7,971 matches
-
fără culoare. (p 5) Sare în ochi minoritatea celor care se țin încă bine: au în priviri o strălucire mîndră și se plimbă de colo colo într-o caldă convivialitate, și ei cu probleme de colesterol și de sînge îngroșat, alunecînd ușor spre hău, gata să fie înghițiți de grăsimi și-acoperiți de șunci. (p 6) Dacă nu, sînt cei scheletici galerii de țeste golite, stafidite, subțiate mult prea mult, cu trăsături sleite, palizi și roși de timp, cu pomeți scobiți
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
acele reportaje, de fapt propuneri ale unei viziuni proprii, culturale, lipsite de alambicările cunoscute ale reporterițelor noastre. Toate acestea se regăsesc și în emisiunea sa cu CTP, în dozaje diferite. Numai că aici, nemaifiind unicul responsabil cu dozajele, lucrurile mai alunecă în tușe indigeste, dar destul de rar. De ce s-o fi dus (și) la "România liberă", după ce a fost (și) consilierul lui Adrian Năstase? Liviu Antonesei: Dincolo de faptul că toți trebuie să trăim din ceva, iar a trăi din ceea ce știi
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
câteva cărți valoroase), deci o fire activă și întreprinzătoare, dă la iveală o monografie consacrată satului natal: „GIURGIOANABacău, Sat Biserică Oameni”. Alcătuită într un timp scurt, cartea, de 169 de pagini, este un stop-cadru al vieții unui sat, poate, ineluctabil alunecând spre veșnicie. Atestat la 1531, cu biserică veche în 1809, și aceasta sărbătorită acum, Sf. Voievozi, la cei 150 de ani, cu enoriași harnici dar din ce în ce mai puțini, în acest noiembrie, deci, un document care poate rămâne în istoria (culturală) a
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
găsește fax ori calculator ci doar câteva telefoane mobile. Când în lume se obțin recolte, în mii, multe la hectar, la noi pârloagele-s stăpâne. Pe mii de kilometri în Canada nam văzut nici o groapă, aici te înneacă praful și aluneci în râpi. Te mai împiedici de câte o babă, mai auzi clopotele bisericii. ... Dar ... ce frumos cântă tot felul de păsări și în special privighetoarea ... Ce năvalnic sar emoțiile când pășești pe prispa satului; apare instantaneu lumea copilăriei cu oamenii
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
active de pe filamentele de actină. La acestea din urmă se atașează capetele polare ale miozinei, formând punțile transversale actină-miozină. Modificarea încărcăturii capului polar determină flexia punții transversale spre centrul benzii întunecate, în această mișcare fiind antrenată și actina care va aluneca spre mijlocul sarcomerului. Această flexie a capului miozinei se produce cu eliberarea de ADP și P, rămânând astfel o zonă liberă de care se leagă o nouă moleculă de ATP. Consecutiv desfacerii punții transversale și scindării noii molecule de ATP
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
înaintați în vârstă, și nu se referă deci la evenimente ce au avut loc curând sau impresii de moment, ci mai degrabă la amintiri sau memorii. Amintirile pot fi mai elaborate decât impresiile, însă și mai vulnerabile cu trecerea timpului, alunecându-se într-o atitudinea de regret și mitizare, ce ar putea duce la rezultate opuse sau chiar să se amestece împreună. Mai mult, acest lucru este cu atât mai valabil atunci când de la cronicarii Ordinului - Giordano, Toma și în parte Salimbene
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
în timp ce se plimba trist pe plaja din Tomis, i s-a părut că o aripă s-a zbătut în spatele lui. Nu a putut să zărească niciun corp, dar aceste cuvinte au lovit urechea Sulmonezului: "Iată, eu sunt Faima (Fama), care alunecând în zbor pe imensele căi ale aerului, vin să-ți anunț lucruri fericite: în timpul consulatului lui Pompeius, cel mai drag prieten al tău, anul ce vine va fi splendid și fericit". Consule Pompeio, quo non tibi carior alter, Candidus et
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
partid și în diferite funcții de propagandă. Un nou discurs oficios, încă și mai pervers decât precedentele, preia aproape fățiș temele extremei drepte naționaliste din perioada interbelică, reeditate acum în beneficiul național-ceaușismului. Documentele oficiale ale plenarelor și congreselor PCR nu alunecă vizibil până la asemenea extreme, dar Analele Institutului de Istorie a Partidului Comunist publică din plin când contribuții ale unor diletanți exaltați de rolul geto-dacilor în istoria omenirii, când apologii ale mareșalului Antonescu, acest Quisling român, ale cărui legi rasiale și
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
