25,860 matches
-
trecut în zbor, amintirile din cele trei luni de joacă se uitau mai greu. Fusese așa de dulce vacanță, că mă uitam cu părere de rău la mami, care, cu aceeași pasiune că toamna trecută, îmi învelea caietele cu hârtie albastră.-Nu a mâncat-o nici anul acesta câinii? m-a intrebat tată-mare cu zâmbetul lui șmecher pe sub mustață.-Da crezi că mai sunt fraiera să arunc unturacaă anul trecut? i-am răspuns cu un aer deștept.Tata-mare își trăia cu
MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
Nu mi-a fost niciodată dragă, era exclus, fiind a doua soție a tatălui meu. Iar mama mea de mult s-a culcat în brațele îngerilor, care îmi cântau ori de câte ori îmi era dor de ea, pe o harpă cu sunete albastre, învăluitoare ... Era pe pat culcată, vedeam niște ochi mari și mirați, care parcă întrebau: ce se întâmplă cu mine? A vrut să se ridice la venirea noastră, tata a ajutat-o, dar ea se ținea singură în șezut și încerca
VIZITA LA SPITAL de SUZANA DEAC în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357276_a_358605]
-
Acasa > Orizont > Selectii > MAI ȚII MINTE ? Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 317 din 13 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului mai ții minte? La marginea albastră a viselor răsturnate din palmele cerului, vântul sorbea molcom cântecele rodirii venite din ploi. Frunzele ne legănau somnul, strecurând în palmele lor lumina plăpândă a stelelor cu care ne acoperisem într-o noapte de mai.. Ploaia....ploaia aceea nu era
MAI ŢII MINTE ? de LEONID IACOB în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357281_a_358610]
-
râul cel mai apropiat, a mai fost acolo de multe ori, chiar și băut, cunoștea locul, parcă și peștii îl cunoșteau. La mijlocul podului a scăpat volanul și a zburat... a zburat și tânărul deasupra trambulinei într-o poziție de statuetă albastră, peste inundația albă a zăpezii, își făcea ochi pentru taică său, vroia să zărească perimetrul apei care l-a înghițit, cu mașină cu tot, fără niciun pește prins. La mijlocul podului a scăpat volanul și a zburat peste bordură, botul mașinii
CONCURSUL DE SCHI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357250_a_358579]
-
roșie peste grânele galbene, arzătoare ale soarelui, reflecții roșii pe genunchii ei, apa inundă coapsele, iar el căută iluziile de apartenență, în care fiecare respiră prin celălalt. Culorile calde ale soarelui în apus s-au suprapus peste fața rece și albastră a mării într-o mângâiere, el îi prindea mijlocul într-o simfonie de Brahms și o umplea cu sunete dulci, care se urcă pe vârful sânilor albi, cu picățele de nisip. Soarele mai râdea cu ultimele forțe, îi învăluia în
CONCURSUL DE SCHI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357250_a_358579]
-
cunună Sub care gânduri multe se adună. Odihnitor e murmurul de ape, Iar cântecul pădurilor aproape. În alternări de soare și de lună, Înmlădiere pe vrăjită strună. Aș vrea să fiu vestitul vrăjitor, Cu multă istețime și umor, Seninul depărtărilor albastre Și zborul larg al gândurilor noastre. Sub poleiala razelor de soare, Aș vrea să-ți spun povești nepieritoare. În seara ce se lasă - catifea - Să-ți spun povești ce nu le știi aș vrea. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Aș vrea
AŞ VREA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357314_a_358643]
-
să mergem înainte, Nici un simț nu e mort, frumusețea, spaima, totuna. Dă-mi mâna. Sub plapuma liniștii, șarpele gândului nerușinat se strecoară și caută. Nu are mâini, dar apucă, nici picioare s-alerge. Ochii viciului străpung întunericul ca două flăcări albastre. Îți aprind umerii, brațele, sânii, caută centrul plăcerii. Părintele somnului veghează, echilibrul de mult s-a pierdut, Ne-ntoarcem în haos, la capătul căruia O nesfârșită oboseală ne așteaptă matern. BORIS MARIAN Share this: 1 Google+ Emanuel Pope Emanuel Pope
