9,933 matches
-
am fost împreună cu soția mea în Franța, la Châtel Guyon, pentru o cură de ape. Apoi, la Paris, l-am văzut pe Gheorghe Tătărăscu, care era ambasador. Cumpărase, tocmai atunci, un imobil în rue Saint-Dominique, un hotel particular celebru, pentru ambasadă. M-a luat să mi-l arate. Era, într-adevăr, splendid. Totul era vast, bogat în lucrări de artă, cu o mică și elegantă sală de teatru și în spate cu un parc împodobit cu flori și arbori. O achiziție
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
său. Între timp, în luna februarie 1945, Vișinski venise la București sprea a-i impune regelui înlocuirea generalului Rădescu. Deși fusese ales de însuși generalul rus Susaikov, dintr-o listă de trei generali, Rădescu nu mai plăcea Moscovei. Instalat la ambasada sovietică din șoseaua Kiselef, Vișinski a avut mai multe întrevederi cu diferiți oameni politici. Printre aceștia a fost și Gheorghe Tătărăscu, căruia Vișinski i-a propus să intre în guvern. În fața acestei situații neașteptate, Tătărăscu a convocat la el acasă
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
După o ultimă escală la Charleston și după 18 zile, extrem de agreabile, pline de soare și minunat aer de plină mare, am ajuns la New York. Nu știam încă ce voi face, unde mă voi stabili. Aveam luate de la Buenos Aires de la ambasada Canadei, acte de emigrare pentru această țară. Mai înainte de a examina o eventuală stabilire în Statele Unite și anume la New York, am pornit, în explorare, în Canada. Am călătorit, cu autocarul, pînă la Peterborough, unde se afla Ionel Inculeț, care era
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
s-a încheiat cu o defilare a sportivilor din Capitală și a asociațiilor sportive din București. Vineri, 9 iunie. La ora 21, Carol și Mihai au luat parte la masa și recepția dată de Principele Paul, moștenitorul tronului Greciei la Ambasada greacă. Sâmbătă, 10 iunie. Regele Carol al II-lea, Principele Moștenitor al Greciei, Paul, și Marele Voievod Mihai, au asistat la Serbarea Jubileului de 70 de ani a Căilor Ferate Române, după care au vizitat expoziția organizată cu acest prilej. În seara
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
Zawinul, Phoenix, Dan Andrei Aldea, Johnny Răducanu, cam din zona aceasta. Aveam un club în Schitul Măgureanu, sau Club A... Nu e puțin lucru să faci studenția în Centrul Bucureștiului, să fii la doi pași de teatre, academie, biblioteci, galerii, ambasade, cu proiectele lor culturale, muzee...E un bagaj important pentru mine, din care mă hrănesc și azi. A.B.Ce muzică, ce vremuri, ce oameni... Putem vorbi despre îndrăgostire? Despre iubire? Nu. Nu-mi face plăcere. A.B.De ce? Probabil
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Pitești. În urma torturilor, Popescu a cedat în vara lui 1955 și a inventat o poveste pe placul anchetatorilor, în care 'recunoștea' că a primit cifrul secret prin izmenele lui Iosif V. Iosif și Ion Păunescu, care trebuia să ajungă la ambasadele Statelor Unite și Angliei prin câțiva deținuți care se eliberau. Ulterior, a fost citat ca martor al apărării pentru Aurel Popa în procesul din 1957 și mărturisește că judecătorul respecta de formă procedurile legale, în sensul că lăsa martorii să vorbească
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
și cu fiica mea alături și, în ultimul moment, și cu Diana, draga noastră surioară sahaj, pe care am convins-o să profite de acest drum pentru a ne însoți până la București - avea și ea de luat o viză de la Ambasada Indiei. În acest moment al povestirii trebuie să mărturisesc faptul că propunerea făcută fetei a fost și una interesată, eu trăind la acea vreme o cumpănă a existenței mele pământene: aveam nevoie de sprijinul subtil al unei persoane sincere, o
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
care s-ar bucura nespus de reîntâlnire! Au fost argumente suficiente pentru decizia spontană și dorită ce-o așteptam din partea fetei. Eram mai liniștit, eram... fericit deja! Capitala! După câteva rateuri enervante prin necunoscutele străzi bucureștene, am găsit, în fine, ambasada. Pentru amândoi - Diana și subsemnatul - intrarea în clădire a reprezentat pătrunderea într-un univers pentru care eram deja pregătiți, un univers ce se identifica demult cu ființa noastră, doar că noi nu devenisem conștienți: doar intuiam ceva, nimic exact, practic
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
