7,716 matches
-
prin înălțimi ce variază de la câțiva metri în regiunile de lunca și câmpiile de pe litoral, până la 467 m în vârful Greci (Țuțuiatu) punctul cel mai înalt al întregului podiș dobrogean. Cea mai mare parte din suprafața acestei regiuni (49%) are altitudini cuprinse între 50 și 200 m, iar circa 40% înălțimi mai mici de 50 m. Relieful cel mai înalt între 200 m și 400 m, nu reprezintă decât 11% din podișul Dobrogei de Nord. Înălțimile cu peste 400 m nu
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
cu peste 400 m nu ocupă decât 9 km (0,3%) și se află răspândite în jurul vârfului Țuțuiatu și vârful Sacari din podișul Atmagea.Cele mai mari înălțimi se află în vestul acestei subregiuni, anume Munții Măcinului.Catre est cu altitudini ceva mai reduse, se desfasoara dealurile Niculițelului, în mare parte împădurite și fragmentate de o serie de dealuri (cursuri de apă cu debit foarte redus, cu scurgeri permanente sau temporară). Ele se contiună cu dealurile Tulcei, cu altitudini mai mici
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
est cu altitudini ceva mai reduse, se desfasoara dealurile Niculițelului, în mare parte împădurite și fragmentate de o serie de dealuri (cursuri de apă cu debit foarte redus, cu scurgeri permanente sau temporară). Ele se contiună cu dealurile Tulcei, cu altitudini mai mici și cu vai scurte ce se îndreaptă către lunca Dunării. În partea de sud, podișul Dobrogei de Nord cuprinde podișul Babadagului cu aspect de patrulater, dispus între Dunăre și laguna Razim. Relieful depresionar se află în părțile marginale
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
mică și mijlocie rezistente la secetă că: firuța, păiușul, negara, pelinița, coada șoricelului, scaiul dracului, rostogolul sau tăvălugul. Silvostepa formează un spațiu de tranzite între vegetația de stepa și cea forestiera. Ocupă un areal foarte restrâns, între 50 și 100m altitudine (Munții Măcinului în sectorul sudic și flancul de Nord al Podișului Babadagului, dealul Consul). E prezenta prin păduri de stejar brumăriu și pufos și tufărișuri alcătuite din scumpie, păducel, porumbar, tufe de stejar pufos. Plante ierboase sunt cele specifice pajiștilor
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
osul iepurelui. Pădurile din Dobrogea de Nord ocupă o suprafață de 61.000ha adică 19,2% din tritoriul acesteia și sunt răspândite în Munții Măcinului (8.600ha), Dealurile Niculitelului (20000ha) și Podișul Babadagului(33000 ha). Pădurile xerotermofile sunt situate la altitudini de 150-250m în Dealurile Niclitelului, Podișul Slavelor și părțile marginale ale Podișului Babadagului. Sunt alcătuite din stejar brumăriu uneori în asociate cu garnița iar pe falancul sudic al Podișului Babadagului apare stejarul pufos. Adesea, în aceste păduri se întâlnește și
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
falancul sudic al Podișului Babadagului apare stejarul pufos. Adesea, în aceste păduri se întâlnește și teiul argintiu, cărpinița mojdranul, jugastrul, cornul și scumpia. Acesta constuie fragmente ale unui etaj de vegetație mai extins în trecut, etajul pădurii sub mediteraniene. La altitudini de 250m de întâlnesc asociații forestiere foarte complexe în care speciile mezofile cresc alături de numeroase specii xerotermofile. În stratul arborilor predomina gorunul în asociate cu teiu pucios, teiul argintiu, teiu cu frunză mare, carpenul, frasinul, ulmul. Local apare și fagul
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
paleontologice și o rezervație mixtă, dar și Parcul National Munții Măcinului. Arboretele de fag (Fagus sylvatica, Fagus taurica) în amestec, în principal cu carpenul (Carpinus betulus) și teiul argintiu (Tila tomentosa) se dezvoltă într-o vale îngustă și umedă la altitudini de 350-400 m. Mai apar jugastrul (Acer compester) arțarul, ulmul, gorunul. Se întânesc chiar și exemplare de fag cu grosimea de 0,8 m și o înălțime de 30 m. Subarboretul e slab reprezentat fiind alcătuit din: alun, corn. În
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
comunitățile din munții Măcinului sunt complet diferite de cele din munții Carpați(unde se află deja în derulare inițiative de protejare a ecosistemelor specifice în cadrul altor Parcuri Naționale românești). Din punct de vedere geografic munții Măcinului se situează la o altitudine joasă într-o poziție unică din punct de vedere biogeografic. Recunoașterea caracterului reprezentativ și unic la nivel național a Munților Măcinului precum și a valorii internaționale conferite în special prin prezența numeroaselor specii amenințate cu dispariția, s-a materializat prin constituirea