CIUDATA DRAGOSTE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1335 din 27 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/357336_a_358665]
-
trebuie să ridice receptorul. Un fior i-a străbătut corpul din creștet pană în tălpi. „Nu-i a bună!” Nu răspunse. Dar telefonul sună din nou. „Băiatul își făcea lecțiile. S-a uitat la mine cu niște ochi mari și albaștri... parcă erau prea albaștri atunci, prea semănau cu ai lui taică-su! Sunase de la serviciu, i se făcuse rău lui Vasile și l-au luat cu salvarea, dar să nu mă sperii, că nu e nimic grav. Eu știam ce
FRÂNTURI DE VIAŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357307_a_358636]
-
Un fior i-a străbătut corpul din creștet pană în tălpi. „Nu-i a bună!” Nu răspunse. Dar telefonul sună din nou. „Băiatul își făcea lecțiile. S-a uitat la mine cu niște ochi mari și albaștri... parcă erau prea albaștri atunci, prea semănau cu ai lui taică-su! Sunase de la serviciu, i se făcuse rău lui Vasile și l-au luat cu salvarea, dar să nu mă sperii, că nu e nimic grav. Eu știam ce simțeam, nu-mi mirosea
FRÂNTURI DE VIAŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357307_a_358636]
-
arătat într-un capitol dedicat lui în exclusivitate? Erudit de clasă, licențiat la Sorbona și profesând în învățământ, la catedră se bucura de o recunoaștere deosebită din partea societății culturale franceze. Avea alături o soție asiatică, prin venele căreia curgea sângele albastru al unei dinastii din îndepărtata Indochină. El a menținut tot timpul legătura cu nea Mitică. Să nu uităm faptul că Vasile îi trimisese schița de trecere a fontierei franceze, pe când se afla încă în Italia. Și iată că după mulți
ÎNTOARCEREA LA SAINT GERVAIS (CAPITOLUL XXII) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357282_a_358611]
-
în general industriile nu mai urmăreau vânzarea cu orice preț și nici concurența criminală a vremurilor apuse nu mai exista, întreaga planetă arăta ca un rai în care verdele pădurilor și al pajiștilor se lua parcă la întrecere cu lumina albastră a cerului sau cu cleștarul apelor. Un adevărat paradis în care oamenii, se estimase de către Comisia de Analiză a Fericirii Globale, puteau atinge vârste între o sută și trei sute de ani. Ca să fim sinceri însă pe la patruzeci-cincizeci de ani cam
PROFETUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1335 din 27 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/357331_a_358660]
-
și eu zile fericite, Uneori, albe nopți, Verile-mi sunt alcătuite Chiar și din struguri copți. Prin junglă, mă strecor, cum pot, Cu-aceeași chibzuință, Transform veninul în compot, Doar cu multă credință. Pășesc pe-același drum cu voi, Pe albastra planetă, Am și necazuri, și nevoi... N-am aer de vedetă, Laude nu cer nimănui, Nici dragoste cu sila, ... Citește mai mult În zori, mă spăl și eu pe față,Ca orice om normal,Trăiesc, ca voi, aceeași viață,Învăț
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
Am și eu zile fericite,Uneori, albe nopți,Verile-mi sunt alcătuiteChiar și din struguri copți.Prin junglă, mă strecor, cum pot,Cu-aceeași chibzuință,Transform veninul în compot,Doar cu multă credință.Pășesc pe-același drum cu voi,Pe albastra planetă,Am și necazuri, și nevoi...N-am aer de vedetă,Laude nu cer nimănui,Nici dragoste cu sila,... Abonare la articolele scrise de daniela pătrașcu
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