în fața represiunii și de a-și afirma deschis angajamentul democratic. Un parcurs inițiatic Dacă privim retrospectiv anii de dureroasă gestație care despart România de azi de începuturile echivoce și contradictorii pe care abia ce le-am invocat, am putea lesne aluneca într-un confortabil și banal gradualism: România ar fi pornit "cu stângul" în procesul de tranziție, dar, dincolo de decalajele și de sincopele care au provocat un ritm atât de nesigur al progreselor către democrație și către statul de drept, societatea
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
număra destul de ciudat mandatele prezidențiale: în noiembrie 1996, când candida din nou pentru alți patru ani, el exercitase fără întrerupere cea mai înaltă magistratură în stat din 22 decembrie 1989, adică de 7 ani. Mai grav decât acest sofism care alunecă pe lângă constituție, același președinte o încalcă fățiș când îi mustră atât de sever pe judecătorii care restituiseră imobile confiscate abuziv de regimul comunist în anii '50, încât Parchetul va înainta un adevărat fluviu de recursuri în anulare, făcând ca nenumărați
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
în acest paradis terestru guvernat de principiile burgheze ale bunului simț, iar Andrei visează s-o aducă pe Mab, din nou, pe calea cea dreaptă, după ce izbutise deja să o transforme, grație unei riguroase educații sentimentale, dintr-o "ființă ce aluneca în noaptea simțurilor zdruncinate" într-o "femeie mulțumită, pașnică, cu mintea îndreptată nu spre nimicurile vieții, ci spre ceea ce-i face podoaba și înțelesul adânc". Simțind totuși că nu va reuși să fie suficient de convingător, tânărul decide să se
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
a zeului însemna o metaforă a cîmpului pîrjolit de secetă, ca și boala grea a Regelui Pescar din mitul lui Parsifal. Și tot o metaforă este căsătoria zeiței cu fratele ei, Șu. Mitul întoarcerii are și un caracter sincretic. El alunecă de la vegetal la uman, de la Eros la Thanatos, de la reînvierea spiritului naturii la căsătoria sacră a divinității. După același model, urmînd căsătoria oamenilor: „Reprezentările despre întoarcerea zeiței, care erau puse în legătură cu înviorarea naturii, se contopeau cu reprezentările despre căsătoria ei
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
despre copilăria, adolescența și tinerețea mea, cu care tinerețe am mers victorios cu pași tremurânzi de oboseală spre culmea unui munte pe care mi l-am dorit cât mai înalt; apoi să încep coborâșul, când cu frâna trasă tare, când alunecând pe povârniș, rostogolindu-mă și oprindu-mă într-o stâncă sau copac. Pașii mei erau tremurânzi nu de oboseală ci de incertitudine, pentru că eu am fost un copil necăjit, un adolescent cu multe dorințe și căutări și un matur „ajuns
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
avea grijă să niveleze gropile, iar vara sau toamna, dacă mai și ploua, înotam prin noroaie. Ajuns la cișmea, umpleam căldările, le prindeam în cârligele jugului și, orbecăind pe întuneric, pășeam prin glodul care ajungea până dincolo de glezne. Câte odată alunecam cu ambele picioare și cădeam pe spate, gălețile se trânteau de sol în răspăr și dacă nu ploua, tot murat ajungeam acasă. Ajuns în fața ușii, lăsam gălețile jos și în timp ce mă spălam de noroi din butoiul cu apă de ploaie
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ferească Dumnezeu de mai bine, c-o luăm haihui, ca vodă prin lobodă și ne punem atunci întrebarea: ce-am avut și ce-am pierdut, să ne mirăm ce ne-a găsit. Cum ar fi și cu scrisul acesta, îți alunecă penița pe lângă idee încât, când te bușește o dată, ori îți spargi capul, ori ajungi „honoris causa”. Depinde și de baftă, și de sfinți, e suficient unul, dar să fie mai mare. Când eram mic, mă trimitea mama la brutărie să
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
era uitat. Acum, chestia asta cu apa nu mai are niciun farmec: chiuvete cu robinete cromate, baie, ce mai! Într-o noapte, sculându-mă cu gura uscată, m-am îndreptat spre baie să iau un pahar cu apă. Somnoros, am alunecat pe parchetul lucios și m-am dus cu gaidele în sus, de-ar fi râs și curcile de mine. Atunci mi-am amintit de buftaiurile mele de pe când căram apă cu jugul. Acesta a fost unul din motivele pentru care
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Dar le meritați pe deplin. N-am mai văzut o fată așa de frumoasă ca dumneavoastră niciodată. - Suntețu foarte direct. Dar îmi place ce ați spus. Oare așa o fi? - Negreșit. Îmi permiteți? Mă numesc Toni. - Vera. Privirea mi-a alunecat spre mijlocul ei; era încinsă cu o curea neagră, de care era prins un breloc. Acum trei zile îi făcusem cadou unui prieten de ziua lui unul la fel cu acesta. Ei și? Asemenea brelocuri se vând cu sutele de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