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
de 30 ha fiind pășune comunala ce aparține Consiliului Local Macin. Masivul muntos al Măcinului, având înălțimi maxime cu puțin peste 450 m, afișează o siluetă impozanta, iar piscurile se ridică brusc în apropierea Dunării, situate la aproximativ 20 m altitudine. De reținut că diferența de nivel dintre Lunca Dunării și lanțul principal este de 450 m, deci destul de mare iar creasta stâncoasa a Culmii Pricopanului reproduce la o scară mai mică, semeția caracteristică a crestelor Carpaților meridionali (munții Făgăraș). Între
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
cele două ramuri ale sale se unesc în satul Hajdău. Ramură de nord izvorește în apropierea satului Vadul Dobrii, iar cea de sud e alimentată de mai multe pârâie-Fântâna, Bordu, Negoiu, Ciumița- care izvoresc de sub poalele vârfului Rusca, la o altitudine de aproâimativ 1.200 metri. Este unul dintre cele mai mari și importante râuri ale județului, lungimea sa fiind de 73 de km, dintre care 65 km sunt străbătuți prin masivul Poiana Ruscăi. Suprafață de colectare este foarte mare, 740
Râul Cerna, Mureș () [Corola-website/Science/306339_a_307668]
-
Există diverși arbuști că: alunul (Corylus avellana), măceșul (Roșa canina), murul (Rubus fructimosus). Cea mai joasă treaptă de relief (lunca), este reprezentată de pâlcuri formate din salcii, rachițe, arini, plopi. Repartiția, densitatea și bogăția faunei sunt în legătură directă cu altitudinea reliefului, specificul florei și impactului factorului antropic asupra arealurilor de dezvoltare ale acesteia. Fauna este reprezentată în principal printr-un număr mare de insecte, în special de lepidoptere (fluturi), precum unele specii eurosiberiene(Eudia Pavonica, Inochis io, Aglais urticae, Nymphalis
Râul Cerna, Mureș () [Corola-website/Science/306339_a_307668]
-
aproximativ 77,4%, sub media pe țară, datorită reliefului predominant muntos care determină concentrarea populației în zonele depresionare. Natalitatea în anul 1997 era de 10,2%, iar mortalitatea de 11,8% . Hunedoara este un municipiu situat la 220 - 270 m altitudine, pe Valea Cernei, la poalele estice ale Munților Poiana Ruscăi, având o suprafață de 100 km ², aproximativ 2% sdin suprafață totală a județului. La Nord se află Munții Metaliferi, la Sud Munții Retezat, la Est Munții Sebeșului, iar la Vest
Râul Cerna, Mureș () [Corola-website/Science/306339_a_307668]
-
este anexat sub denumirea "Danger" (pericol) de SUA. La data de 10 mai 1922 va fi folosită laguna recifului de compania de avioane "Pan American World Airways" iar din anul 2001 va fi declarat rezervație naturală. Datorită suprafeței mici și altitudinii joase determină ca suprafața triunghiulară a recifului este inundată frecvent de apele marine, nefiind posibilă creșterea unei vegetații insulare, pământul fiind steril. Punctul cel mai înalt al recifului se înalță cu 1 m deasupra nivelului mării, pe recif domnește o
Reciful Kingman () [Corola-website/Science/306415_a_307744]
-
o zonă turistică situată în Munții Gutâi, în apropierea orașului Baia Sprie, județ Maramureș, frecventată de turiști tot timpul anului, atât vara, pentru drumeții și înot, cât și iarna, pentru pârtia de schi. Este un vârf din Munții Gutâi, cu altitudinea de 1246 metri, la poalele căruia se află lacul și cabana. Este un lac artificial aflat la poalele Vârfului , la altitudinea de 730 m Localizare geografică: Suprafața: 4 ha. Stadiul trofic al Lacului Mogoșa este oligo-mezotrof iar starea sa igienico-sanitară
Mogoșa () [Corola-website/Science/306427_a_307756]
-
vara, pentru drumeții și înot, cât și iarna, pentru pârtia de schi. Este un vârf din Munții Gutâi, cu altitudinea de 1246 metri, la poalele căruia se află lacul și cabana. Este un lac artificial aflat la poalele Vârfului , la altitudinea de 730 m Localizare geografică: Suprafața: 4 ha. Stadiul trofic al Lacului Mogoșa este oligo-mezotrof iar starea sa igienico-sanitară este foarte bună. Este o cabană aflată la poalele Vârfului Mogoșa.
Mogoșa () [Corola-website/Science/306427_a_307756]
-
de date mai precise, cum ar fi nivelul mării. Distanța față de centrul Pământului este, de asemenea, o coordonată practică atât pentru pozițiile adânci cât și pentru cele în spațiu. Coordonatele uzuale ale elevației / înălțimii față de suprafață sau alte date sunt altitudinea, înălțimea, și adâncimea.
