10,371 matches
-
ca și pe celelate străzi ale orașului, se înghesuie una peste cealaltă casele. Până și terenul de fotbal care se află la doi pași de casa noastră și unde am trăit primele clipe de "glorie sportivă" a fost sacrificat pe altarul urbanizării. Aș spune că Beiușul s-a "îngrășat" sau s-a "îngroșat" în anii febrei uraniene provocată de descoperirea metalului prețios la câțiva kilometri mai la sud, în apropiere de Stei, satul devenit apoi și el oraș. Dar înfățișarea orașului
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
mod barbar, așa cum au făcut-o în anul 1453, la 29 mai și barbarii musulmani, conduși de Mohamed Cel Mare. Papa Inocențiu al III-lea, inițiatorul Cruciadei a patra, critica violent jaful cruciaților: "... ei au furat vasele din argint din altare, le-au făcut bucăți... Au violat locurile sfinte și au răpit cruci și relicve... ''. Tot Papa a spus cu amărăciune "că s-a pus cruce uniunii ecleziastice...'' De fapt Cruciada a IV-a nu a avut o țintă religioasă ci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
sfînta biserică preotul se roagă pentru cei uciși în țara vecină. Pornim tăcuți în procesiune prin micuțul Sant'Oreste. Pe marginea ferestrelor sînt puse fețe de masă curate. Containerele de gunoi de pe traseu sînt învelite în folii de plastic. Mici altare, în nișe străvechi ale unor case, inundate de flori, opresc procesiunea și sfîntul părinte îngenunchează ca să ridice rugă lui Iisus. De la ferestre se aruncă petale de trandafir de către gospodine. Ninge gros cu flori peste noi și se așterne covor gingaș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Portul imens leagă orașul de multe țări ale lumii și foiala macaralelor, sirenele vapoarelor, dau impresia unui oraș viu, dinamic, îndîrjit în lupta cu concurența. Catedrala privește spre mare și impresionează prin delicatețea și finețea obiectelor pe care le adăpostește. Altarul din marmură sculptată este o fantezie a unui artist cu har divin. Aceeași mînă pare a fi lucrat și scaunele mitropolitului și capela în miniatură care adăpostește moaștele Sfîntului Andrei. Sculptura în lemn, un candelabru imens din lemn, arată și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
vreo femeie din mînă, chiar de-ar fi zîna lacului. Of, ah, ce mă fac, babalawo? Poftim în igbodú, camera sfinților. În cameră este întuneric bine, dar văd idoli din cîrpe, din lemn și nu mai știu din ce. Un altar cît o vatră, sfeșnice, curele și două piei de șarpe atîrnate. Se așează pe un soi de tron și eu stau în picioare. Vrei să scapi de ea? Adică, vrei să n-o mai iubești?! O, nu, nici vorbă! Vreau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
finul meu, că după el toți oamenii sînt răutăcioși. Ce înseamnă naș și fin? Nașul este un fel de părinte spiritual pentru fin. Îmi pare rău, o astfel de infirmitate nu prea se poate repara. Trebuie să mergeți la un altar al lui Echu și să-i faceți un nganga, ca să moară. Ferească Dumnezeu, mă rog, ferească ăștia ai matale, de așa ceva. Eu vreau să trăiască mult și bine chiar! Atunci vă duceți la babalawó să vă sfătuiască, să încerce alungarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nu. Îmi pare rău. Eu sînt oracolul care îl invocă pe Orula și doar acesta îmi ghidează răspunsurile la întrebări. Bun și așa, zic eu dispus la experiențe noi. În semiîntunericul din camera în care sînt invitat, observ un mic altar cu figurine și un mănunchi din niște decupări din nuci de cocos. Omul mă atacă direct. Doriți ceva anume să știți? Da, dar nu sînt sigur că veți putea răspunde. Să încercăm, spune el provocator. În orașul meu sînt alegeri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
sînt sigur că veți putea răspunde. Să încercăm, spune el provocator. În orașul meu sînt alegeri de primar și aș vrea să știu cine va învinge. Este vorba de orașul Iași, în România. Impasibil omul meu presară un praf pe altar și cu ochii spre cer rostește o incantație: Orúnmila taladé Babá Maforibale Orunla Iború E. Iború Di Boye Dibo sise. Tradus aproximativ din limba "yoruba" ar suna cam așa: Doar cerul aduce salvarea, el poartă coroana, Tată, eu îmi aplec
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