toamna; pârâul unduia pe sub pod, trecea prin stânga bojdeucii și se pierdea în vale, unde se vărsa în apa Calcainei. Fundul și malurile acestui pârâu cu apa limpede erau căptușite cu pietre cu margini rotunjite, acoperite de mușchi, pe care alunecam, noi, copii, care ne bălăceam în el desculți și dezbrăcați. Bojdeuca se părăginise de tot prin 1910. Acoperișul din partea dreaptă se prăbușise, pe casă și în odăi creșteau tufani de buruieni, iar ploaia și ninsoarea grăbeau degradarea ei. La poartă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
lent. Da, da, asta era, dansul... Când îi cuprinsese în mâini mijlocul și a început să se rotească în ritmul acela obsedant, i-a pătruns în nări mirosul părului ei și i-a simțit pe obraz respirația caldă. Trupurile lor alunecau alături fără patimă, într-un ritm care nu era al lor, alunecau contopindu-se, dar rămânând ele însele, drepte, rigide, depărtate spațial, unite doar în avântul dansului fără sfârșit. Atunci și-a dat seama că nu o mai dorea. Ar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și a început să se rotească în ritmul acela obsedant, i-a pătruns în nări mirosul părului ei și i-a simțit pe obraz respirația caldă. Trupurile lor alunecau alături fără patimă, într-un ritm care nu era al lor, alunecau contopindu-se, dar rămânând ele însele, drepte, rigide, depărtate spațial, unite doar în avântul dansului fără sfârșit. Atunci și-a dat seama că nu o mai dorea. Ar fi vrut doar ca dansul să nu se mai sfârșească. I se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
veșnicie, ascultându-și respirațiile. Nedumerită, ea ridică o mână și-i pipăi ochii; simți lacrimile și o retrase speriată. Înțelegea, dar în același timp refuza să înțeleagă. Mai încercă o dată cu mâna, îi mângâie fruntea, sprâncenele, simți zbaterea genelor, lacrimile, apoi alunecă în lungul nasului spre gură. El i-o sărută, dar nu ca altădată, cu nesaț, ci cu un fel de pioșenie. Îi prinse și ea mâna și și-o apropie de gura ei. El își trase mâna rușinat. Cele două
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe Pârvu Mutu ca s-o zugrăvească. S-a întrecut Mihai pe sine când le arăta pietrarilor ce vrea. L-am adus și pe sfinția sa Partenie, egumenul de la Ivir, să facă școală de cântăreți și tipografi. Se surprinse că a alunecat în nefiresc, vorbind cu fata lui moartă. — Doamne, ferește! rosti cu glas tare, se reculese și se întrebă în sine: oare ce mi-o fi venit să arunc blestem asupra acelora care nu miar respecta legămintele făcute mânăstirii? Împăratul de la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
își asumă uneori sarcina de înger păzitor al unor persoane care, de fapt, ar fi trebuit să fie sacrificate pentru realizarea scopurilor politice. Spătarul își întipărise zâmbetul pe față, lăsându-și gândurile să alerge. Simțea cum privirile tuturor celor adunați alunecă peste chipul lui și se opresc pe fața calmă a lui Constantin Brâncoveanu, rămânând pironite pe ea, ca într-un extaz. Va avea grijă să afle și Mavrocordat despre aceasta. În fond, cine se crede acest domn? A fost o
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cheamă coroana împăraților Bizanțului. Cantacuzinii sunt cei care au purtat două sute cincizeci de ani cu ei acest vis al eliberării Constantinopolului și al restabilirii împărăției bizantine, această plăsmuire fantastică menită să le întrețină speranța în momente în care simțeau că alunecă în derizoriul anonimatului, în gloata oprimată. Pentru Șerban Vodă Cantacuzinul acum însemna anul 1690, pe care n-a apucat să-l vadă. De la el febra plăsmuirii de fantasme s-a întins și la alții și iată, se pare chiar sultanul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
juraseră credință, a mijlocit împăcarea. Știrile îl îngrijorau. El era garantul păcii dintre ruși și turci și, după toate informațiile pe care le deținea, turcii se înarmau, își întăreau cetățile de la Gurile Dunării. Patriarhul Ierusalimului oftă, își lăsă gândurile să alunece pe lângă problemele care-l frământau. Îi venea greu să recunoască transformarea idealurilor, a visului lor de eliberare într-un șir de asasinate politice comise fie direct, fie prin delațiuni către poliția otomană, miza în joc fiind obținerea domniei în una
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]