Coordonate geografice () [Corola-website/Science/306416_a_307745]
-
accesa porturile acestor teritorii dependente, a determinat o izolare față de Danemarca care practic „a uitat” de aceste națiuni. O expediție daneză de la 1500, a găsit Groenlanda complet nelocuită. În Etiopia și în Mauritania, zăpada permanentă se găsea la nivele de altitudine mult sub cele la care se găsește astăzi. Timbuktu, un important oraș de pe ruta trans-sahariană, a fost inundat de fluviul Niger de cel puțin 13 ori. Nu există mărturii ca o astfel de inundație să fi avut loc nici înainte
Mica eră glaciară () [Corola-website/Science/306447_a_307776]
-
târziu, unul dintre membrii grupului, Edmund Hillary (Noua Zeelandă), și-a încercat din nou norocul pe Makalu. Aproape în același au pornit spre vârf alte două expediții, una franceză și alta californiană. Americanii au făcut calea întoarsă după ce au ajuns la altitudinea de 7.000 de metri, urcând dinspre sud-est. Hillary a renunțat și el după ce a căzut într-o crevasă și a fost rănit atât de grav încât abia a scăpat cu viață. Expediția franceză condusă de Jean Franco a ajuns
Makalu () [Corola-website/Science/306458_a_307787]
-
abia a scăpat cu viață. Expediția franceză condusă de Jean Franco a ajuns pe șaua de sub vârful Makalu încă din anul 1954. Francezii au reușit să cucerească vârful un an mai târziu. Membrii expediției, care în 1954 au ajuns până la altitudinea de 7.410 de metri, au explorat părți ale vârfului Makalu pe care niciun om nu pusese încă piciorul. Această ascensiune a reprezentat o etapă pregătitoare pentru cucerirea de mai târziu a vârfului. Ea a permis francezilor să își testeze
Makalu () [Corola-website/Science/306458_a_307787]
-
a descris experiențele pe care le-a trăit în timpul expediției în cartea intitulată ""Makalu"", în care numește maiestosul vârf ""muntele norocului"". După cucerirea vârfului Makalu în 1955, expediția franceză și-a mai înscris în palmares și cucerirea vârfului Baruntse, cu altitudinea de 7.220 metri. Numeroși alți cutezători, care și-au încercat puterile pe Makalu în anii care au urmat, ar ezita să califice vârful drept "norocos". Acest colos este atât de înalt, încât niciun alt vârf din imediata apropiere nu
Makalu () [Corola-website/Science/306458_a_307787]
-
imediata apropiere nu îi poate ține tovărășie, ceea ce face ca pe crestele sale să sufle permanent vânturi puternice. Acestea au fost aproape fatale expediției din Noua Zeelandă, care, în 1961, a încercat să excaladeze vârful fără ajutorul aparatelor de oxigen. La altitudinea de 8.250 de metri, unul dintre participanți a suferit degerături foarte periculoase. Colegii săi au reușt îl salveze, dar medicii au fost nevoiți să-i amputeze picioarele, mai jos de genunchi. Următoarele încercări reușite de cucerire a vârfului Makalu
Makalu () [Corola-website/Science/306458_a_307787]
-
ascensiune românească a vârfului Makalu a fost facută pe 12 mai 2008 de catre Alex Găvan, trecându-și astfel în palmares al treilea vârf de peste opt mii de metri. Clima este montană foarte aspră. Temperatura medie din octombrie până în decembrie, la altitudini de peste 4000 de metri este -10 °C.
Makalu () [Corola-website/Science/306458_a_307787]
-
un hibrid rezultat prin încrucișarea dintre arabica și liberica. Este cafeaua cu cele mai mari boabe din lume, dimensiunile boabelor sunt de 2-3 ori mai mari. Cultura sa este extrem de împrăștiată (Guatemala, Brazilia, Nicaragua, Mexic, Columbia și Java), la o altitudine variind între 600 și 1000m. Boabele de cafea ale acestui arbust sunt de culoare verzuie, de calitate superioară și medie, iar cafeaua are un gust fin și parfumat. Sfânta Elena numită și cafeaua lui Napoleon, deoarece a fost cafeaua preferată
Cafea () [Corola-website/Science/305776_a_307105]
-
un sol vulcanic, cu utilizarea exclusivă a îngrășămintelor naturale cum ar fi guano (excrementul de liliac). Cafeaua are un gust deosebit, consistent și plăcut, cu tente florale de citrice și caramel. Panama Boquete Geisha este un soi care crește la altitudinea de 1.700 de metri, în apropierea vulcanului Baru din Panama. Datorită altitudinii, această cafea are o savoare specială, o aromă ultrafină și aciditate moderată. Kopi Luwak sau „cafeaua milionarilor“ este o cafea recoltată din insulele Java, Sumatra, Bali, Sulawesi
Cafea () [Corola-website/Science/305776_a_307105]
-
excrementul de liliac). Cafeaua are un gust deosebit, consistent și plăcut, cu tente florale de citrice și caramel. Panama Boquete Geisha este un soi care crește la altitudinea de 1.700 de metri, în apropierea vulcanului Baru din Panama. Datorită altitudinii, această cafea are o savoare specială, o aromă ultrafină și aciditate moderată. Kopi Luwak sau „cafeaua milionarilor“ este o cafea recoltată din insulele Java, Sumatra, Bali, Sulawesi, Filipine, Timorul de Est și din unele zone din India. Boabele acestei cafele nu sunt
Cafea () [Corola-website/Science/305776_a_307105]