9,447 matches
-
Gülsüm, care Încă Își păstra cu multă tenacitate reputația de a fi fost Într-o viață anterioară Ivan cel Groaznic. — Unchiul meu? Care unchi? Cel pe care nu l-am văzut În viața mea? Asya a gustat ceaiul. Era Încă amar. A aruncat În el Încă un cub de zahăr. — Alo, treziți-vă! Omul despre care vorbiți nu ne-a vizitat nici măcar o dată de când a pus piciorul pe pământ american. Singurul lucru pe care l-am primit de la el, ca dovadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
după cum pretindea ea, domnul Bitter știa cu siguranță ceva despre asta. — N-ai de gând să mă Întrebi nimic? a spus domnul Bitter stând pe marginea patului, savurând din plin dilema mătușii Banu. Eram vultur, a continuat pe un ton amar, singurul pe care știa să vorbească. Am văzut totul. I-am privit mărșăluind, mărșăluind, mărșăluind fără oprire, femei și copii. Am zburat pe deasupra lor, desenând cercuri mari pe cerul albastru, așteptându-i să cadă În genunchi. — Taci! a urlat mătușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
care se află lampa cu gaz, doamna Sweet se strâmbă, nemulțumită de rolul de observator care s-a trezit că-i fusese desemnat, nemulțumită de lucrurile la care are să fie curând martoră În Încăperea asta. Între timp, domnul Bitter zâmbește amar, acesta fiind singurul fel În care știe să zâmbească. E mulțumit. În sfârșit, mătușa Banu e convinsă. Nu autoritatea de djinn a domnului Bitter a convins-o, ci curiozitatea ei de muritoare. Nu a putut rezista dorinței de-a afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
trebuit să spui. Cianura de potasiu e un compus incolor, format din sare de potasiu și cianură de hidrogen. Arată ca zahărul și este extrem de solubil În apă. Spre deosebire de alți compuși toxici are un miros perceptibil. Miroase precum migdalele. Migdalele amare. Dacă un bol cu ashure ar fi ornat cu sâmburi de rodie și picături de cianură de potasiu, prezența celei din urmă ar fi destul de greu de detectat, fiindcă migdalele se află printre multele ingrediente ale acestuia. — Ce-ai făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ca În acele povestiri science-fiction În care personajul e condamnat să retrăiască, repetînd la infinit, episoadele vieții lui care continuă să-l facă să sufere. Eram trist. Tata tocmai murise și eram necăjit că gîndisem urît despre cărțile lui, regretînd amar că nu vorbisem niciodată Împreună despre ele. Morala: dacă aveți o critică de făcut cuiva, faceți-o imediat! Veți fi cruțat, la nevoie, de complicații postume. Franz Weyergraf se dedicase ridicării În slăvi a rolului tatălui În familia creștină, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
său. Porfiri nu avea niciun chef să aibă de-a face cu insubordonarea mucalită a lui Zamiotov. Cu toate acestea, simți o anumită reticență - poate chiar umilință, ar spune el - în comportamentul acestuia. ă Porfiri Petrovici? începu Zamiotov cu deferență amară. Mă întreb dacă s-ar putea să vă deranjez pentru o clipă, domnia voastră? Porfiri se uita încruntat la un tânăr firav așezat pe unul dintre scaunele rezervate martorilor și suspecților care așteptau o întrevedere cu magistratul investigator. Acesta se uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
albă fără de sfârșit de-a lungul a douăsprezece pagini extenuante, ultimul dintre acestea fiind al directoarei școlii, o virgină de șaizeci și trei de ani, care plângea necontrolat la descoperirea plăcerii de care nu a știut să se bucure atâta amar de ani. Porfiri era așa de prins de acest deznodământ emoționant încât desfăcu și ultima pereche de pagini netăiate pentru a putea termina lectura. Paginile formau o deschizătură sugestivă pentru paginile pe care tocmai le devora. Ochii săi se opriră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
îi promitea mântuire și speranță, privindu-i sufeltul fără tăgadă. ă Asta este din secolul al doisprezecele. Este veche de mai bine de șase sute de ani. Vă dați seama. Zoia încuviință în timp ce își ștergea lacrimile. ă Vă dați seama cât amar de lume s-a aruncat dinainte ei și câte rugăciuni i-ai fost închinate. șase sute de ani. Vă dați seama câte miracole a înfăptuit. ă O iau, spuse Zoia. Nici nu întrebă de preț. Le iau pe amândouă. Toți sfinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