era clar pentru mine. Imensitatea volumelor și intensitatea uriașei dorințe împlinite ca printr-un miracol împiedicau limpezimea percepțiilor. Mărunt și insignifiant într-o lume uriașă! O realizare mentală și-atât! Mă aflam atunci în aceeași ceață ca și acum, în ambasadă. Aranjamentul interior, ornamentațiile orientale, lumea - indieni și români, deopotrivă - toate acestea m-au făcut să... plonjez într-un univers mai mic acum, dar promițător de un altul, unul mare și real, situat într-un viitor nedefinit și nu de noi
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
instalat la Arad, o prietenie pământeană ce părea bine sedimentată pe parcursul a 24 de ani se va nărui în doar câteva zile? - Poate, pentru a înțelege mai bine precaritatea mentalului în raport cu Spiritul? Nu știam, de asemenea, că odată intrat în Ambasada Indiei, însoțind-o pe Diana, mă pregăteam, de fapt, la modul cel mai subtil, pentru un alt salt, unul real, într-o lume la fel de reală și la care nici nu îndrăzneam să visez - India. Pentru că, dacă anul 2004 a reprezentat
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
misiune din așa-zisul grup de la Oxford, care transmiteau informații, scrisori la Europa Liberă. Unul dintre ei, negăsindu-i casa, că și spionii Ăștia erau destul de nepricepuți, erau intelectuali voluntari, în disperare de cauză, l-a întrebat pe milițianul de la ambasada libiană, vecină, care, din câte ne-am dat noi seama din dosare, n-a raportat niciodată cazul. Se ajunsese într-un așa hal, că toată lumea supraveghea pe toată lumea. Nu erau computere, ca azi. Deci un nume care apărea într-un
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
cu certitudine e că, înainte ca Ceaușeștii să fie executați, a venit în redacția de la Televiziune, unde mă întorsesem deja - eram un soi de șef ales de colegii care mai erau prezenți -, un tânăr ciolovek, care zicea că e de la ambasada din Kiseleff, Ambasada URSS, și voia să afle în ce ape ne scăldăm. N-am avut ce să-i spun ; cred că nici eu nu știam încotro merg lucru‑ rile, mai ales că de jur împrejurul instituției se împușca din cele mai
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
că, înainte ca Ceaușeștii să fie executați, a venit în redacția de la Televiziune, unde mă întorsesem deja - eram un soi de șef ales de colegii care mai erau prezenți -, un tânăr ciolovek, care zicea că e de la ambasada din Kiseleff, Ambasada URSS, și voia să afle în ce ape ne scăldăm. N-am avut ce să-i spun ; cred că nici eu nu știam încotro merg lucru‑ rile, mai ales că de jur împrejurul instituției se împușca din cele mai neașteptate locuri. N-
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
absolut orice, nu există limite ale oportunismului și nesimțirii. S-a ajuns ca Vladimir Tismăneanu, care a făcut cartea aceea linguși‑ toare cu el, pe care Iliescu a dat-o la tradus în nu știu câte limbi și a distribuit-o prin ambasade, să pretindă azi că el e un mare oponent al lui Iliescu și eu nu. Ce vreau să spun este că nu cred, de exemplu, că Iliescu a fost agent KGB și alte acuze la adresa lui care ne-au ajutat în
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
o emisiune cu Victor Ciorbea - deja era Convenția la putere - și, după aceea, am urcat la domnul Stere Gulea în birou. Era seara târ‑ ziu, spre noapte. Și invitatul nostru a zis că se grăbește, trebuie să se ducă la Ambasada americană ca să continue lecțiile de privatizare. A.M.P. : Noi ziceam mersi că l-am ales pe Ciorbea, pen‑ tru că măcar Ciorbea accepta să ia lecții de la Ambasada americană. SĂ nu uităm că îi succeda lui VĂcăroiu, care crescuse enorm
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
invitatul nostru a zis că se grăbește, trebuie să se ducă la Ambasada americană ca să continue lecțiile de privatizare. A.M.P. : Noi ziceam mersi că l-am ales pe Ciorbea, pen‑ tru că măcar Ciorbea accepta să ia lecții de la Ambasada americană. SĂ nu uităm că îi succeda lui VĂcăroiu, care crescuse enorm datoria externă împrumutându-se pe piață pentru că nu era în stare să respecte condițiile FMI. Eu, cu vremea, mi-am dezvoltat o teorie. Lucrând pentru Banca Mondială și
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
un ecou la fel de pal pe cât numele său, savant format în cultura scandinavă, de necomparat cu cea a Franței, Angliei sau Germaniei, dar a unei țări, fost regat a trei coroane, care și-a trimis pe rând cruciații 3, diplomații și ambasadele 4, negustorii, călătorii curioși sau misionarii către acele provincii ale Asiei care în secolul al XIX-lea deveneau obiect de studiu universitar. 2.1. Între invenție și descoperire. Scurtă radiografie a unui eveniment europeantc "2.1. Între invenție Și descoperire
