1979
SAVU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289524_a_290853]