se descompunea spectral cu repeziciune, apoi tot mai lent, mai lent, în benzi cromatice: roșu, oranj, galben, verde... Benzile alternau din ce în ce mai distincte. Soarele i se înfățișa acum în totalitate, ca un disc orbitor, în centrul ferestruicii. Un culoar de lumină albastră se desfășura static... La picioarele lui, dușumeaua își pierduse consistența. Îi era teamă, se lupta cu sine, nu era hotărât... Și, fiindcă dintotdeauna fusese un om reținut și precaut, s-a expus... Referință Bibliografică: Mozaic - proză scurtă / Romeo Tarhon : Confluențe
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357364_a_358693]
-
Acasă > Cultural > Artistic > PARFUMUL PĂPUȘILOR DE PORȚELAN - CAP 6 Autor: Ioan Lila Publicat în: Ediția nr. 326 din 22 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului 5 FIRE DE IARBĂ ALBASTRE Thomas și Licurișca coborau de la pădure. El mergea înainte, cu umerii înroșiți de soarele puternic de după-amiază, ea venea în urma lui, visătoare, cu soldurile ei prelungi, cu mușchii frumoși, încordați de efortul coborîrii, șlefuiți parcă în marmora de Michelangelo, ce
CAP 6 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357384_a_358713]
-
Moromeții”, T. Arghezi „1907”, Titus Popovici „Străinul”, Maria Banuș „Ție-ți vorbesc, America”, Veronica Porumbacu „Generația mea”, în 1956; Tudor Arghezi „Cântare omului”, N. Labiș „Primele iubiri”, în 1957; Eugen Barbu „Groapa”, A.E. Baconski „Dincolo de iarnă”, Gheorghe Tomozei „Pasărea albastră”, Ion Marin Sadoveanu „Ion Sîntu”, Ion Vitner „Firul Ariadnei”, în 1958, Miron Radu Paraschivescu „Laude și alte poeme”, Marin Preda „Îndrăzneala” și D.R. Popescu „Fuga” iar în 1959 îi apare primul roman „Zilele săptămânii”... În1960 sunt publicate cărțile noii generații
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A TREIA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357286_a_358615]
-
căzuseră ca un trăsnet; sângele se dezintegra, scurgându-se într-un lichid incolor, sărat printre gene...rămăsese fără vlagă, neputând să articuleze nici un cuvânt, nici o silabă....capul îi căzuse într-o parte și ochii priveau în gol, undeva peste orizontul albastru al împreunării cerului cu marea. Venise cu Leandru cu două zile în urmă la mare; plănuiau o astfel de ieșire de week-end prelungit de ceva vreme, dar nu reușiseră să pună planul în aplicare decât acum, în acest sfârșit de
DIN TAINELE MĂRII- PROZĂ SCURTĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357393_a_358722]
-
se întâmpla cu ea. Ridică mâna ușor și încercă să îi mângâie părul atât de drag altădată, în care își înfășura fața, mirosindu-l până la sufocare...dar, Ilona se feri brusc, înterupănd cântecul și îi aruncă o privire absentă, nebună, albastră ca cerul și marea acelei clipe...îl străfulgeră un gând declanșat d eimaginea lugubră a Ilonei îmbrăcată în mireasă , în coșciug; se scutură cu tot trupul și o prinâse de umeri: -Ilona, ce ai de gând? întrebarea se pierdu ușor
DIN TAINELE MĂRII- PROZĂ SCURTĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357393_a_358722]
-
MOZAIC Autor: Suzana Deac Publicat în: Ediția nr. 366 din 01 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Noaptea desface somnul în mozaic Când tăcerea pătrunde în cuvântul agățat de codru noaptea desface somnul în mozaic când mătasea apei înghite luna secrete albastre aleargă în nervurile frunzelor transpare ea din poveste în voaluri curgătoare cu sfârcuri care zgârie pânzele de vânt apa se răsfiră pe pietre îți spală pașii cu ochii scufundați te uiți deja spre interior când vocea codrului sculptează harpa de
NOAPTEA DESFACE SOMNUL ÎN MOZAIC de SUZANA DEAC în ediţia nr. 366 din 01 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357416_a_358745]
-