cilindrice de combustibil, stații electrice, rețele de canalizare, conducte de aer, punți suspendate, tuburi de toate grosimile, unele roșii, altele negre, coșuri scuipând în atmosferă fuioare de fum toxic, macarale cu brațe lungi, laboratoare chimice, rafinării de petrol, mirosuri fetide, amare sau dulcege, zgomote stridente de burghie, zumzăit de ferăstraie mecanice, lovituri brutale de ciocane pneumatice, din când în când câte o zonă de tăcere, nimeni nu știe ce se produce acolo. Atunci Cipriano Algor spuse, Nu te teme, ajungem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
dacă era suficient de prost ca să-și imagineze că, pe viitor, relațiile lui cu Centrul și cu șeful departamentului de achiziții, comerciale și personale, vor fi o continuă și perenă mare de roze, sau, așa cum cu o incomodă precizie și amar scepticism întreba eschimosul, Crezi tu că mă vor iubi veșnic. În clipa aceea amintirea Isaurei Madruga se ivi în mintea lui Cipriano Algor, se gândi la ea ajutându-l la munca din olărie, însoțindu-l la Centru, așezată lângă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
facă aluzie la conversația telefonică pe care a avut-o cu șeful de departament, și, în sfârșit, îl auzi pe celălalt spunând, O să întreb un subșef. Cipriano Algor se temu că va da iar peste nesuferitul care-i făcuse viața amară, dar subșeful care se ivi era politicos și atent, și se arătă de acord că ideea este excelentă, Bine gândit, da, domnule, e bine pentru dumneavoastră și mai bine pentru noi, în timp ce fabricați a doua serie de trei sute și pregătiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
doar o oboseală pe care ne-ar plăcea s-o numim infinită dacă acest calificativ n-ar fi în mod evident disproporționat. Oricum, nu munca trupului o obosise, ci faptul că asista neputincioasă, fără să poată face nimic, la supărarea amară și la rău ascunsa tristețe a tatălui, la schimbările lui de dispoziție, la pateticile lui elanuri de siguranță și de autoritate, la afirmarea categorică și obsesivă a propriilor îndoieli, ca și cum ar fi crezut că, în acest fel, va reuși să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mă atrăgea, m-a repezit: „Ești un mucos, încă n-ai dreptul să ai păreri”. După asta m-a copleșit adesea cu reproșuri amenințătoare; că nu eram bun de nimic, că-l făceam de râs, că va fi vai și-amar de mine. Avea mania discursurilor și ținea să-și exerseze și pe pielea mea darurile sale oratorice. Numai că eu nu eram ca auditoriul lui obișnuit. De cum se pornea să-mi facă morală, începeam să casc plictisit, ca să-l pedepsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
la Marta atunci), că eram sănătos (nu-i povestisem încă despre coșmaruri, iar „ulcerul - zicea el - e o chestie de modă”), că făceam o meserie care-mi plăcea și, pe deasupra, mă lepădam ușor de păcate. Azi îmi vine să râd amar amintindu-mi de aceste argumente. Meseria mea? Ce meserie? N-am fost niciodată altceva decât un cioplitor oarecare de cruci; un sculptor prost, ratat. Sănătos? Cât de sănătos am fost? Dragostea am trădat-o. Lepădarea de păcate? Iov credea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-ne de mărăcini. În jurul nostru, ierburile înalte, în parte verzi, înspicate, în parte uscate de căldură, foșneau tainic și îmbietor. Am găsit o adâncitură și acolo Laura și-a dezbrăcat halatul. Apoi, tăvăliți între mirosurile grele, de bălării cu sucuri amare și iuți, am uitat de toate în beția plăcerii. Mai lunecam încă în această beție când am auzit un zgomot în spate. Am sărit ca ars în picioare. Apăruseră din bălării - sau se uitau de mai multă vreme la noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Punctul Mort Superior și realizează Compresia Maximă. E așa-numitul tsimtsum. Și acolo, iată gloria Big-Bang-ului, Explozia și Expansiunea. Țâșnește o Scânteie, amestecul scapără și ia foc, asta este, zice manualul, unica Fază Activă a Ciclului. Dar vai, vai și-amar dacă În amestec pătrund cochiliile, acele qelippot, stropi de materie impură cum ar fi apa sau Coca-Cola; Expansiunea nu are loc, sau are loc prin declicuri abortive...“ „Shell n-o fi Însemnând qelippot? Căci, În cazul ăsta, nu-i de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