un porumbel. Entuziasmul meu piere și întreb sfîrșit: De unde? Dacă nu puteți, atunci este inutil totul. Ceva trebuie să reușiți și dumneavoastră! Merg la țară, întreb, caut și chiar găsesc. Pentru siguranță, cumpăr cîte trei exemplare. Dimineața, mă prezint la altarul care mă va izbăvi de cel rău. Erau trei persoane, îmbrăcate la fel. Orula ne-a transmis un semn de simpatie. Ați adus fără să știți, ofrande tuturor, ca să le oferim lui Orula. Începe o incantație ușoară ca ton și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cel rău. Erau trei persoane, îmbrăcate la fel. Orula ne-a transmis un semn de simpatie. Ați adus fără să știți, ofrande tuturor, ca să le oferim lui Orula. Începe o incantație ușoară ca ton și suavă ca tonalitate. Dansează în jurul altarului în pas moale. Apoi, pe nesimțite, incantația devine mai puternică și dansul mai vioi. După un timp, simt că amețesc, văd sacrificiile făcute de altcineva, înconjurat de o ciudată horă ca o tornadă. Totul apoi se prăbușește, lumînările se sting
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
o tornadă. Totul apoi se prăbușește, lumînările se sting și o tăcere de mormînt se așterne. Incantația era o rugă la Orula să împiedice îndeplinirea oracolului. O poză deformată a lui Liviu (o luasem din www.dezavantaje.ro) stătea pe altar. Devenise roșiatică. Deodată, omul din poză este cuprins, parcă, de niște crampe groaznice la stomac. Se zbate, se contorsionează, dar nu poate ieși din spațiul bidimensional. Mi se face milă și încep să țip: Nu, nu. Nu vreau să moară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
liniștit. Slavă Domnului, zic. N-aș mai fi fost om dacă îl lua Satana de pe acum... Cei trei oameni își revin. Sînt obosiți. Unul din ei apucă smocul de decupaje din nucă de cocos și-l dă prin praful de pe altar. Apoi se uită cu toții atenți la urmele lăsate în praf. Cercetează minuțios fiecare centimetru pătrat. Apoi vorbesc între ei. Un imn de mulțumire, monoton, se urca spre Orula. Într-un tîrziu, omul meu se apropie de mine. Facă-se voia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și Cetățuia adăpostește mormintele ctitorului și ale familiei. - Spune-mi, mărite Spirit, e adevărată legenta tunelului care ar fi pornit din Curtea Domnească pe sub Bahlui și ar fi ajuns în curtea mănăstirii Cetățuia? După unii, tunelul (hruba) ieșea chiar în altarul bisericii. - Faptul că la Cetățuia au avut loc fapte ca cele povestite mai la deal a înfierbântat mințile unora și povestea-i gata...Mai bine să-ți spun că în 1669 clopotele bisericii au fost turnate la Danzig. Clopotul mare
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Această sfântă mănăstire s-au făcut de Io Duca-Voievod cu Doamna sa Anastasia, cu fiul seu iubit Io Constantin Voievod, cu Maria: care este hramul Sfântul Ioan Zlataust. Vlet 1683. Si s-au zidit în 30 zile.” Am intrat în altar, unde Spiritul domnesc îmi atrage atenția asupra unui Tetraevanghel pe care se găsește o inscripție slavonească. - Ce spune această notiță, mărite Spirit? - Ascultă: „Acest Tetraevanghel l-a scris cu mâna mult păcătosul popa Gavriil Melentiescul, în zilele Evseviosului și iubitorului
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
definitiv. Căci Frazer a arătat în trecut că regele Saturnaliilor este și el moștenitorul unui prototip din vechime care, după ce-l personifica pe regele Saturn și își permitea, timp de o lună, toate excesele, era sacrificat în mod solemn pe altarul zeului. Grație autodafeului de la Dijon, iată deci eroul reconstituit cu toate trăsăturile lui, iar faptul că, vrînd să termine cu Moș Crăciun, clericii din acest oraș n-au făcut altceva decît să reconstituie în plenitudinea ei, după o eclipsă de
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
și mustu-n ciorchine Ești totul în toate și toate prin Tine, Tu, vinul de-a pururi al neamului meu. Dumnezeu a hotărât ca cel care suferise atât de mult încă de mic copil și a ars ca o candelă pe altarul credinței și al dragostei de neam și țară să se stingă în august 1972, într-un palat - Mogoșoaia - creație a unui mare ctitor și martir, Sfântul Domnitor Constantin Brâncoveanu. Puțin înainte de a muri, poetul mărturisitor a lăsat posterității câteva rânduri
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
-n rugă să se-mbine. Ca să urce fumu-n valuri viorii, Către Tine, Doamne, numai către Tine. Superbă și emoționantă deopotrivă este poezia „Pomelnic”, în care Zorica Lațcu se roagă la Dumnezeu pentru toți cei ce și-au pus viața pe altarul credinței și a dragostei de neam și țară. Pe toți cei ce în veacuri au căzut luptând Pentru biruința Crucii prea Cinstite, Cei ce în clipa morții au avut în gând, Numele Treimei prea blagoslovite. Pe toți mucenicii neamului, eroi