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
15 septembrie 1978. Pentru o altă perspectivă asupra vizitei lui Eliade la Stockholm, vezi și Gabriela Melinescu, Jurnal suedez I (1976-1983), Univers, București, 2000, pp. 105-107. 7. Marita Wikander (n. 1943). În 1962, pentru o scurtă perioadă (august-septembrie), lucrează la Ambasada Suediei de la București. Începe studiile universitare în 1967, specialitatea arte grafice. Între 1970 și 1971 urmează studii în științele politice la Sorbona. Susține în 1972 lucrarea de diplomă la Universitatea din Stockholm (științe politice, istorie economică, antropologie socială). Între 1970
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
6.VI; poate se va Îmblânzi seceta. Cu ales respect, Prof. Dr. Gr. Miron Str. G-ral Broșteanu 27, București Întâlnire cu Eugen Ionescu Era În toamna anului 1943, la Montpellier, În Franța. Eugen Ionescu venise, În calitate de atașat cultural secund al Ambasadei României, să predea un stand de cărți din partea Guvernului Român, către Facultatea de Litere din acel oraș. La Montpellier mai era un profesor din Sibiu, Eugen Tărase, care Își pregătea doctoratul. Amândoi am auzit de venirea lui Eugen Ionescu și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
unde a avut o casă-palat numită „Marea și Cerul”. De asemenea, s-au odihnit în mai multe rânduri la Estoril contele și contesa de Barcelona, o pereche foarte apreciată pentru stilul ei modern de viață. Mircea Eliade, atașat cultural la Ambasada română din Portugalia, a locuit în 1942 la Cascais, pe strada Saudade nr. 13. În pliant sunt reproduse fișa de înregistrare la hotel a lui Antoine de Saint-Exupéry, datată 28 noiembrie 1940, și fișa de hotel semnată de contele belgian
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
se limpezește după minute lungi de „parlamentări”, atunci când colegul nostru din nord, calm și tenace, își impune punctul de vedere. Între timp, reușim să completăm și niște formulare de vize pentru Lituania, pe care stafful proiectului le va obține la ambasada acestei țări din Spania. O dată ajuns în cameră - destul de cochetă -, las bagajele împachetate și mă grăbesc să ies în oraș... Pe strada Gran Via, seara târziu, trecut de 22.00. Multă lume, majoritatea turiști străini, uitându-se la vitrinele magazinelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
zile ale călătoriei îmi place mult. De fapt, ea n-a pățit, slavă Domnului, mai nimic. S-a speriat grozav când au încercat să-i smulgă poșeta de pe umăr, dar cel care a suferit cu adevărat este prietenul ei de la Ambasada Elveției, cu care se plimba prin oraș. „Închipuie-ți, va trebui să schimbe câteva lacăte de la ambasadă, pentru că ținea cheile în servieta-diplomat care i s-a furat.“ Însă cel mai mult a enervat-o reacția polițiștilor. Erau calmi și detașați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
a speriat grozav când au încercat să-i smulgă poșeta de pe umăr, dar cel care a suferit cu adevărat este prietenul ei de la Ambasada Elveției, cu care se plimba prin oraș. „Închipuie-ți, va trebui să schimbe câteva lacăte de la ambasadă, pentru că ținea cheile în servieta-diplomat care i s-a furat.“ Însă cel mai mult a enervat-o reacția polițiștilor. Erau calmi și detașați, sceptici față de ideea că vor prinde pe cineva, și le-au tot cerut să completeze niște formulare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
prietenie, după seara de dans de la Cabaret Sauvage. S-a căsătorit cu un suedez și s-a stabilit la Stockholm. Acum scrie și în suedeză, are publicate câteva cărți de poezie. Tatăl său a fost atașat militar pe la mai multe ambasade, între care și cea din țara ei de adopție. O deranjează - îmi mărturisește fără ocolișuri, ca unui prieten - naționalismul din fostele republici ale Uniunii Sovietice. Să luăm cazul meu: de ce am devenit după 1990 român? Îi explic... Recunoaște că n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
generoși până acum cu scriitorii din Trenul Literaturii!). Andrei Bodiu îmi povestește scene de la Parlamentul European și-mi spune că a avut un reading destul de reușit la o bibliotecă la care s-a întâlnit cu Adriana Popescu, atașatul cultural al Ambasadei României, pe care o cunosc de la Fundația Culturală Română, unde a lucrat. O doamnă foarte agreabilă și eficientă. După cină, urmărim un spectacol de pantomimă într-o sală alăturată. Trama e cât se poate de simplă: un „robot” rebel în jurul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]