vostru e plin de secrete, pentru că e plin de contradicții. De aceea ai putea găsi mii de inși neliniștiți dispuși să se recunoască În ele. Aruncați naibii totul. Homer nu s-a prefăcut. Voi v-ați prefăcut. E vai și-amar să te prefaci, te cred toți. Lumea nu l-a crezut pe Semmelweis, care le spunea medicilor să se spele pe mâini Înainte de a atinge femeile care nășteau. Spunea lucruri prea simple. Lumea-l crede pe cel ce vinde loțiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Au loc pentru că fiecare face câte o mișcare greșită, și toate mișcările greșite la un loc creează panică. Pe urmă, cine nu are nervii tari se Întreabă: dar cine a urzit complotul ăsta, cui Îi folosește? Și-i vai și-amar când nu găsești un dușman care să fi complotat, te-ai simți vinovat. Sau, tocmai fiindcă te simți vinovat, inventezi un complot, ba chiar mai multe. Și pentru a le Înfrunta, trebuie să-ți organizezi propriul tău complot. Și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
băut apoi și la nici unul nu i-a venit să creadă. Apa era dulce ca mierea, nu tu fier, nu tu sulf. Mullahul a spus că Diavolul e mare făcător de șmecherii, că a făcut odată apa să aibe gust amar, altă dată dulce. Apoi nimeni n-a mai știut ce să facă, și s-a stîrnit zarvă mare și unii zicea una și alții zicea alta, s-a făcut așa o lumină galbenă În jurul puțului și un fluture foarte mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
tatălui său, Ben o porni împreună cu câinele direct spre ușa din spate. Adulmecând pe loc pericolul, Rover făcu măcar o dată ceea ce i se spunea și amândoi o tuliră, lăsându-l pe Jack în fața frigiderului gol, având în gură un gust amar, de dezamăgire. Oare Ben îi spulberase dinadins șansa unei relații cu Fran? Întotdeauna o profesionistă, Fran n-avea de gând să-l lase pe Jack să stea în calea întâlnirii ei cu Stevie, dar pe la jumătatea drumului își dădu seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
când era un tânăr reporter, de-a cere sfatul singurului om din branșă a cărui părere o respecta, Ralph Tyler. Îl izbi deodată amintirea a ceea ce-i spusese Fran deunăzi. Ralph era bolnav. Ralph avea probabil Alzheimer. Îl năpădi gustul amar al tristeții și risipei, al visurilor spulberate. De ce naiba viața trebuia să fie atât de tristă? În redacția de știri toată lumea se pregătea de plecare. Agendele erau înghesuite în buzunarele hainelor, pungile uzate de cumpărături erau umplute cu comunicate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de tot, nu ne scoate și pe noi la ceva. Faci sport, dar nu e cum ai da cu o mătură, cu ceva, pe libertate. M-am lăsat și de sport în cameră. Nu mai mergea, m-am săturat, atâta amar de pedeapsă am, ce să mai fac sport? La cinci, până la opt, e aerisire. Bag bățu’ la gratie și trag de geam. Aer. Nu stăm să ne mirosim. Închid geamul cu băț, printre două rânduri de gratii, n-ai cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
mea. E vorba, deci, în privința mea... orice om moare, mai devreme sau mai târziu. Și cred că după el rămâne numai cât bine face și cât rău. Și motivul pentru care moare și cum. Dacă moare drept sau... aplecat (râde, amar). Și-n orice caz, poate sună ca o dezvinovățire, dar nu cred că mă caracterizează ceea ce-am făcut atunci. Ca persoană. La o familie în casă; am intrat peste doi oameni în vârstă și am vrut să luăm o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
venit sorocul. Cu mine nu a încercat acest exercițiu. Mi-am dat seama, apoi, că dansul acesta al textului era dat și de faptul că nu poate fi sigur ce anume declară Păun. Ceea ce m-a îngrozit. Sunt de atâta amar de timp pe pușcărie și nu au putut să se înțeleagă asupra adevărului despre propria crimă. Oricum, pentru versiunea Gavrilă am dat echivalentul în țigări și nes al unui play station 1, plus discuri cu jocuri. Am semnat pentru... măseaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
cel mai mare poet de azi al României”. Poetul de la Mărțișor, însă, îi va contraria admirația după plecarea din țară, făcîndu-i un portret vitriolant și, moralmente vorbind, nedrept în volumul Poarta albă („Un vizitator de mare literatură“, 1930), spre ironia amară a lui E. Lovinescu din Memorii... O prezență relativ des întîlnită în paginile revistei este cea a lui N.D. Cocea, vechiul mentor socialist de la Facla (unde Vinea îl va însoți) și Rampa, apoi, în timpul Primului Război Mondial, de la Chemarea (apărută, din cauza cenzurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]