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
vinde castraveți grădinarului - cu care era cinstită zeița Bastet - așa mă chema pe atunci - pe care le-am răbdat În Egipt. Iar asta doar pentru biocâmpul meu zeiesc și plăcerea de a mă cățăra, inclusiv pe soclu. Nu și pe altar... - Vezi tu, Moti, e vorba de un antropomorfism dus la extrem, de care nu ne-am dezbărat de tot nici astăzi. Că au fost arși oameni pe rug, cu sau fără vina de a fi eretici, iar la urma-urmei nu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
câinele doborî. Dreptu-i, Împărțeala a reflectat feleșagul omului: și-a adjudecat carnea, iar câinele s’a mulțumit cu mațele și oasele. Feleșag? Păi omul a făcut la fel, mai apoi, și ci zeii: din jertfă, omul lua carnea, arzând pe altar grăsimea. Citiți cu atenție Biblia, deși treaba a născocit-o Prometeu care, vânând cu ajutorul lui Zeus, a Împărțit vânatul: o grămadă mică de carne și o alta, mare, din restul acoperit cu pielea; Zeus a ales, evident, grămada mare... Oricum
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dar, atacând mai mult sau mai puțin demonstrativ pe proprietarul biped, obține uzufructul: oase ori pâine, pentru care nu mai trebuie să alerge. Dar dacă acest „tribut“ e de fapt ofranda pe care am cam uitat s’a aducem pe altarul Naturii, silind-o să și-o ia singură? Doar e „ale sale dintru ale sale“... Oricum, românul are o vorbă, când amintește de ceva anapoda: „sat fără câini“. Și, așa cum o istorie Întreagă am trăit cu ei, trebuie s’o
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini MARIANA T. COTEȚ BOTEZATU În amintirea tatălui nostru, Toma I. Coteț, care a ars pe altarul muncii și dăruirii totale, întru realizarea copiilor săi, Mariana și Adrian. Argument Vine o vreme în existența fiecăruia dintre noi, când poate mai mult ca oricând, ceva tainic și sublim din seva noastră lăuntrică ne cere să redevenim ceea ce-
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
participat împreună cu colegii mei și cu doamnele învățătoare. Andreea Malache clasa a VII-a B Liceul Economic „Nicolae Iorga” Pașcani Între legendă și adevăr Cele patru frumuseți naturale de la limita județelor Neamț și Harghita sunt cu siguranță Lacul Roșu, Piatra Altarului, Gâtul Iadului și Lacul Bicaz. Haideți să le parcurgem împreună! Lacul Roșu, Lacul însângerat, lacul înjunghiat de trunchiurile unor brazi căzuți „în luptă” are o legendă formidabilă. Se spune că, cu mult timp în urmă, o fată frumoasă, cu plete
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
este deloc plictisitor în apropierea sălbăticiei pereților de munte. Te vei simți ca Mowgli din Cartea junglei ... acasă! Indiferent dacă vei parcurge drumul cu mașina sau pe jos îți vei dori cu siguranță, să faci cât mai multe fotografii. Piatra Altarului îți va atrage privirea ca un magnet. De la o înălțime de 1154 metri, străjuiește o cruce solitară. În acel loc, se spune că dacii își țineau ceremoniile. Este un loc minunat ! Spectacolul crește din ce în ce mai mult atunci când ajungi între pereții muntoși
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
luptei mele naționale să vă duc la biruință. Să șterg pata de dezonoare din Cartea Neamului nostru și umbra de umilire de pe epoleții voștri. A sosit ceasul celei mai sfinte lupte, lupta pentru drepturile strămoșești și a bisericii, lupta pentru altarele vetrei românești de totdeauna. Ostași, Vă ordon: Treceți Prutul! Zdrobiți vrăjmașul din Răsărit și MiazăNoapte. Dezrobiți din jugul roșu al bolșevismului pe frații voștri cotropiți. Reîmpliniți în trupul Țării glia străbună a Basarabilor și codrii voievodali ai Bucovinei, ogoarele și
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
de Cerul Tată, Ca-n pragul altor mii de ani, Să moară iar, pentru-a renaște, În milioane de țărani ! (Adrian Păunescu) CAPITOLUL I Țăranii Cârțișoarei Motto: La voi aleargă totdeauna Truditu-mi suflet să se-nchine; Voi singuri străjuiți altarul Nădejdii noastre de mai bine. Frați buni ai frunzelor din codru, Copii ai mândrei bolți albastre, Sfințiți cu roua dimineții Țărăna plaiurilor noastre! Din casa voastră, unde-n umbră Plâng doinele și râde hora, Va străluci odată vremii Norocul nostru
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]