primește, dar și pe cel care le emite ... împotriva lor luptă omenirea, de când este viață pe pământ. -De ce a lăsat Dumnezeul răul pe pământ ? -Ca binele să-l învingă și prin asta să se întărească el însuși ... -Și cerul albastru ce semnificație are? -Cerul este atotputernic și este albastru ... o culoare rece, dar chibzuită, vrea să țină oamenii în echilibru ... acestea sunt cele mai importante lucruri ... viața, dragostea, echilibrul, ... cel mai greu de realizat ... dar omul se chinuie, natura se
LECŢII DE VIAŢĂ PENTRU PRINŢESĂ CE ÎNSEAMNĂ CULORILE, ÎNVĂŢĂTORULE? PARTEA II. de SUZANA DEAC în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357410_a_358739]
-
culoare rece, dar chibzuită, vrea să țină oamenii în echilibru ... acestea sunt cele mai importante lucruri ... viața, dragostea, echilibrul, ... cel mai greu de realizat ... dar omul se chinuie, natura se străduiește să nu lase oamenii să piară ... de aceea culoarea albastră inundă toate culorile calde, și peste sentimente e bine să domine rațiunea, care nu te lasă să alergi fără rost în această lume. -De unde începe și unde sfârșește această culoare, Învățătorule ? -Cine mai știe, culoarea este infinită, precum cerul
LECŢII DE VIAŢĂ PENTRU PRINŢESĂ CE ÎNSEAMNĂ CULORILE, ÎNVĂŢĂTORULE? PARTEA II. de SUZANA DEAC în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357410_a_358739]
-
se ascunde din când în când după nori, trăsnete și fulgere ... vrea să fie cu noi, ne iubește, ne ocrotește față de toate celelalte culori. - Învățătorule, de acum încolo dacă voi avea o dorință, frică, spaimă sau speranță, sus, la culoarea albastră mă voi uita ... de acolo vine ajutorul ... -Ai dreptate, prințesa mea! Suzana Deac Referință Bibliografică: Lecții de viață pentru prințesă Ce înseamnă culorile, Învățătorule? Partea II. / Suzana Deac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 348, Anul I, 14 decembrie 2011
LECŢII DE VIAŢĂ PENTRU PRINŢESĂ CE ÎNSEAMNĂ CULORILE, ÎNVĂŢĂTORULE? PARTEA II. de SUZANA DEAC în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357410_a_358739]
-
Deac Publicat în: Ediția nr. 366 din 01 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Undeva pe pământ există un oraș, în care, casele sunt numite într-un fel curios. Pe o stradă se află casele culorilor: casa galbenă, casa gri, roșie, albastră, verde și alte culori, pe altă stradă locuințele timpurilor: ieri, azi, mâine, luni, marți, miercuri... pe strada următoare stau casele cifrelor: unu, doi, trei... iar mai încolo strada cu casele locurilor: în ape, în povești, în grădină... În zilele de
ORAŞUL AMESTECAT de SUZANA DEAC în ediţia nr. 366 din 01 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357415_a_358744]
-
care stau în casa culorilor, vor folosi culorile doar în combinație cu alte cuvinte din natură sau din viață, dând naștere, astfel, la emoții și sentimente. Spre exemplificare, străinul deschide cartea și citește câteva versuri: Doar cuvinte mii de cuvinte albastre acoperă trupul alb zvâcnirile din timpurile plecate Nori plutitori în maci roșii abstracte figuri însetate lalele în muzica albinelor brațele cuprind sunetul din noi un fluture pe flori Dimineața ademenește cântecul ciocărliilor se așează munții în reflecție cenușie verdele de
ORAŞUL AMESTECAT de SUZANA DEAC în ediţia nr. 366 din 01 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357415_a_358744]
-
Așa spune legenda, dar nimeni nu m-a văzut coborând pe țărm. Înseamnă că aici m-am născut. Cad în genunchi și mulțumesc, dar cui? Iubita nu mai este nicăieri. Norii pluteau vineți ca niște morți. Un ochi de cer albastru se deschidea la orizont. „Acolo”, am spus, ecoul a revenit , „acolo nu e nimic”. Dar despre acel acolo misterios voi reveni cu o altă ocazie. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Mozaicul / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 535, Anul
MOZAICUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357418_a_358747]